7,108 matches
-
chircită pe pat. Plângea în hohote, cu fața înăbușită în pernă. Era îmbrăcată frumos, ca de obicei, în taiorul ei roz din lână, era coafată, ca de obicei, și plângea. Plângea în hohote, cu sughițuri. — Mama! am rostit eu în șoaptă, cu greutate. Ce s-a întâmplat? Nu m-a auzit. Mă tulburau nemăsurat lacrimile ei, plânsul ei cu sughițuri, croiam în jurul lor tot felul de scenarii, legate ba de mine, ba de tata. Mai degrabă de tata. Să fi fost
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mi-o aduci pe Clara! Atât! Glasul lui Bobo se aude din ce în ce mai neclar și parcă străin. Eduard se străduiește să-l priceapă, dar unele cuvinte pur și sim plu îi scapă, nu le aude, ai zice că sunt rostite în șoaptă sau în gând, sau că sunt brusc captate de o altă undă invizibilă, printr-un alt telefon. — Ce dracu’, nu te aud deloc! strigă Eduard din nou în receptor. Dar nu contează, totul e să mă auzi tu! Ascultă-mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și simplu. Alteori lua câte un portret de fată de pe perete și-l punea pe pat. îl așeza cu grijă pe pernă și apoi se ghemuia și el în pat, pe un colț de pernă, privind portretul. îi vorbea în șoaptă, îl mângâia sau îl săruta, sau închidea ochii și devenea din ce în ce mai îndrăzneț. Izbutea de cele mai multe ori să-și închipuie atât de bine că e în pat cu o prezență feminină, încât își dădea drumul în cele din urmă. Dar asta
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ședea pe canapeaua lui, în sufragerie, ascultând discuri cu muzică simfonică și imaginându-și ce se petrecea dincolo de ușa închisă, în camera aia îngustă și obscură. Stătea cu urechile ciulite să prin dă cele mai mici zgomote, cele mai părelnice șoapte, să vadă cu ochii minții prin ușa aia impersonală de bloc. Și nu în ceta să se minuneze cum de putea un tip atât de simplu precum Edi, un tip atât de simplu și de mărginit, atât de infatuat și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de odinioară i se transformaseră în niște mici pete inestetice pe obraji, iar frumosul ei păr cârlionțat era tuns scurt, băiețește, înăsprind-o. — M-am gândit să ne vedem aici pentru că fac ăștia niște sarmale trăsnet! îi spuse ea în șoaptă Clarei, zâmbind complice, pe când se așezau la o masă metalică, albă, pătrățoasă și șchioapă. I-am întrebat de câteva ori care-i secretul, dar n-au vrut în ruptul capului să-mi spună. Ce zici, te încumeți? Clara îi întoarse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi proslăveau indicațiile, remarcile și îndemnurile găunoase. ... am să-i înmânez un Memoriu detaliat, o Scrisoare din public, cu părerea umilă a unui cetățean, a unui muncitor din clasa conducătoare în societatea noastră socialistă, liberă și fericită, continuase el în șoaptă, privind, cu frică, în jurul lui. Ca să afle cum a fost rasă, de pe fața Pământului, sfânta, aleasa și reprezentativa noastră mănăstire. Să cunoască și el, Conducătorul poporului, ce distrugeri săvârșesc ciracii lui! Necunoscutul cel cu fizionomie de apotecar, ce nu includea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și aruncându-i drept răsplată un pachet boțit de mahorcă. De la mama, am moștenit pasiunea pentru ordine și pentru muzica aleasă, de la el setea de alcool, abisalul suflet artistic și înzestrarea vocală. Spre marea lui mirare, Melanie, glăsuind aproape în șoaptă, ca și cum se sfia de indiscreția unor fantome, care puteau să li se strecoare în preajmă, pe nesimțite, înșiră o cu totul altă legendă: Acolo, în lagărul de robotă, mama a avut norocul să i se facă milă de ea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
strălucire de mândrie în privirea-i albastră. N-am mai făcut-o: niciodată! Graiul îi era jos, reținut și, firește, cu atât mai melodios. Lui Vladimir i se năzări că încăperea și bolțile culoarelor de marmură ale etajului întreg reluară șoapta ei într-o succesiune de neverosimile ecouri, la fel cu tonalitățile de jos ale unui registru de orgă. De surprindere, aproape că-i scăpă paharul de whisky pe tablaua argintată. Întrebă, cât se poate de contrariat: N-ai mai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
descărcări ce desenează languros plăcerea, trupurile, transformate în lavă vie, se împletesc avide în chemări nerăbdătoare, se încleștează, se pătrund voluptuos, contopindu-se într-o uriașă și unică văpaie. Printre buzele uscate de focul lăuntric ies șoptit gemetele plăcerii și șoaptele iubirii. În ritmul excitant al extazului, simțurile tresaltă năvalnic, se adâncesc și mai mult, până la istovire, în frenezia dulce-copleșitoare a dragostei maxim intensă, complete, suflet-trup. Se descleștează extenuați abia atunci când ziua arată prin umbrele prelungi ale mobilelor din cameră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dacă-mi permiteți, vă voi conduce personal. Prezența lor în sală atrage imediat atenția unui locotenent german, a cărui figură foarte apropiată idealului arian nazist poate fi folosită cu succes pentru un afiș de recrutare în Wermacht 38. Spune în șoaptă câteva cuvinte însoțitorului său, un Obersturmführer39 masiv, cu un colac de grăsime la ceafa rasă și privirea ochilor verzi-spălăciți cam greoaie. Acesta se oprește din devorarea fripturii în sânge pe care o are în față și cu o privire scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
omătului. Ce se întâmplă cu ea? De ce se află aici și unde duce acest drum? Împrejur, nimeni. Doar stânci uriașe și piscuri modelate în forme ciudate acoperite cu brazi înalți, îmbrăcați în promoroacă. Printre ei aude cum se fugăresc numeroase șoapte care-și răspund la fel de tainic, dar simte că prezența invizibilă din spatele lor nu vrea să-i facă rău. Dimpotrivă, o stare ciudată de bine și relaxare o pătrunde ca un fluid dens și concentrat până la ultima fibră. Un singur lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
comandantul plutonului 4. Mulțumesc domnule colonel, dar prezentările sunt de prisos. Cel puțin pentru locotenentul Rădulescu. Noi ne cunoaștem de mult. Nu-i așa, domnule locotenent? Surâde, ca apoi să izbucnească într-un râs răutăcios. Un vechi amic? întreabă în șoaptă căpitanul pe Marius, după ce strâng tăcuți mâna noului venit. Hm, mai degrabă o veche cunoștință. Parcă avizat, Iorgu, aflat până atunci la doi pași în spatele ofițerului de legătură rus angajat într-o conversație animată cu cei doi ofițeri superiori români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu toții printre ramurile negre ale copacilor asemenea unor năluci. Parcă răspunzând dorinței generale, nori groși se adună pe cer până când lumina rece și indiferentă a astrului nopții nu mai poate trece, lăsându-i înfășurați în bezna cea mai profundă. În șoaptă, Marius transmite ordinul de înaintare. Zvâcnind, oamenii se ridică dintre copaci, tot lanțul uman pornește ca unul. În carnea și nervii lor pulsează groaza declanșării accidentale a unei capcane explozive. Oare avuseseră timp nemții să monteze mine? Experiențele trecutului arătaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în spate, cineva strănută înăbușit. Cu răceală cinică își șterge amintirile frumoase din minte și revine la prezentul imediat. Să tragă în reflector și apoi să atace cu orice risc? Nu, înseamnă să-și expună oamenii unui măcel sigur. În șoaptă, dă ordin să vină la el Iovuț Florea. Dom' locotenent, permiteți să merg să-l aranjez p-aceala de mânuie reflectorul, băga-l-aș unde-o fo' numai o dată! Crezi că ești în stare să ajungi până acolo? Toată distanța trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Întrebarea iar cel care o rostise, reacționînd instinctual În mecanica timpului, Își părăsi curiozitatea, aprinzîndu-și o țigară, după care tăcu, se desprinse În foiala de oameni, trecînd spre alt grup aflat la cîțiva pași. O Împrăștiere tăcută, se vorbea În șoaptă, mai mult nu se vorbea, o prudență generală, ridicată la gradul ei maxim, aproape vizibilă, materializată, apăsînd carnal, după ce ani de zile stătuse În fiecare ca o a doua natură, păzind și garantînd existența celei reale, adevărate, o formă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
altui timp, necunoscut noilor generații. Amintirile evoluau din timpul trăit de ei sub domnia regelui Carol I, a regelui Ferdinand, apoi a lui Carol al II-lea, scurta perioadă a războiului sub Mihai I, toți trecuți sub tăcere, vorbeau În șoaptă, erau solidari generației lor, uitate În praful vremii. Își aminteau de oamenii de altădată, de fetele de atunci pe care le-au curtat sau nu, plecate mai toate În pacea cimitirelor. ZÎmbeau, spre colinele vremii lor, spre o depărtare căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
că vă vine să fredonați, recunoașteți, „Noi doi și-o umbrelă”!). Câteva dintre titlurile incluse pe acest album ne readuc în memorie numele unor mari artiști care nu mai sunt printre noi: Gică Petrescu („Cine știe a iubi”), Doina Badea („Șoapte de iubire”), actorul Ștefan Bănică (cu amuzantul „Gioconda se mărită”), Ileana Sărăroiu (cu romanța „Inimă”, care figurează în creația compozitorului alături de alte piese de aceeași factură, cântate de Dorina Drăghici sau Dan Spătaru). Nemaivorbind de Aurelian Andreescu, atât de nepăsător
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
un nume inventat de către autor, din combinația între Sinele Ființei și ion-ul atomizat din fizică. În alți termeni, e vorba despre o privire introspectiv/contemplativă asupra variabilelor infinitesimale din care este plămădit sufletul nostru. Început cu un murmur de șoapte ale instrumentiștilor, ca ale unor spirite nevăzute, și totuși prezente în jurul nostru, cvartetul evoluează în direcția curbării spațiului prin sunete distorsionate și flageolete tensionate, oscilând permanent între concret-părelnic, real- fantasmatic. Spațiile astfel suprapuse conduc către formarea unor rețele eterofonice în
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
vedea ideile întoarse și răsucite de adversarii lui, pretinși politici, după placul acestora, va vedea trăgîndu-se din ele concluzii nemaiauzite, cari lui nici prin minte i-au trecut vreodată, și în fine se va vedea citat înaintea opiniei publice după șoapte, după calomnii acreditate prin repetarea papagalicească din partea celor ușori, nu însă în virtutea unor enunțări sau fapte determinate, cari pentru toată lumea rămân aceleași. Căci în aceste discuții nu e cestiunea de-a afla adevărul, ci din contra de-a acredita un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a cărei cauză n-am descifrat-o și n-o înțeleg bine nici acum, de a înceta, încă tânără, să-și mai primească bărbatul în pat. Nimic n-a clintit-o și nici nu i-au ajuns vreodată la ureche șoaptele care ar fi făcut-o să afle că în cele din urmă tata, fără s-o părăsească și să înceteze să țină la ea, își găsise totuși o altă muiere cu care trăia. Pe vremea aceea însă tata se pare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a fost sfărâmat; vei găsi ceea ce n-ai crezut că poate fi găsit, cu condiția să nu te îmbeți și să începi să urli, sau să arunci cu paharele în pereți... Mă uitai în jur. În timp ce Puloș vorbea ceva în șoaptă cu această femeie și chiar așa era, nimeni nu striga, nu cânta ca la beție, nimeni nu vorbea cu glas tare. Clienții erau aceiași pe care îi vedeai în restaurantele bune, domni bine îmbrăcați, și era de mirare că nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să se desbrace. I-am spus în glas cu ceva care îi cerea parcă nici eu nu știu ce, că trăiesc o clipă de irealitate și n-aș vrea să se spulbere așa curând... Și atunci ea mi-a răspuns într-o șoaptă minunată: "Nici nu se va spulbera". Și s-a apropiat de mine, m-a înlănțuit și început să mă sărute într-adevăr fără grabă, dar cu o patimă pe care nu i-o bănuiam, potolindu-mi bătăile prea puternice ale
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
confuză, împotrivirea lui cruntă se retrăsese (nu dispăruse, vedeam bine), un vag surâs îi flutura pe chipul lui mic, delicat, de o frumusețe minoră, dacă pot să spun așa, căci astfel îmi apărea în acele clipe. "Hai, zise el în șoaptă, ca și când s-ar fi ferit să nu trezească pe cineva din somn, să-ți arăt cărțile mele." Intrarăm în bibliotecă și începu într-adevăr să mi le arate, una câte una, ediții rare, din clasicii francezi, legate, cu tipăritura veche
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și începu într-adevăr să mi le arate, una câte una, ediții rare, din clasicii francezi, legate, cu tipăritura veche de prin 1860. Le desfăcea coperta, întîrzia asupra primei pagini, apoi asupra celei de-a doua, îmi dădea, tot în șoaptă și cu religiozitatea aceea curioasă a livromanilor, explicații asupra personalității, nu a autorilor, ci a acelora care îngrijiseră și prefațaseră ediția, biografia lor, polemicile lor din epocă etc, ca și când aceste personalități erau mai presus de Rabelais, de Boileau, La Fontaine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
curioasă a livromanilor, explicații asupra personalității, nu a autorilor, ci a acelora care îngrijiseră și prefațaseră ediția, biografia lor, polemicile lor din epocă etc, ca și când aceste personalități erau mai presus de Rabelais, de Boileau, La Fontaine... De ce vorbea el în șoaptă? mă întrebam. Ce sentimente îl stăpâneau pe Petrică, de arăta ca și când un devotament straniu pentru cineva scump și drag care zăcea bolnav în camera vecină îl împiedica să fie firesc, să dea curs ca altădată gândirii lui libere, să vorbească
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]