6,901 matches
-
Dimitrie Cantemir. La 27 mai, feldmareșalul Șeremetev a trimis, de la Soroca, o proclamație adresată locuitorilor Moldovei, prin care le cerea să se înroleze în armata rusă, urmând să primească soldă, în funcție de grad. Pentru refacerea armatei moldovene, Cantemir a primit, din partea țarului, 100 de pungi cu bani. Pentru a constitui o armată de 10 000 de oameni, domnitorul Moldovei a numit 17 polcovnici, plătiți cu câte 100 de ruble pe lună și 117 rotmiștri, plătiți cu câte 30 de ruble pe lună
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
plătiți cu câte 100 de ruble pe lună și 117 rotmiștri, plătiți cu câte 30 de ruble pe lună. La 30 mai, Cantemir a trimis o scrisoare prin care cerea sprijin militar rus, deoarece otomanii aflaseră că trecuse de partea țarului. În sprijinul domnului Moldovei, a fost trimis brigadierul Kropotov, cu un detașament de 3 000 de oameni, și i s-au dat lui Cantemir 10 000 de ruble. La 1 iunie, detașamentul de cavalerie comandat de Kropotov, alături de polcul moldovenesc
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
de 15 iunie. Cantemir și-a dat seama că trupele otomane vor ajunge la Dunăre înaintea celor moldo-ruse și l-a informat cu privire la acest lucru pe feldmareșalul Șeremetev. Comandantul rus nu a luat însă măsurile necesare pentru a îndeplini porunca țarului, și anume să împiedice oștile otomane să pătrundă în Moldova. Armata otomană a ajuns la Isaccea la 16 iunie 1711, unde a staționat 14 zile. Principalii comandanți otomani, pe lângă marele vizir Baltacı Mehmed Pașa, erau: Yusuf Aga, comandantul ienicerilor, care
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
tabăra otomană împreună cu armata sa. Marele vizir i-a trimis pe tătari, ca o avangardă, în întâmpinarea armatei ruse. Scopul era acela ca „"atacând noaptea tabăra ghiaurului cel blestemat, s-o facă una cu pământul"”. În data de 24 iunie, țarul Petru a ajuns la Iași, unde s-a sfătuit cu Dimitrie Cantemir și cu marii boieri moldoveni. Insistența boierului Iordache Ruset, de a nu se instaura în Moldova o dinastie domnitoare, i-a atras acestuia surghiunul la Soroca și, mai
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
Mavrocordat pe care marele vizir „"îmbrăcându-l în caftan l-au făcut bei la Iași"”. După ce otomanii au ajuns la Dunăre, planul de acțiune al armatei ruse a trebuit să fie modificat. Noua strategie prevedea ca forțele principale, sub comanda țarului, să înainteze spre sud, pe malul drept al Prutului până la Fălciu, iar un grup de forțe mai puțin numeros, condus de generalul Rönne să cucerească Brăila și să distrugă podul de la Isaccea. Trimiterea grupării comandată de generalul Karl Rönne a
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
Pierderile armatei ruse, încursul acestei operațiuni, au fost estimate la 100 de morți și 300 de răniți. Cucerirea Brăilei a avut o însemnătate mare în derularea tratativelor de pace de la Stănilești. Astfel, marele vizir, care aflase de căderea Brăilei înaintea țarului, se simțea amenințat de un eventual atac al generalului Rönne. Acesta a fost unul din motivele pentru care marele vizir a acceptat propunerile de pace ale lui Petru cel Mare, deșiputea obține mult mai mult. Armatele otomane, ajunse pe malul
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
otomane, ajunse pe malul Prutului, beneficiau și de sprijinul flotei dunărene. Flota avea rolul de a aproviziona oastea cu hrană, furaje și muniții și de a face legătura cu Imperiul. Retragerea corpului de avangardă, condus de generalul Ianus, fără ordinul țarului a permis otomanilor să treacă Prutul în forță, punând stăpânire pe Fălciu. După ce, la 7 iulie, trupele ruse și moldovene au fost respinse de armata otomană, țarul a fost nevoit să se retragă, armata sa fiind încercuită. În primele confruntări
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
legătura cu Imperiul. Retragerea corpului de avangardă, condus de generalul Ianus, fără ordinul țarului a permis otomanilor să treacă Prutul în forță, punând stăpânire pe Fălciu. După ce, la 7 iulie, trupele ruse și moldovene au fost respinse de armata otomană, țarul a fost nevoit să se retragă, armata sa fiind încercuită. În primele confruntări ale bătăliei de la Stănilești, otomanii au suferit pierderi grele „deoarece ienicerii au atacat fără să-și facă întărituri”. Astfel, trei agale de sendergeçti „au devenit martiri împreună cu
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
armatei ruse era însă dezastruoasă, deoarece “văzând că tunurile și puștile lor nu mai pot trage, ghiaurii se băteau cu vitejii gazii numai cu sabia”. Văzând că armata rusă a rămas fără provizii și că nu poate scăpa din încercuire, țarul a convocat un consiliu de război, în ziua de 21 iulie, în care s-a hotărât trimiterea de soli pentru încheierea păcii. În tabăra otomană a fost trimis un „negociator din naștere”, prințul Piotr Șafirov. Spre deosebire de marele vizir, hanul tătar
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
în siguranță în țara lui”, să fie predați, ca ostateci, P. Șafirov și feldmareșalul Șeremetev și „înscrisuri de proveniență înaltă”. O altă cerere era predarea lui Dimitrie Cantemir. Solul rus a răspuns însă că „Dimitrie Cantemir a plecat de la noi”. Țarul a satisfăcut toate cererile otomanilor, însă nu l-a trimis ca ostatic pe feldmareșalul Șeremetev, ci pe fiul acestuia Mihail 90. Drept însoțitor al armatei ruse a fost desemnat Çerkes Mehmed pașa, pentru ca oastea țarului să nu fie atacată în timpul
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
Cantemir a plecat de la noi”. Țarul a satisfăcut toate cererile otomanilor, însă nu l-a trimis ca ostatic pe feldmareșalul Șeremetev, ci pe fiul acestuia Mihail 90. Drept însoțitor al armatei ruse a fost desemnat Çerkes Mehmed pașa, pentru ca oastea țarului să nu fie atacată în timpul retragerii. Înfrângerea rușilor de la Stănilești s-a datorat mai multor factori. În primul rând, Petru a făcut aproape aceleași greșeli ca și Carol al XII-lea la Poltava: nu a ținut cont de oboseala soldaților
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
ținut cont de oboseala soldaților după marșurile din nordul Rusiei până la Nistru; nu s-a retras într-o regiune rodnică pentru a se putea reface, atunci când a rămas fără provizii; disproporția dintre cele două armate era foarte mare. După campanie, țarul a concediat 14 generali (printre care și Ianus), 14 colonei, 22 locotenenți colonei și 165 de căpitani, considerați răspunzători de insuccesul campaniei. După retragerea armatei ruse, mulți moldoveni, adăpostiți în păduri, au continuat să lupte. Pentru a-i face pe
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
vizir a eliberat toți prizonierii care nu fuseseră duși încă în afara teritoriului Moldovei. Deși armata rusă a suferit o înfrângere, campania de la Prut din anul 1711 nu poate fi considerată o catastrofă, din mai multe motive. În primul rând, trupele țarului s-au retras de la Stănilești, cu întregul echipament și armament de care dispuneau, în perfectă ordine. În al doilea rând, făcând o comparație între pierderile suferite de ruși și otomani, reiese un raport de cel puțin 1/5 în defavoarea otomanilor
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
1 și în 1915. Tot în 1920 înaintea sezonului a avut loc o întâlnire de cunoaștere a echipelor participante în campionat ocazie cu care s-a organizat Cupă Miuta. Oltenia Craiova septembrie 1920 al doilea sezon în primă competiție a țarii după cel din 1915.La deschiderea sezonului are loc pe 19 septembrie 1920 Trofeul Mario Gebauer (Cupă Miuta-fotbal în 6 jucători).Colecția ziarului Rampă nu păstrează decât un singur nr din septembrie/octombrie 1920 atunci când are loc competiția națională, acesta
Oltenia Craiova () [Corola-website/Science/326995_a_328324]
-
guvernul federal are îndoieli importante cu privire la legitimitatea măsurilor adoptate de Guvernul Ponta”, a spus Steffen Seibert, purtătorul de cuvânt al guvernului german, care „a atras atenția că evoluțiile din România nu vor fi trecute cu vederea în analiza problemei aderării (...) țarii la spațiul Schengen și în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare.” Mario Kreuter de la Institutul pentru Studii Est și Sud-Est Europene de la Regensburg a declarat pentru Radio Deutsche Welle: „Băsescu este orice altceva, dar nu un bun democrat. El este cel
Criza politică din România, 2012 () [Corola-website/Science/326997_a_328326]
-
lord de Csábrág și Szitnya. A fost scriitor și numismat renumit. Născut "Ferdinand Philipp Maria August Raphael", Philipp a fost cel mai mare fiu al Prințului August de Saxa-Coburg-Kohary și al Clémentinei de Orléans. A fost fratele mai mare al țarului Ferdinand I al Bulgariei. Prin mama sa era descendent al regelui Ludovic-Filip al Franței. S-a născut la Paris la Palatul Tuileries, unde mama sa a ales să nască copiii. Educația pe care a primit-o Philippe i-a fost
Prințul Philipp de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/323562_a_324891]
-
votat o constituție mai liberală și mai democratică. Ca ministru de stat, a organizat sectorul public, punând accent în special pe educație. În 1807, francezii au reocupat insulele și au dizolvat Republica Septinsulară. În 1809 Kapodistrias a intrat în slujba țarului Alexandru I al Rusiei. Prima sa misiune importantă, în noiembrie 1813, a fost cea de ambasador al Rusiei în Elveția, însărcinat să ajute la eliberarea țării de dominația franceză impusă de Napoleon. A asigurat unitatea, independența și neutralitatea Elveției, care
Ioannis Kapodistrias () [Corola-website/Science/323767_a_325096]
-
Ionice în 1818, când erau sub administrație britanică, iar în 1819 a călătorit la Londra pentru a discuta problemele insularilor cu guvernul britanic, dar a fost în mare parte ignorat, parțial pentru că a refuzat să prezinte memorandumul scris de el țarului. Kapodistrias a devenit din ce în ce mai activ în susținerea independenței Greciei față de Imperiul Otoman, dar nu a reușit să obțină susținerea lui Alexandru pentru revoluția greacă din 1821. Kapodistrias a fost pus într-o situație dificilă și în 1822 a părăsit o
Ioannis Kapodistrias () [Corola-website/Science/323767_a_325096]
-
numeroase conflicte interne. Supraviețuirea Constantinopolelui a fost asigurată o vreme de zidurile de apărare formidabile ale orașului, lipsa unei flote militare otomane cât și îngăduinței lui Murad, care a permis aprovizionarea capitalei bizantine prin tratatul din 1356. Bulgaria sub domnia țarului Ivan Alexandăr era un stat în declin. El a încercat o reformă administrativă prin împărțirea țaratului în trei regiuni, conduse de fii săi. Coeziunea statului a fost puternic zdruncinată în deceniul al șaselea al secolului al XIV-lea de rivalitatea
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
fii săi. Coeziunea statului a fost puternic zdruncinată în deceniul al șaselea al secolului al XIV-lea de rivalitatea dintre conducătorul Vidinului, Ivan Strațimir, (fiul cel mare al lui Ivan Alexandăr din prima căsătorie) și Ivan Șișman, succesorul desemnat al țarului Ivan Alexandăr (fiu din a doua căsătorie). Situația Bulgariei s-a înrăutățit după atacurile încununate de succes ale ungurilor. În 1356, Ludovic I, regele Ungariei, a invadat și a cucerit provincia Vidin, al cărei conducător, Ivan Strațimir, a fost luat
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
El a negociat o alianță cu despotul Dobrotici și voievodul Vladislav al Țării Românești. În ciuda faptului că ungurii au fost învinși, iar Strațimir a revenit la conducerea Vidinului, Țaratul Bulgariei a ieșit din lupte mult slăbit. Strațimir s-a autoproclamat țar al „țaratului de Vidin” în 1370, iar Dobrotici a cucerit independența de facto a Dobrogei. Eforturile militare bulgare au fost irosite în mărunte conflicte interne și împotriva unui inamic extern mai puțin important. După vremurile de glorie sub domnia lui
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
al teritoriilor sârbești controlate de Uglieșa. Uglieșa a încercat fără succes în 1371 să formeze o alianță antiotomană a statelor balcanice. Bizantinii, vulnerabili în fața turcilor datorită monopolului otoman asupra aprovizionării Constantinopolului cu hrană, au refuzat să coopereze. Bulgaria, după moartea țarului Alexandăr la începutul anului 1371, s-a împărțit în mod oficial între țaratele Vidinului, condus de (1370 - 1396) și țaratul de Târnovo, condus de urmașul desemnat al țarului decedat, Ivan Șișman (1371 - 1395). Ivan, aflat sub amenințarea directă a doi
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
asupra aprovizionării Constantinopolului cu hrană, au refuzat să coopereze. Bulgaria, după moartea țarului Alexandăr la începutul anului 1371, s-a împărțit în mod oficial între țaratele Vidinului, condus de (1370 - 1396) și țaratul de Târnovo, condus de urmașul desemnat al țarului decedat, Ivan Șișman (1371 - 1395). Ivan, aflat sub amenințarea directă a doi inamici, a fratelui său vitreg, țarul de Vidin, și a turcilor, a preferat să nu se alieze cu Uglieșa. Dintre puternicii boieri sârbi, doar Vucașin Mrniavcevici, protectorul lui
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
s-a împărțit în mod oficial între țaratele Vidinului, condus de (1370 - 1396) și țaratul de Târnovo, condus de urmașul desemnat al țarului decedat, Ivan Șișman (1371 - 1395). Ivan, aflat sub amenințarea directă a doi inamici, a fratelui său vitreg, țarul de Vidin, și a turcilor, a preferat să nu se alieze cu Uglieșa. Dintre puternicii boieri sârbi, doar Vucașin Mrniavcevici, protectorul lui Uroș și frate al lui Uglieșa, s-a alăturat alianței antiotomane. Ceilalți conducători locali sârbi ori nu au
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
a sârbilor a ajuns la paroxism după catastrofa de la Cernomen. După moartea lui Uroș, zone vaste ale Serbiei centrale s-au desprins pentru a forma mici principate independente. După acest dezintegrarea Serbiei, niciun lider nu a mai purtat titlul de țar și niciun boier nu a mai avut suficientă putere sau prestigiu pentru a-i uni pe sârbi în lupta antiotomană. Fiul lui Vukașin, Marko, care a reușit să supraviețuiască dezastrului de pe Marița, s-a autoproclamat rege ("kralj"), dar nu a
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]