KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...255 256 257 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

evadat! Grady se opri pe loc, vădit încurcat. - La pământ! strigă din nou Bell, simțind că nu mai are aer. Omul, reușind să înțeleagă ce i se spunea, se culcă pe trotuar între două mașini parcate. - Ce s-a întâmplat? țipă el. Familia mea! - Am trimis oameni să aibă grijă de ei, răspunse detectivul. Strigă apoi către pietonii aflați pe stradă: Toată lumea! Aici e o operațiune a poliției! Eliberați zona! Trecătorii se conformară imediat. - Familia mea! repetă acesta cu disperare. Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
simți mirosul specific de plastic-transpirație-metal al stației Motorola când și-o lipi de față. - Patru, ești gata, da? vorbi el în microfon. - Gata, veni răspunsul prompt. - Bine, acum... Atunci răsunară zgomotele înăbușite ale câtorva împușcături. Bell sări. - Focuri de armă! țipă Charles Grady. Am auzit focuri de armă! Ești rănit? - Nu te mișca, spuse Bell ghemuindu-se. Să răsuci apoi, scoțându-și arma și privind cu atenție ferestrele clădirii de vizavi. Numără în șoaptă, enervat din cale afară. - M-am prins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
camerei pentru interogare. Ușa se deschise larg. Preț de o clipă se gândi: Uimitor! Weir reușise să se deghizeze în femeie. Apoi o recunoscu: era polițista roșcată care îl însoțise cu o zi înainte pe detectivul Bell. - Avem un rănit, țipă ea imediat ce dădu cu ochii de Roth. Chemați salvarea! În spatele ei, unul dintre gardieni înșfăcă telefonul, iar celălalt apăsă un buton roșu de pe hol, declanșând alarma. Ce se întâmpla? Constable nu putea înțelege. Unde era Weir? Privi din nou femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
desfășura conform planului. Cercetând cu privirea cortul care își trăia ultimele minute pe pământ, observase două siluete chiar lângă intrarea cea mare de serviciu prin care condusese ambulanța nu cu mult timp înainte. Un bărbat și o tânără. Își vorbeau, țipând fiecare în urechea celuilat, pentru a putea discuta peste muzică. Da! Unul era Kadesky. Se temuse că producătorul nu va fi de față în momentul exploziei. Cealaltă persoană era Kara. Kadesky îi arătase ceva înăuntru și porniseră amândoi în direcția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
a fi mare! În ziua în care împlineam cincisprezece ani, am fugit de acasă pentru a călători cu el. Vocea îi ezită preț de o clipă, apoi tăcu. Continuă: - Se poate ca domnul Weir să mă fi bătut, să fi țipat la mine și să îmi fi făcut viața un adevărat iad câteodată, dar a văzut ce era înăuntrul meu. I-a păsat de mine. M-a învățat să fiu iluzionist adevărat... Un nor umbri fața omului. - Și după aceea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
să îi cerem lui Kadesky să spună publicului că fac o pauză în cadrul spectacolului pentru ca un studio de film să poată filma o scenă în cort: o scenă cu un incendiu în cort. Le-a cerut tuturor să înceapă să țipe la semnul său. Le-a plăcut la nebunie. Au fost figuranți. - Nu, șopti Magicianul, a fost... - ... o iluzie, îi spuse Rhyme. A fost doar o iluzie. Un număr orchestrat din umbră de Omul Imobilizat. - Ar fi bine să mă ocup

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

din nou, aproape că refuzam să plec. Mi-am imaginat cum o apuc de umerii aceia uriași, rotunjiți, într-o încercare disperată de a pătrunde în ea: de a o face să se uite fix în ochii mei; de a țipa la ea: „E cineva acolo?“ - sau ceva de genul ăsta. Oare ce simțea această ființă umană aparent indiferentă cu care împărțisem puțină vreme același loc mic de pe planetă? Poate că și ea era timidă: poate că lipsa de interes pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
goale. Sună ridicol de siropos, dar e adevărat: e atât de greu să îl am pe Ben aici fizic, dar să-l văd plecat de lângă mine în atât de multe alte feluri mi se pare îngrozitor. Azi îmi venea să țip la ușa lui: „Tu nu-ți dai seama că te-am șters la fund și te-am hrănit la sân și am spălat muci și vomă și lacrimi de pe umerii tuturor hainelor mele vreme de doi ani? Am fost centrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
vorbi al lui tata, ca și cum ar fi la tribunal tot timpul, mă scot din sărite și văd cum se irită unul pe celălalt. Obișnuiam să îi invidiez pe prietenii mei de la școală, când îmi povesteau cum părinții lor urlă și țipă și chiar aruncă lucruri - părea așa teatral și cumva italienesc, pe când la mine acasă era liniște și plictiseală. Câteodată inventam chestii despre cum se ceartă mama și tata, doar ca să îi fac să pară mai interesanți - ba chiar voiam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
nici nu voiam doar să-i arăt că știu că lipsise de la serviciu - chiar credeam că-l pot ajuta dacă avea probleme. Dar a trecut cumva razant pe lângă mine. — Tată, am strigat eu în sus spre scări, ești bine? A țipat ceva de genul „Tu ce părere ai?“ și-a intrat în dormitor. Mai venise și altă dată prost dispus - mai ales în ultimele săptămâni -, dar de data asta era altfel. M-am dus înapoi în bucătărie să vorbesc cu Ben

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
până nu vorbeam mai mult cu mama despre asta sau măcar până nu-i zic lui tata. Părea un pic neloial, cumva, pentru că nu sunt sigură că ar vrea să știm. Dar dacă mă-mpinge când trece pe lângă mine și țipă așa la mine - ce crede el? E ca-ntr-o telenovelă proastă, trântitul ăsta de uși și mama care dispare cu orele la ea-n dormitor. Nu-i putem lăsa să continue așa; mi se pare că toată chestia se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
și să deschid ușa. Imediat ce le-am văzut fețele mi-am dat seama că e-n zadar. Se-ntorseseră auzind ușa cum se deschide, iar furia și ura pe care am văzut-o pe fețele lor m-a făcut să țip. Nici nu-mi mai amintesc ce le-am strigat - ceva jalnic de genul „Hai, terminați, amândoi“ -, dar n-a fost de folos. Acum îmi dau seama: probabil că a fost cel mai rău lucru pe care aș fi putut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
bun; ca și cum ar fi dat peste un accident de nedescris. Un copil călcat de mașină sau așa ceva - cred că, într-un fel, așa și era, dar cred că de fapt îmi plâng eu de milă. Dar s-au oprit din țipat, asta e sigur. Tata s-a prăbușit ca un morman pe pat, ținându-și capul într-un fel care mi-a amintit de poziția în care stătusem eu afară la ușă cu câteva clipe mai devreme, iar mama s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
referitor la ce-nțeleg eu prin realitate și așa mai departe, dar știi foarte bine la ce mă refer. Nu mă interesează câte universuri putem ocupa, eu rămân în ăsta, și poate să fie de rahat și părinții pot să țipe unul la altul și să plece, dar e tot ce avem. Nu-i așa? Cred că da. A scos un chicotit de-al ei, m-a apucat de bărbie cu mâna și m-a ciupit. — Oh, iubitule, nu mai fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
și io trec repede înainte să m-oprească. Că nu mai e mult, știu. Nu mai e mult până nu mai încap în tren, ca să nu mai zic de scaun - am renunțat la asta de mult. Așa că, în timp ce în mine țipa ceva să nu fiu proastă și să-mi aduc aminte de crimele și de chestiile de care citești în ziar și pe care le dau la Trisha, o altă parte din mine zicea: „Dă-i drumu’, fată - dă-i drumu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
și pot să intru ușor pe-aici în fiecare zi după muncă și ABIA AȘTEPT să primesc un mesaj deci te rooooooog răspunde cât de repede poți!! Mersi pentru scrisoarea ta minunată - am fost așaaaaaa geloasă că-mi venea să țip!! Charlie tot mai e pe-aici și - mda, ai dreptate- e drăguț, cum zici tu. Totuși, e așa ciudat, Crystal, cum se holbează la mine și chestii din astea. Câteodată mă sperie rău că poate cineva să aibă atâta nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

oftat, după care a început să vorbească cu resemnare. — Annie, ți-am spus că-mi pare rău. N-aș fi făcut niciodată așa ceva dacă aș fi știut că e prietenul tău. Asta n-a calmat-o deloc pe cea care țipa. Cum adică n-ai știut? Suntem împreună de luni de zile! — N-am știut fiindcă aseară pe mine m-a acostat, cu mine a flirtat, mie mi-a oferit de băut și pe mine m-a invitat la balul frăției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Să nu te mai apropii de mine și nici de el și să dispari din viața mea, boboacă vagaboandă și proastă. Ai înțeles? Fata ridica tonul din ce în ce mai mult; când a întrebat-o pe Adriana dacă a înțeles, ajunsese iarăși să țipe. Emmy și Leigh au văzut-o pe Adriana cum a privit-o lung pe cealaltă fată, a părut că vrea să răspundă ceva, dar apoi s-a răzgândit și a spus doar: — Am înțeles perfect. Imediat după aceea blonda cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
a mutat la Buenos Aires, dar Otis a rămas. Emmy descuie colivia și așteptă ca Otis să împingă ușa ca s-o deschidă. El sări greoi pe brațul pe care ea i-l întinsese și o privi drept în ochi. — Struguri! țipă el. Ea oftă și culese un bob din bolul așezat peste pilotă. De obicei, Emmy prefera fructele pe care putea să le taie sau să le curețe de coajă, dar Otis avea fixul cu strugurii. Pasărea apucă bobul dintre degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
liniștesc lucrurile. Să bei câteva pahare în seara asta, bine? Du-te prin cluburi. Sărută-te cu un necunoscut. Dar te rog, să nu îl întâlnești pe următorul tău prieten. — Am să încerc, promise Emmy. Chiar atunci, Otis începu să țipe repetând același cuvânt de patru ori la rând. — Ce zice? întrebă Izzie. — Chiloți. Spune întruna chiloți. — Să mai întreb? — Nu, categoric nu. Pentru prima dată de când Leigh se mutase în aceeași clădire cu ea, Adriana a chemat-o pe aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
sunt de moi și de groase — alunecă pe podea și aproape că doborî bonzaiul de pe noptieră. Russell păru că nu bagă de seamă. Ce-ar fi să-ți fac un ceai? Din nou, Leigh se strădui din răsputeri să nu țipe. Nu vroia să se culce. Nu vroia ceai. Nu vroia decât să nu-l mai audă vorbind. Inspiră adânc, încet, ca să nu o vadă. — Mersi, dar nu-i nevoie. Mai lasă-mă câteva minute, bine? O privi lung cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Adriana ridică mâna stângă și oftă dramatic. — Vedeți mâna aceasta, fetelor? Celelalte două confirmară. — La anul, pe vremea asta, va purta un diamant. Un diamant imens. Prin urmare declar că în douăsprezece luni mă voi logodi cu bărbatul perfect. — Adriana! țipă Emmy. Vrei să mă întreci. Leigh se înecă cu o bucată de cantalup. — Logodită? Cu cine? Te vezi cu cineva? Nu, nu în prezent. Dar m-a inspirat angajamentul lui Emmy de a face o schimbare. Și încă ceva. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
și singura dată când acest lucru conta. Din fericire, Gilles acceptase să o strecoare în agenda de programări în ultimul minut. (“Poți să vii în locul Adrianei la ora unu dacă nu se supără”, îi sugerase el. “N-o să se supere!” țipase Leigh la telefon. “Îmi asum toată răspunderea!”) și plănuise să treacă pe la Barneys să cumpere o sticluță cu apă de colonie, o cravată sau o trusă de toaletă — sau ceva pe-acolo și trimis preambalat — la întoarcere, în drum spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
clubul de noapte ultra-șic. Când cei de la agenție o întrebaseră dacă preferă un hotel anume, Emmy nici măcar n-avusese curajul să sugereze Costes. Abia când agentul îi propusese să aleagă între acesta și un splendid hotel pe Malul Stâng, a țipat de bucurie. Nici că era un loc mai nimerit unde să-și înceapă Turneul curvăsărelii 07! Emmy își petrecuse toată săptămâna imaginându-și cum va fi șederea ei la Costes. La o oră de la sosire era uimită de sobrietatea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
pe modesta. — E mare. — Cât de mare? — Foarte mare. — Leigh! — Aproape patru. — Aproape patru? Carate? Patru carate? — Mă îngrijorează că e prea mare. Cum o să port așa ceva la serviciu? Doar lucrez în publicistică, oftă Leigh. Lui Emmy îi veni să țipe. Nici nu merită să-ți răspund. I-ai spus Adrianei că ți se pare... nici măcar nu îndrăznesc să spun cum. — Da. Mi-a zis că dacă mi se pare prea mare, atunci nu-l merit. — Sunt de acord. Nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]