60,912 matches
-
primească ceștile de porțelan alb În care domnul Leu avea grijă să pună mai Întâi o linguriță de caimac. Domnul Leu purta o cămașă bleu cu mâneci scurte și un papion roșu cu buline albe. Un cuplu tânăr s-a așezat la masa lui Petru. Și-au zâmbit Întruna Încurcați. Nemții au plecat râzând, ținându-se de mână, iar Petru s-a trezit cu un gust de alge pe limbă. A hotărât să Învețe germana.” 5. „Amiază de vară. Merele cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mult curaj ar fi putut afla Încă În acea zi ce Înseamnă un scenarist. Acest curaj, nu curajul pur și simplu, ci unul anume, cel cu care, bunăoară, mugurii trec În frunze și bobocii În floare, i-a lipsit Întotdeauna. Așeză cutiile pe măsuța de răchită de sub geam, apoi deschise ușa cabanei. Valul de căldură care năvăli afară umplu grădina cu un miros de mentă. 4. Coriolan Moduna Împrăștia cu generozitate sare pe trotuar Între cișmea și grădină. Netezea În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu era prea mare dar era luminoasă, cu covor moale pe un parchet ca oglinda și cu mobilă puțină. Lângă geam se găsea o etajeră din lemn de nuc cu patru rafturi. Cel de sus era gol. Acolo și-a așezat el Biblia, singurul său obiect personal dacă lăsăm deoparte cufărul și hainele. Cărțile domnului Andrei ocupau celelalte rafturi și purtau pe copertă numele lui Marx, Engels și Lenin. Mai erau și alți scriitori acolo pe care i-a uitat, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la câini, dacă vi se pare mai potrivit cu funcția lui de fost activist, zise Marta ridicând ochii cenușii luminoși, când dușmănoși, când prietenoși. Semproniu ciuli urechile. Prin geamul deschis al camerei se auzea foșnetul unei coase folosită cu pricepere. Își așeză cu grijă geamantanul În spatele unui fotoliu cu arcurile rupte, puse trandafirul Într-o vază de cristal lângă un buchet de flori de câmp proaspete, apoi se Îndreptă spre grădină grăbit să-și revadă fratele. Ajunse pe terasă când auzi glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de bună seamă. De altfel nici domnișoara nu părea Îmbrăcată În haine ieftine. Se vedea prea bine acest lucru, dar iuțeala cu care lucra te făcea să treci cu vederea bățoșenia și mediocritatea aurită a „Stilului Steilmann”. Pe un panou așezat la vedere, În fapt macheta mult mărită a paginii de publicitate a ziarului, se putea citi „Oferta zilei”. Curios, dar și obligat să-și gândească cel puțin textul pe care urma să-l dicteze, Petru, maestru al improvizației, Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
formule de salut. Întâmplarea făcea ca și acum să stea la aceeași masă. Atâta doar că În scaunul său de atunci era cuibărită acum Iolanda. În gând, el Îi zicea Violeta. Domnul Arpi a adus coniacul pe care l-a așezat În fața lui Grațian, iar În fața sa a pus sucul. Grațian a mulțumit și a luat imediat paharul ducându-l spre buze pentru o primă Înghițitură. Mâna Îi tremura. Avea un ochi vânăt și o zgârietură superficială pe frunte, poate urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În fiecare seară Înainte de culcare părea astfel răsplătită. Atâta doar că, din cauza bolii, orele sale de culcare erau tot mai greu de prevăzut. Simțindu-se privit se opri jenat. De emoție, uită să Înghită și Începu să tușească. Atunci se așeză lângă el și Îl cuprinse de după umeri. Îl strângea atât cât să nu-i Îngreuneze respirația. Tusea Începea să se calmeze, nu și tremurul accentuat al mâinii drepte care prelungea spasmul trupului precum mișcarea de gherilă o revoltă generală Înăbușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Uneori se Întâmplă să uiți cu totul de ea. Și să te bați orbește. Ori să nu o uiți niciodată. Caz fericit. Da. Caz fericit. Lumina care Îi scălda chipul și felul În care rostise ultimele cuvinte păreau să Îl așeze printre cei aleși. Bătrânul era Îmbrăcat Într-un halat gros de molton, de culoare zmeurie. Pe cap avea un fes de lână vechi, ca schiurile finlandeze din podul casei. Pe un taburet, lângă balansoarul acaju, se găsea o veioză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să Întoarcă filă cu filă: Așa ceva se mai poate vedea? Nu prea cred... Rar... Sunt filme de cinematecă. Și personală pe deasupra, completă mândru bătrânul. Eu Însă le văd. Cum? Unde? Noaptea, aici. Deschid caietul și Îmi aleg un titlu. Mă așez În balansoar, pun bobina și dau drumul la motor. Uneori adorm. Filmele sunt vechi. Se mai rup. Mă trezesc ăia din sală: fluieră, strigă, bat din picioare. Câteva secunde doar. Apoi motorul toarce, din nou. E plăcut. Dimineața merg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așa... Ea tăcea, privindu-l cu atenție, sperând parcă să zărească ascunse În spatele său fețele zâmbitoare ale celor doi, Încântați de farsa pe care i-o jucaseră. Nu contează, intră, te rog. Îi arătă un fotoliu În care să se așeze, socotind că e mai bine așa decât să trăiască de una singură dezamăgirea unei Întâlniri ratate. Chiar dacă totul nu era decât o Închipuire. Se gândea că spirala scării de piatră ducea de bună seamă În pod și de acolo În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tot la două luni mergea și el la Istanbul pentru aprovizionare. 5. Camera Eleonorei era luminoasă și caldă. Lângă soba de teracotă, lada de lemne era plină. Așa era În toată casa. Doamna Ster ura frigul și Întunericul. Domnul Húsvágó așeză cu grijă femeia pe pat, pe un țol vechi cu miros de lavandă, Îi scoase ghetele bărbătești, cojocul secuiesc, mirat și parcă intimidat de eleganța tinerei femei care nu era mai mult decât o servitoare, dar mai ales de forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu care Terente Marcovici nu știa Încă ce să facă. În fond, Își spuse el, pe mine mă fascinează imaginile fluide, inefabilul, la dracu' cu construcțiile astea solide, din materiale impure, imunde În comparație cu sunetele diafane ale muzicii. Înapoi la Absolut! Așeză lângă ușă coșul cu mezeluri și se Întoarse la mașină, În timp ce iahtul se scufunda Încet În adâncul trupului său ca un ghiorăit Înăbușit de mațe. Pentru el, era ora micului dejun. 7. Cafeaua se răcise binișor În ceașca de porțelan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urechii În care era Încrustat un mic cercel de argint. În adâncul ei era o rană și din ea curgea ceva ca o rășină rară, cum vezi și pe brazi, și care avea acest miros. Un miros peste care se așezase, pentru o vreme, unul de brânză puturoasă ori de oaie plouată de care el uitase, cum uitase și de sania care se Îndepărta de fată pe măsură ce mașina lui Marcovici se apropia de poarta doamnei Ster. Spuse tare, răspicat, convins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
diverse posturi care, prin grație, puteau stârni mai degrabă admirația decât mila trecătorilor. Gândești că ești Karli Kaplin, mă, Garincea, strigă un bătrân prin hubloul de aerisire al unei sticle de vodcă, o replică În miniatură a rachetei Soiuz 1. Așezat pe un scaun și Îmbrăcat ca un cazac, bătrânul ducea din când În când la buze o sticlă, demult goală, de Stalinskaya. Tu să taci, băi, acesta, zise tânărul. Ce știe Ceapaev de Balșoiteatr? Tu vorbești, mă? Că, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
baie, presărându-și hainele pe drum. Ascuns sub haina de nutrie, Gheretă plângea de fericire, dar și din pricina mirosului Înțepător de naftalină. Zorela era un dar dumnezeiesc pe care, cu siguranță, nu-l merita pe deplin. 3. Încercă să se așeze fără să facă zgomot, dar nu reuși. Nu doar pentru că scaunul scârțâia oricum, ci și pentru că, distrat cum era, se așezase pe pisică. Mieunatul prelung și dureros al Linei Îl trezi pe Coriolan, care deschise mai Întâi un ochi nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
naftalină. Zorela era un dar dumnezeiesc pe care, cu siguranță, nu-l merita pe deplin. 3. Încercă să se așeze fără să facă zgomot, dar nu reuși. Nu doar pentru că scaunul scârțâia oricum, ci și pentru că, distrat cum era, se așezase pe pisică. Mieunatul prelung și dureros al Linei Îl trezi pe Coriolan, care deschise mai Întâi un ochi nedumerit și morocănos, apoi Încă un ochi, ultimul de altfel, vigilent, războinic, amenințător. Cu acest ochi Își privea fiul În timp ce celălalt ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plastică. Semănau când cu o stradă din Centrul Vechi al orașului, când cu un peisaj din Teceu sau cu atelierul unui pictor, când cu o natură moartă. Cu totul surprinzătoare era imaginea unui deal roșu ca un mușchi de vită așezat pe zăpadă, pictat de Ziffer. Cu un deal ca ăsta va Începe primul meu film, anunță solemn Grațian. De unde iei tu atâta roșu? Întrebă Violeta. Era Înspăimântată Înainte de a auzi răspunsul, căci Grațian avea soluții pentru orice problemă, așa Încât, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unui op imaginar deocamdată, destinat fatalmente uitării și, de aceea poate, mereu amânat. Privea lumea ca pe un paragraf din Sein und Zeit, luminat la intervale regulate de strălucirea mată a coniacului Milcov. La o masă din apropierea lui, s-a așezat un bărbat Însoțit de un copil. Copilul vorbea gesticulând. Tată, m-a mușcat un câine, zise băiețelul cu mândrie. Un câine? Ce fel de câine? Întrebă speriat tatăl. Unul vaccinat, Îl liniști băiețelul. De unde știi? Întrebă tatăl deloc liniștit. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tablourile, păstrând În memoria artiștilor un moment de reculegere și chiar de recunoștință pentru acest revelion furcsa sau bizar pe care Îl onorau după puteri: Îmbrăcați cum se cuvine și cu brațele Încărcate de platouri cu mâncăruri pe care le așezaseră cu evlavie pe masa uriașă din mijlocul sufrageriei, În timp ce un gând pios Însoțit de cruci mai mult sau mai puțin discrete se Îndrepta spre cei patru pictori ascunși În spatele pânzelor colorate, de unde urmăreau amuzați sau Încruntați petrecerea, după care, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un chapeau melon trântit pe o claie de păr Încă negru, creț, Îmbrăcat Într-un palton de lână cu revere lungi ascunse sub o blană bogată de nutrie din propria crescătorie, Încălțat cu pantofi de câteva milioane, pe care se așezau În două cute discrete manșetele pantalonilor săi marca Serousi, după cum se putea citi pe buzunarul interior al vestonului. Era un bărbat care se simțea peste tot acasă. Doar În propriile sale haine, acestea, părea că se afla Într-o vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
drumul va fi lung, dar osteneala răsplătită. Dosarele sunt În adânc, precum colesterolul, leucocitele sau eritrocitele. Plutesc În sânge sau sunt lipite de pereții arterelor ca niște afișe În metrou pe care nici dracu nu le mai citește. Fata se așeză pe o treaptă, se ghemui În blezărul ei vișină putredă de velur și Începu să plângă Încet, abia auzit, În așteptarea unor mângâieri tandre care nu Întârziară să vină. Se strângeau În brațe și Își spuneau că va fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tradiție a epitafelor de pe crucile de lemn colorate din Cimitirul vesel de la Săpânța, Brândușă ceru un scaun pentru a putea admira În voie și În toată splendoarea lor cele patru picturi. I se făcu Îndată pe plac si Brândușă se așeză cu distincție Într-un fotoliu Biedermeier, adus fără poticneli de doi chelneri la semnul inspirat al Iolandei. Pentru a contempla arta, atitudinea care se recomandă În poziția așezat este una destins-reflexivă, subliniată de genunchii suprapuși și de o Înclinare ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atelierul său cu lumină din vest. În această natură statică, recuzita este modestă: o cutie pentru tutun, o călimară, un cuțit, câteva obiecte mici rezolvate prin pete informe, un vas albastru predominant, cu contraste puternice de umbra și lumină, toate așezate pe pervazul unei ferestre. Putem citi ușor dialogul compozițional al ferestrei cu linia descendentă a pervazului. Prin fereastră pătrunde un fascicul puternic de lumină galbenă care Întâlnește vasul, modelându-l și punându-i În evidență buza În contre-jour, scufundând restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În palma lunganului. Acesta Însă nu se pierdu cu firea. Îl examină cu atenția unui numismat, apoi Îi restitui obiectul spunându-i: Păstrează-l, o să avem nevoie de el! Își luă o sticlă cu vin, ceva de mâncare și se așeză din nou pe scara ce ducea la mansardă, de data asta Într-o poziție mult mai confortabilă. Ea a rămas pe loc descumpănită. Nu băuse nimic până atunci. Îi era sete. Nu mâncase nimic. Îi era foame. În loc să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mâncase nimic. Îi era foame. În loc să se apropie de masă și să urmeze exemplul lunganului, Își puse din nou căștile. 22 . Ora două. Gheretă se clătina de somn și odată cu el lumea și odată cu lumea Zorela. Noroc că era bine așezată pe genunchii lui Brândușă. Așa trebuie să arate sufletele pereche. Îi admira Într-atât, Încât aproape regreta că Zorela Îi era soție. Îi părea rău că le stătea În cale, dar nici nu avea putere să se dea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]