6,476 matches
-
Camus, Essais, Gallimard, Paris, 1955, p. 101. 5 Eugène Ionesco, Note și contranote, Editura Humanitas, București, 1992, p.224. 6 Pe urmele lui Martin Esslin (The Theatre of the Absurd, 1969), Nicolae Balotă dedică un întreg capitol acestui traseu al absurdului în istoria literaturii, în celebra sa lucrare Lupta cu absurdul,1971, reeditată în anul 2000 la Teora sub titlul de Literatura absurdului. Sunt identificate ipostazele literare ale absurdului sub forma satirei din arhaicul cômos, din mimusul roman care va trece
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Martin Esslin (The Theatre of the Absurd, 1969), Nicolae Balotă dedică un întreg capitol acestui traseu al absurdului în istoria literaturii, în celebra sa lucrare Lupta cu absurdul,1971, reeditată în anul 2000 la Teora sub titlul de Literatura absurdului. Sunt identificate ipostazele literare ale absurdului sub forma satirei din arhaicul cômos, din mimusul roman care va trece în farsa medievală, continuată de commedia dell'arte care va fi urmată de funambuli, arta clovnilor, vodevil, spectacolul de music-hall, până la filmul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
the Absurd, 1969), Nicolae Balotă dedică un întreg capitol acestui traseu al absurdului în istoria literaturii, în celebra sa lucrare Lupta cu absurdul,1971, reeditată în anul 2000 la Teora sub titlul de Literatura absurdului. Sunt identificate ipostazele literare ale absurdului sub forma satirei din arhaicul cômos, din mimusul roman care va trece în farsa medievală, continuată de commedia dell'arte care va fi urmată de funambuli, arta clovnilor, vodevil, spectacolul de music-hall, până la filmul comic faimos prin personaje ca Charlie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din mimusul roman care va trece în farsa medievală, continuată de commedia dell'arte care va fi urmată de funambuli, arta clovnilor, vodevil, spectacolul de music-hall, până la filmul comic faimos prin personaje ca Charlie Chaplin. Importante sunt ilustrările timpurii ale absurdului sub forma satirei din romanele filosofice ale lui Voltaire, din scrierile lui Swift, Gogol și Flaubert, sub forma umorului absurd la Rabelais, Laurence Sterne, Edward Lear, Christian Morgenstern, Lewis Carroll etc. și în literatura fantastic-onirică a lui E.T.A. Hoffmann
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Téâtre (1966) monografiile consacrate principalilor reprezentanți ai dramaturgiei "absurdiste" și, de ce nu, în spațiul cercetării românești, lucrări de sinteză ca cea a lui Nicolae Balotă, intitulată Lupta cu absurdul (1971) sau ambițiosul demers de configurare a unei poetici a teatrului absurd din lucrarea lui Romul Munteanu, Farsa tragică (1970), ca să nu mai vorbim de sutele de articole pe tema absurdului încă neepuizată până astăzi. 8 Așa cum, pornind probabil de la considerațiile lui Camus din eseul consacrat Creației absurde, au subliniat majoritatea cercetătorilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca cea a lui Nicolae Balotă, intitulată Lupta cu absurdul (1971) sau ambițiosul demers de configurare a unei poetici a teatrului absurd din lucrarea lui Romul Munteanu, Farsa tragică (1970), ca să nu mai vorbim de sutele de articole pe tema absurdului încă neepuizată până astăzi. 8 Așa cum, pornind probabil de la considerațiile lui Camus din eseul consacrat Creației absurde, au subliniat majoritatea cercetătorilor, între care Adrian Marino în Dicționarul de idei literare, analizând termenul de antiliteratură, sau Justin Ceuca, în Evoluția formelor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unei poetici a teatrului absurd din lucrarea lui Romul Munteanu, Farsa tragică (1970), ca să nu mai vorbim de sutele de articole pe tema absurdului încă neepuizată până astăzi. 8 Așa cum, pornind probabil de la considerațiile lui Camus din eseul consacrat Creației absurde, au subliniat majoritatea cercetătorilor, între care Adrian Marino în Dicționarul de idei literare, analizând termenul de antiliteratură, sau Justin Ceuca, în Evoluția formelor dramatice, Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 366. 9 Eugène Ionesco, Note și contranote, ed. cit., p. 55. 10
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Leipzig, 1971, apud. Popa Marian, Comicologia, ed. cit., p. 278. 13 Friedrich Dürrenmatt, Teaterprobleme, 1955, reprodus în Dialogul neîntrerupt al teatrului, vol. II, ed. cit., trad. de Constanța Trifu și Amalia Zambettti, p. 190. 14 Am publicat în articolul Comicul absurdului la Caragiale, în Annales Universitatis Apulensis, Philologica, Tom 1, Alba Iulia, 2002, pp. 107-114, câteva dintre observațiile reluate în acest capitol. 15 I. L. Caragiale, Opere, vol. IV, București, 1965, p. 426. 16 Eugène Ionesco, Note și contranote, ed. cit., p.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
120. 99 Într-un studiu viitor vom acorda atenția cuvenită și altor reprezentanți ai culturii noastre de dincolo de hotarele țării, afirmați îndeosebi în spațiul cultural francez și comparabili cu Eugen Ionescu printr-o dramaturgie cu multe conexiuni cu cea a absurdului. Este vorba de Matei Vișniec, dar și de L. M. Arcade, autor al unor piese precum Ultima cauză a marelui Just (La Crypte et la Chèvre) scrisă în 1971, Scrisorile lui Condurică, Revoluția oarbă în care grotescul și absurdul devin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
marxismului. 1 O sinteză a presupozițiilor legate de influența acestor scriitori asupra creației urmuziene sau a similitudinilor dintre aceștia și obscurul scriitor român poate fi desprinsă din paginile studiului Urmuziana, inclus de Nicolae Balotă, în mod semnificativ, în lucrarea Literatura absurdului, ediția a II-a, editura Teora, 2000. Studii comparatiste pe această temă au continuat să apară. De exemplu, Szász János, pe urmele lui Ion Biberi, reface paralelismul dintre Urmuz și Kafka în "România literară", an XVI, nr. 32, joi, 11
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comentarii și bibliografie de Gabriela Duda, Editura Humanitas, București, 1997, pp. 81-83. 3 Sintagma apare în titlul studiului semnat de Monica Spiridon, Melancolia descendenței. O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice în literatură, Editura Polirom, Iași, 2000. 4 Nicolae Balotă, Literatura absurdului, ediția a II-a, Editura Teora, București, 2000, p. 471. 5 Aflăm astfel de detalii din memoriile Elizei Vorvoreanu, sora lui Urmuz (Eliza Vorvoreanu, Eliza apud. Nicolae Balotă, Literatura absurdului, ediția a II-a, editura Teora, 2000, p. 448). 6
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în literatură, Editura Polirom, Iași, 2000. 4 Nicolae Balotă, Literatura absurdului, ediția a II-a, Editura Teora, București, 2000, p. 471. 5 Aflăm astfel de detalii din memoriile Elizei Vorvoreanu, sora lui Urmuz (Eliza Vorvoreanu, Eliza apud. Nicolae Balotă, Literatura absurdului, ediția a II-a, editura Teora, 2000, p. 448). 6 Ioan Slavici, Amintiri (Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc, Maiorescu), "Cultura națională", București, 1924. 7 Eliza Vorvoreanu, apud Balotă, Nicolae, op. cit., p. 456, 467. 8 Idem, p. 450. 9 I. L. Caragiale, Opere
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nesemnificative, interpretatrea prozaică a lucrurilor celeste, brusca degradare și contrastul insolit etc. (apud. Lesovici, Doru, Ironia, Institutul European, Iași, 1999, pp. 133-137). Prezența acestor aspecte în proza lui Urmuz justifică întelegerea operei sale drept o ilustrare a unui burlesc al absurdului. În plus, scrierile lui Morgenstern, poetul la care Urmuz a fost adesea raportat, vădesc de asemenea, o inedită îmbinare a ironiei, a satirei, a burlescului și a parodicului cu scopul atingerii absurdului. 142 Farias, Adelina, Spiritul parodic la I.L. Caragiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sale drept o ilustrare a unui burlesc al absurdului. În plus, scrierile lui Morgenstern, poetul la care Urmuz a fost adesea raportat, vădesc de asemenea, o inedită îmbinare a ironiei, a satirei, a burlescului și a parodicului cu scopul atingerii absurdului. 142 Farias, Adelina, Spiritul parodic la I.L. Caragiale, în "Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești", volum LIV, nr. 1/2002, p. 81. 143 Al. O. Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc, ed. cit. , p. 241. 144 Vezi și Loredana Ilie, Caragiale fabulist și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
658. 151 Mihai Cruceanu, Rătăciri într-un târg, Luceafărul, XIV, nr. 47, 18 noiembrie 1972, apud. Balotă, Nicolae, op. cit., p. 553. 152 Romul Munteanu, op. cit., p. 22. 153 Nicolae Balotă, op. cit., p. 502. 154Albert Camus identifica patru ipostaze ale eroului absurd, în varianta donjuanismului, a comediantului, a cuceritorului și a scriitorului. Dintre acestea, tipul creatorului i se pare a fi cel mai absurd, întrucât este conștient de limitele sale și totuși creează o operă "pentru nimic" (Camus, Albert, Opere, V, Fața
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Romul Munteanu, op. cit., p. 22. 153 Nicolae Balotă, op. cit., p. 502. 154Albert Camus identifica patru ipostaze ale eroului absurd, în varianta donjuanismului, a comediantului, a cuceritorului și a scriitorului. Dintre acestea, tipul creatorului i se pare a fi cel mai absurd, întrucât este conștient de limitele sale și totuși creează o operă "pentru nimic" (Camus, Albert, Opere, V, Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara, Editura RAO International Publishing S.A. București, 1994, pp. 171-186) 155 Idem, p. 194
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de porumbei ai locului, și obosită mă așez pe o bancă singuratică și Închid pentru o clipă ochii. Era În jurul meu atâta liniște și atâta viață Încât ideea distrugerilor de mai târziu mi s-ar fi părut atunci cu totul absurdă. Soarele și-a lăsat acum o dungă subțire de aur roșu deasupra muntelui din față, s-a șters și asta, valea a prins să se Înnegureze, contururile au devenit fluide, Înserarea s-a furișat repede, desenând doar imensa panglică a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
scurt timp a Înnegrit azurul cerului, acoperind cu un zăbravnic lumina solară. Oamenii cu măști pe față, scuturând brațelor și picioarelor pe care se depunea din văzduh demențiale firișoare de zgură Înecăcioasă, păreau că se mișcă Încet ca În teatrul absurdului lui Eugen Ionesco. Și ca decorul macabru să fie complet, un polițist cu simțul datoriei În buzunar se burzului la noi, gata să ne sancționeze pentru lipsa măștilor. Într-un vacarm de mijloace de transport și mulțime de vizitatori și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a orașului. "Orașul încetează să fie un loc de întâlnire, pentru a deveni o suită de segregări"189. Separarea între muncă și habitat devine un principiu perimat din momentul în care munca nu mai privește exclusiv activități industriale poluante. "Zoning-ul absurd ale cărui victime suntem și-a dat ca scop să separe ceea ce ar fi trebuit să apropie. El se explică din punct de vedere istoric prin grija de a îndepărta locuințele de zonele industriale zgomotoase, care degajau fum nociv. Nu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ai lui Shakespeare. Robert Burton (Anatomy of Melancholy, 1621, I, 3, 1, 2) descrie oamenii care sînt "humorous": cînd rîd din toată inima, cînd plîng fără nici un motiv din afară, cînd suspină, posomorîți și îngîndurați, cînd cad în niște închipuiri absurde. Ben Jonson, în prologul la comedia Every man out of his humour, dă următoarea explicație: "Cînd o singură însușire predomină într-un om în așa măsură încît îndreaptă toate gîndurile și aptitudinile sale pe una și aceeași cale, trebuie să
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
aptitudini evidente de reporter, P. frazează simplu și elocvent, „aude” enorm („vocea” străzii, a ambianței, este deosebit de vie în scrierile sale), dialoghează cu dezinvoltură. Stilul se păstrează în romanele Asfalt (În adânc) (1998) și Tancul (2003), acum însoțit de îngroșarea absurdului. În primul text, niște muncitori se ocupă cu săparea unor gropi tocmai când evenimentele din decembrie 1989 bat la ușa istoriei. Intriga celui de-al doilea roman se dezvoltă pornind de la faptul, puțin obișnuit, al intrării unui tanc, „într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
fiind ambianța semisătească, locul unde se dezbat opiniile și se caută explicații raționale pentru ciudata întâmplare e la o petrecere, eveniment la care participă, alături de cel pățit, figuri exponențiale ale comunității: preotul Petrian, profesorul Olaru și Barandabulă, „nebunul satului”. Parodia, absurdă, se extinde și la nivelul subiectului discuțiilor, care degenerează treptat în pălăvrăgeli despre comunism, terorism, intrarea României în NATO ș.a.m.d. P. se remarcă din nou prin disponibilitatea de a voala sarcasmul în tonalități discrete, de simplu observator. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
cred eu, din punctul de vedere al structurii, să se considere că eroul este figură centrală a piesei. Dacă încercăm să procedăm astfel, trebuie să găsim criză în actul I (căci după aceea urmează declinul lui Lear), lucru fără îndoială absurd, chiar dacă afirmăm că mișcarea obișnuită este și aici prezenta, dar îndreptată în sens invers, cauza eroului coborînd cît mai jos (în scenă furtunii), iar apoi ridicîndu-se din nou. Dar nici o asemenea formulă nu este satisfăcătoare, căci, desi soarta îl favorizează
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
tragică bătaie de joc a tuturor escatologiilor". Abordarea existențiala a lui Jan Kott a influențat enorm punerea în scenă a lui Peter Brook din 1962 de la Royal Shakespeare Company cu Paul Scofield în rolul titular care vede piesă în maniera absurdă a lui Samuel Beckett. Capitolul care se ocupă de regele Lear este intitulat Regele Lear sau sfîrșit de partida (p. 124-163), fundamentat pe o paralelă cu Biblia, si anume Cartea lui Iov, si cu Sfîrșit de partida a lui Samuel
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nu este o piesă pentru cei ce iau totul ad-literam. Odatăam purtat o discuție cu o asistentă convinsăcăînțelesese 'problemă' lui Lear, diagnosticînd-o drept Sindrom Alzheimer. Această interpretare este logică din punct de vedere medical, dar transforma piesă într-o satiră absurdă și nu într-o tragedie: daca "rațiunea [lui Lear] este bolnavă" (după cum se auto-ironiza Hamlet) sau daca Lear a înnebunit cu adevarat, atunci el nu mai poate fi considerat responsabil pentru acțiunile sale. Astfel, personajul nu mai este tragic, ci
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]