15,786 matches
-
el și era îmbrăcat aproape la fel. Îl cercetă atentă, după care se întoarse și continuă să privească în mulțime. Polițistul brunet și elegant care o resuscitase pe Cheryl își făcu la rândul său apariția în capul scărilor și se alătură foarte repede roșcatei. Se consultară pentru câteva momente. Mai era cineva cu ei - cineva care nu părea polițist. Era o tânără femeie, cu ochii de un albastru strălucitor și cu părul tuns scurt și vopsit într-o nuanță violentă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lângă perete. - Doamne, Rhyme, a simulat împușcătura. S-a tăiat în alt loc și i-a păcălit pe agenți. - Cheamă paza. Sachs țipă: - E o evadare! Închideți toate ieșirile! Detectivul apăru în cadrul ușii și privi podeaua. Linda Welles i se alătură, cu ochii holbați. Eliberarea de moment pe care o simți la gândul că nu era responsabilă de moartea unui om dispăru în câteva secunde, înțelegând implicațiile a tot ceea ce se întâmplase. - Nu! Era acolo. Cu ochii deschiși. Era mort. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o aripă a clădirii și urma să o înceapă și pe cealaltă. Sub comanda lui Sellitto și Bo Haumann, echipele de căutare încă răscoleau etajele superioare ale clădirii. Și cel mai ciudat lucru, de departe, era că însuși Constable se alăturase echipei de vânătoare, dând tot felul de telefoane pentru a afla unde să găsea Weir. Da, asta ar putea fi o surpriză de proporții, gândi Bell, dacă cel acuzat de tentativă de omor la adresa lui Grady se dovedea a fi singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Bell era la tablă și, pe măsură ce indica fiecare dintre dovezi, Rhyme le explica felul în care îi păcălise Kara. O clipă mai târziu, Thom anunță: - A sosit un agent. - Poftește-l înăuntru, spuse Rhyme. O polițistă intră și li se alătură lui Sachs, Bell și Kadesky, privindu-i printr-o pereche de ochelari stilizați, cu o mină extrem de curioasă. Dădu din cap către Rhyme și, cu un accent hispanic, îl întrebă pe Bell: - Ai cerut să fie transportat un prizonier, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ceea ce, la tribunal, par a fi remarci spontane. Prin urmare, am strâns oarecum cureaua apropiindu-mă de casa de marcat. Am abandonat orice tentativă de a spune vreo anecdotă sau vreuna din glumele mai „spălate“ ale copiilor, hotărând să mă alătur ei pe propriu-i teren, ca să zic așa, și să fiu amuzant în privința unui aspect din lumea ei. În același timp, mă gândeam c-ar putea fi o bună ocazie să-i ofer o mică amintire a primei noastre întâlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în care chiar mi-a plăcut să fiu lipsită de control. Îmi amintesc când stătea Charlie în casa părinților mei, pe vremea când ieșeam împreună. Locuiam într-una din casele acelea înalte, în stil victorian, din Marylebone și tocmai se alăturase biroului, în calitate de junior. Avea unde sta, dar în cea mai mare parte a timpului venea să locuiască la noi. Din cauza mâncării făcute de mama, așa spunea, iar ea se umfla de mândrie, și tata clătina din cap cu o disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Mintea îmi reveni asupra conversației care, dintr-odată, mi se păru teribil de amuzantă. Cred că sunt doar încântat că am făcut o grăsană să zâmbească. Asta o făcu pe Judy să chicotească și mai tare, iar Ben i se alătură. — Ești ciudat rău, tată, îmi zise, rânjindu-mi peste masă. E ca un fel de călătorie a lui Pygmalion, sau așa ceva. Ce naiba speri să obții? Am ca scop să comunic cu cineva mai puțin privilegiat decât dragul de tine, iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cele mai bune prietene ale fiicelor lor în loc să fie doar bune mame. Nu-ți amintești când mi-ai povestit despre mama înfiorătoare a uneia dintre prietenele tale, care insista să se îmbrace la fel ca fiica ei și să se alăture discuției despre băieți? Și să se maimuțărească, și să spună glume fără perdea, și să fumeze iarbă cu ele, iar ele voiau doar să plece sau să le spună să termine sau ceva mai normal și care să sune mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Nu m-am putut abține să nu arunc o privire lungă și sănătoasă drept la sânii ăia fabuloși ai ei. Bineînțeles, toate fetele știu de următoarea conferință Spring - nu sunt prost!! Avem voie să invităm pe cineva să ni se alăture duminică după-amiază și seara - de preferat un alt coleg de la SavaMart -, iar Denisha și Sheila speră amândouă că am s-o invit pe una dintre ele. Pot foarte bine să fac asta, de fapt. Compania ne oferă ceaiul de după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Adriana să fie și mai frumoasă. Nu puțini tipi care treceau pe acolo se întrebară dacă nu cumva ea tocmai se dăduse jos din pat după ce făcuse sex toată dimineața; alții se întrebară cum ar fi dacă i s-ar alătura. Gilles își făcu imediat apariția după ce ea îi trimise un sms. Observă un grup de agenți de pază care stăteau în fața unei caravane și se uitau la ei, așa că o apucă pe Adriana de șolduri, își împinse pelvisul peste al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cap În timp ce călătorea spre casă, pe străzile aglomerate ale Shanghai-ului, În Packard-ul părinților săi. Yank, șoferul care vorbea repede, lucrase cîndva ca figurant Într-un film, turnat În localitate, cu Chang Ching, acrița care Își abandonase cariera ca să se alăture conducătorului comunist Mao Ze Dong. Lui Yang Îi plăcea să-și impresioneze pasagerul de unsprezece ani cu povești despre isprăvi din filme și trucaje de efect. Dar astăzi Yang Îl ignoră pe Jim, lăsîndu-l singur pe bancheta din spate. Apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Refuzînd să meargă pe scări, loveau cu pumnii În grilajele de fier și strigau În jos, În casa liftului. Cărau valize și Își puseseră pălăriile și paltoanele, de parcă erau gata să ia primul vapor spre Hong Kong. Mama sa li se alătură, dar tata o prinse de braț și Își făcură drum spre scară. Cu genunchii moi din cauza efortului, Jim ajunse În holul de la intrare Înaintea lor. Chinezii de la bucătărie, locatarii de le etajele inferioare și funcționarii beloruși stăteau pe vine În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care Jim o luase din avionul distrus de pe aerodromul Hungjao și pe care o ținea acum la vedere. Tolerîndu-l un scurt răstimp pe acest băiețaș, Își continuă patrularea și, cu vîrful puștii, Îi făcu semn să plece. — Nakajima...! Jim se alătură mulțimii de pietoni care treceau prin punctul de control. După cum bănuise, urmăritorul lui dispăruse printre cerșetoriși hamali care trîndăveau În partea franceză a gardului de sîrmă ghimpată. Nu pentru prima dată cînd Jim Își dădea seama că japonezii, oficial dușmanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
clor, atît de diferit de apa stătută de pe Columbia Road. Se Înecă, Înghiți cu grijă și chicoti În pumni, zîmbind spre japonezi. Curînd, rîdeau cu toții, plasîndu-se pe spate În iarba Înaltă de lîngă piscină. În săptămîna următoare, Jim li se alătură japonezilor care patrulau pe străzile pustii. În fiecare dimineață, soldații ieșeau din bivuacul lor de la punctul de control de pe Great Western Road, iar Jim alerga pe treptele casei În care Își petrecuse noaptea și pornea În urma lor. Soldații intrau rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spre camion și paznicul păși peste misionare și sări peste parapetul din spate. Își așeză pușca pe linia ferată și tăie cu baioneta bețele uscate ale trestiei de zahăr sălbatice. După ce adună Îndeajuns de multe surcele pentru foc, li se alătură soldaților de pe platformă. Timp de o oră fumul se Înălță În lumina soarelui. Jim ședea pe bancă și-și gonea muștele de pe față, bucuros să exploreze stația de cale ferată și avionul doborît de lîngă canal. De cîte ori cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Maxted? Jim făcu semn cu mîna către bărbații care ședeau pe trepte, dar nici unul nu se mișcă. Domnul Maxted se liniști. — Hai să mergem, Jim. Unii muncesc și alții se uită, asta-i tot. În ultimul an echipei i se alăturase un al treilea membru, domnul Carey, proprietarul agenției Buick din Nanking Road. Dar, În urmă cu șase săptămîni, murise de malaria, iar de atunci japonezii reduseseră rația de alimente Într-atît Încît doi oameni erau de ajuns ca să Împingă căruciorul. Ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim Își linse degetele, savurînd ultimele rămășițe din cartoful dulce de sub unghiile lui roase. Căldura catrtofului Îi potolea durerea sîcÎitoare de dinți. Îi urmări la lucru pe gunoierii chinezi, fiind tentat să se strecoare printre sîrme și să li se alăture. Erau atîtea mărci noi de avioane japoneze! Doar la vreo patru sute de metri depărtare de cursele de fazani, era corpul prăbușit al unui Hayate, unul dintre puternicele avioane de luptă de mare altitudine pe care japonezii le lansau pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
accepte că va fi curînd capabil să iasă pe poartă spre libertate. Soldatul din turnul de pază coborî pe scară, pînă la acoperișul casei paznicilor, cu mitraliera prinsă de curelele de pe umeri. Sergentul Nagata ieși din casa paznicilor și se alătură oamenilor săi În afara lagărului. De la dispariția comandantului, În confuzia de săptămîna trecută, sergentul fusese ofițerul japonez cel mai mare În grad din lagăr. — Domnule Maxted, sergentul Nagata pleacă - războiul chiar s-a terminat! — Iar s-a terminat Într-adevăr, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nou În fruntea coloanei. După cîteva minute, rămase În urmă, iar plămînii Îl dureau cînd trăgea În piept aerul umed. Doar oprirea prelungită la un punct de control de-a lungul canalului Îl salvă să nu trebuiască să i se alăture domnului Maxted. Ajunseseră la un canal industrial, care mergea spre vest, de la rîu pînă la Soochow. Doi soldați japonezi tineri, uitați de război, păzeau amplasamentul cu saci de nisip lîngă podul de lemn. Fețele lor erau la fel de trase ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
britanici coborîră malul și băură apă. O femeie istovită Își ținea copilul ca o mamă chineză, apucîndu-l din dosul genunchilor, În timp ce se ușura pe noroiul pătat de ulei, apoi se așeză pe vine și Îi urmă exemplul. Altele i se alăturară, iar cînd Jim se duse să bea la marginea apei, aerul serii era plin de putoarea fecalelor. Jim stătu lîngă rîu cu lada de lemn la picioare. Fluxul Îi spălă praful alb de pe pantofi. În gamela lui, apa strălucea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În jurul lor pămîntul moale. Jim se așeză pe vine lîngă domnul Maxted, mișcîndu-i diafragma ca pe niște foale. Îl văzuse pe doctorul Ransome reanimîndu-i pe pacienți și era important ca domnul Maxted să se simtă Îndeajuns de bine ca să se alăture marșului. În jurul lor, deținuții stăteau În șezut, iar cîțiva bărbați erau În picioare lîngă soțiile și copiii lor, strînși grămadă. Mai mulți dintre deținuții mai bătrîni muriseră În cursul nopții. La vreo trei metri mai departe, doamna Wentworht, care jucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
peste stadion și peste terenul Înconjurător, de parcă soarele ar fi Închis ochii pierzîndu-și pentru cîteva secunde puterea. Jim Îi zîmbi japonezului, dorind să-i poată spune că lumina era o prevestire a morții lui, imaginea micului său suflet care se alătura sufletului mai mare al lumii muribunde. Aceste jocuri și halucinații continuară pînă după-amiază tîrziu, cînd un raid aerian la Hongkew lumină din nou stadionul. Jim zăcea Între vis și veghe, simțind cum pămîntul saltă sub spinarea lui ca ringul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu o mască de bumbac pe față Își mișca lanterna pe fața celor morți, apoi Îi Întorcea pe spate. Un civil eurasiatic, În cămașă albă, mergea În spatele japonezului, gata să-i ajute pe cei cărora li se ordona să se alăture marșului, ca un curier al unei companii eficiente de turism. La marginea terenului, paznicii japonezi dezbrăcau deja trupurile morților, luîndu-le pantofii și curelele. — Domnule Maxted... Într-un ultim moment de luciditate, Jim se ridică, știind că trebuia să-l părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
companii eficiente de turism. La marginea terenului, paznicii japonezi dezbrăcau deja trupurile morților, luîndu-le pantofii și curelele. — Domnule Maxted... Într-un ultim moment de luciditate, Jim se ridică, știind că trebuia să-l părăsească pe arhitectul muribund și să se alăture formației de marș În noapte. — Trebuie să plec acum, domnule Maxted. E timpul ca războiul să se fi terminat... Încercă să stea În picioare, cînd simți că domnul Maxted Îl apucă de Încheietura mîinii. — Nu te duce cu ei... Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
containerul de metal din canal. Împachetară conținutul, puseră la loc vîrful cilindrului greu și Îl tîrÎră de-a lungul taluzului. Jim Îi urmări croindu-și drum printre movilele funerare, spre lagărul Lunghua. Fu tentat să alerge și să li se alăture, dar toate măsurile de precauție Învățate În ultimii ani Îl avertizau să nu se expună. Soldatul Kimura zăcea În apă la cincisprezece metri mai Încolo, un nor roșu desfășurîndu-se din spatele lui, ca pînza unei parașute Înecate. Cincisprezece minute mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]