12,606 matches
-
îi tremura ușor subt fluturarea unui surâs disprețuitor. Doamna cu ciuta nu avea, desigur, nici o vină în iritabilitatea lui Hallipa; dar Eliza, ofensată în aprecierile ei artistice, se dezinteresa de Doru și își păstră toată curiozitatea pentru portretul doamnei în alb. Mini se văzu nevoită să comenteze tabloul: cei vechi, zise, lucrau portretul în două feluri - de caracter sau de simbol. Subt chipul cât mai asemănat al modelului căutau a evidenția cit mai bine caracterul sufletului lui. Sau, sub trăsăturile lui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se uită spre Hallipa, care fixa panoul. Nu auzise ce spuneau, dar se vede că buna lui creștere îl îndemna să se amestece în vorbă. - Ce frumos lucru culoarea pe-atunci! zise. Reflexele felurite, prinse în lumina lor adevărată, compun "albul" - un alb fără de alb. Prin acei argintiu sau opalin, sau pe-alocurea un verde irizat reprezintă așa de bine o rochie albă, subt lumina frunzișului și la umbra perdelei. Observația lui Hallipa era bună. Avea un glas mai conciliant, probabil
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
spre Hallipa, care fixa panoul. Nu auzise ce spuneau, dar se vede că buna lui creștere îl îndemna să se amestece în vorbă. - Ce frumos lucru culoarea pe-atunci! zise. Reflexele felurite, prinse în lumina lor adevărată, compun "albul" - un alb fără de alb. Prin acei argintiu sau opalin, sau pe-alocurea un verde irizat reprezintă așa de bine o rochie albă, subt lumina frunzișului și la umbra perdelei. Observația lui Hallipa era bună. Avea un glas mai conciliant, probabil ca să readucă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care fixa panoul. Nu auzise ce spuneau, dar se vede că buna lui creștere îl îndemna să se amestece în vorbă. - Ce frumos lucru culoarea pe-atunci! zise. Reflexele felurite, prinse în lumina lor adevărată, compun "albul" - un alb fără de alb. Prin acei argintiu sau opalin, sau pe-alocurea un verde irizat reprezintă așa de bine o rochie albă, subt lumina frunzișului și la umbra perdelei. Observația lui Hallipa era bună. Avea un glas mai conciliant, probabil ca să readucă în vizuini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la stația unde în tramvai nu mai rămăseseră decât trei persoane. A recunoscut clădirea spitalului și s-a îndreptat într-acolo. La poartă, un nene cu șapcă și cu haine negre ridica și cobora o bară colorată în roșu și alb ori de câte ori intra sau ieșea o mașină. Când a vrut să se strecoare neobservată spre intrarea în spital a oprit-o acel domn întrebând-o: Unde mergi, fetițo? Pe cine cauți? Am venit să-mi iau frățiorul acasă. De ce n-a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pentru copii; bulevarde construite strategic și terenuri pentru paradă, barăci pentru soldații care au grijă să se respecte legile Maiestății Sale, regele George al Marii Britanii. Spre nord, tabăra militară se oglindește în rândurile civililor, în șirurile de bungalouri vopsite în alb, unde locuiesc administratorii și soțiile lor. Rezistența acestui al doilea grilaj a pălit și a slăbit cu timpul, pe măsură ce rânduielile mai vechi se ofileau discret sub căldura soarelui indian. În centrul orașului este Fortul, un circuit lung de o milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vorbă rea despre el. Servitorii îi zâmbesc în timp ce fac eforturi să-i ducă sus apa pentru baie. Când mătușile sale vin în vizită îl ciupesc de obraji, uguind emoționate ca niște porumbei. Pran Nath este atât de frumos! Atât de alb! Un reușit exemplar din Cașmir! Fără îndoială, este un băiat frumos. Părul lui arămiu captează razele soarelui, ca al oamenilor care trăiesc sus, pe dealuri. Ochii au o tentă verde. Are pomeții înalți, proeminenți, iar pielea fină de deasupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se contopească, estompându-și contururile, invadate de propriul lor sistem arhitectural de maladii incurabile. Oamenii din visele lui sunt îngrozitori, nedeslușiți. La o singură privire sau atingere se topesc unii într-alții ca în ceață - femeia cu bărbatul, negrul cu albul, înaltul cu josul. Epidemia pare să ducă la ștergerea tuturor semnelor distinctive, hibridizând lumea întreagă într-o masă îngrozitoare, nediferențiată. Din dormitorul unde stă încuiat, Pandit Razdan strigă să i se aducă un doctor și nu renunță până când nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe măsură ce dimineața se apropie de sfârșit. Durerea de cap se întinde, cuprinzându-i brațele și picioarele și începe să conștientizeze un nou centru al durerii, un zvâcnet surd, la baza coloanei vertebrale. Obloanele deschise ale dormitorului și pereții vopsiți în alb par să reflecte criza, deplasându-se amenințător spre pragul său de percepție, de parcă ar fi fost și ei afectați de febră. Pe la mijlocul zilei, începe să strige după servitori. Pandit Radan recurge și la ultimul remediu antigripă, o măsură pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mult sau mai puțin la același nivel, ca două pahare cu chai. Acesta era ultimul lucru pe care voia să-l experimenteze pe drumul spre locul de întâlnire cu Jenny Cash, într-o seară frumoasă, când se simțea atât de alb și de nobil, alb ca zăpada chiar, alb ca un pantof de tenis, alb ca un înger mic, într-un paradis al dracului de pufos. La naiba cu micul bastard! Harry duce în mâna stângă o rachetă de badminton, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care dintr-un unghi anume argintiul captează lumina și transformă imaginea chipului maroniu și galben, în ceva orbitor, fără trăsături concrete. Exces de lumină, un zeu la care nu te poți uita. În acel moment unic argintiul devine alb, acel alb orbitor, străin, pe care acest tată nou l-a insuflat în viața lui, cândva bună, confortabilă. Petrece ore întregi întorcând fotografia în așa fel încât să capteze lumina, repetând acest gest de nenumărate ori, simțind de fiecare dată același fior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu fără a se întreba la ce vor duce toate astea. Privett-Clampe își mai toarnă un pahar, chiar mai multă burra decât ultima dată. Mâna îi șovăie. Whisky-ul se varsă pe marochinul zgâriat al biroului. — Ai ceva sânge de alb în tine, continuă el, ridicând paharul în direcția lui Pran. Poate chiar destul de mult, după cum arăți. Cu puțină educație, ai putea înțelege. Adevărul este, băiete, că ar trebui să asculți ce-ți spun. Fac apel la tine să fii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de la o fereastră, Pran urmărește cum cei doi Braddock sunt scoși din howdah în dreptul Porții Elefantului de la palat. Sunt așteptați de o delegație pe platforma înaltă. Flancat de gărzi și servitori este chiar nababul, îmbrăcat într-un veșmânt albastru cu alb. Este acoperit de șiraguri de perle, purtând însemnele diferitelor Ordine la care este îndreptățit. Turbanul alb de mătase, are un rubin imens, de culoarea sângelui. Diwan-ul este și el într-un veșmânt opulent, iar Firoz, elegant, este în costumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de 1.650 de ori. Ca și adjunctul șefului poliției, generalul se gândea la gloanțe în termeni pedagogici. Din punct de vedere etic, rasele cu pielea închisă la culoare sunt ca niște copii, iar generalul îndeplinea sarcina primară a unui alb în Asia, adică trăgea o linie clară de demarcație. Gloanțele lui aveau scopul să le amintească prevederile legii. Repetați după mine. După zece minute sau cam așa ceva, generalul dădu ordin de retragere. Când se întoarse la masă, vulturii și ulii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Teosofie, o spiritualitate științifică în căutarea singurei înțelepciuni adevărate: cunoașterea legilor oculte care guvernau universul. Elspeth nu li se alătură, nu încă. Era ceva prea îndepărtat pentru ea, o transpunere prea măreață a ceea ce știa ea. Biete ziduri văruite în alb, față de sculpturile elaborate. Moderație în totul, față de excesul de veselie. Se ascundea de Andrew, așa cum și el se ascundea de ea și, în timp ce ei se aflau în această stază, incapabili de a se elibera unul de altul, misiunea se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
precum banii, falsa religie, greutatea tradițiilor lor sau față de alți oameni albi care-i conduceau. Se întrebă dacă lui îi lipsea vreuna dintre calitățile vitale ale acestora, o formă a forței și puterii omului alb. Poate că el era un alb pervertit, al cărui sânge fusese diluat. Totul se lega acum. Misiunea sa. Eșecul misiunii de a pune piciorul în această parte. Spermă. Femei locale care chicotesc. Voia să afle forma exactă a păcatului său și o găsi în cărțile științifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ar fi primit-o sau citit-o. Băiatul rămase. Andrew îl spionă de după zid, urmărind cum se achită de treburile casei, ca o nălucă venită să-l urmărească. Trebuia să trăiască atât de aproape de acel ceva care îi inspira teamă: alb dar nu chiar alb, o combinație între fiii săi morți și fiica sa monstru. Într-o zi, băiatul era în curte reparând un scaun rupt. Elspeth stătea în spatele lui și-l urmărea cum muncește, cu un zâmbet special pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
probleme, pentru că ea îi va păstra secretul. Apoi își desface bluza, expunându-și sânii. Atinge-mă, Chandra, oftează ea. Puneți buzele pe aceste aureole rozalii. Bobby, ale cărui gânduri sunt doar la sălile de judecată și la jurații îmbrăcați în alb, îi spune că a făcut un jurământ. Ce fel de jurământ? întreabă ea. Mi se pare că aud pe cineva venind, minte el. Ar fi mai bine să vă încheiați la bluză. Altădată, tânărul Avasthi se nimerește ca din întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Watkins, Topograf. Bătrâna se agită prea mult, rătăcindu-și lucrurile pe care el i le găsește, se îngrijorează că hamalii o vor lua la goană cu vreunul dintre geamantanele mici, timp în care continuă să-i mulțumească acelui cavaler în alb, din fața ei. Tânăra, care este și drăguță, îi aruncă zâmbete seducătoare pe sub borul pălăriei. Totul merge foarte bine. Poate mult prea bine. Înainte de a-și da seama, Bobby este în hotel, urmându-și noile prietene într-o curte interioară, mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe balcon să fumeze. Jubilează cu energia suprimată a unui spion plin de succes. Siguranța de sine a jucătorilor de biliard l-a molipsit și pe el și acostează un chelner comandându-i un gin și apă tonică, ca un alb care se bucură de plecăciunea adâncă a unui servitor ciocolatiu. Ia băutura și duce o mână la spate, imitându-l inconștient pe Philips. Chelnerul dispare și Bobby învârte cuburile de gheață în pahar, iar zgomotul cu care acestea se lovesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asupra căruia să se concentreze, ceva care să aducă greva la punctul culminant. Pe stradă este aprins un foc din niște resturi și oamenii se adună în jurul lui. De la fereastra sa, Bobby vede o mașină care dă colțul, chipul unui alb la volan. Mașina se oprește brusc, se vede că omul ezită, apoi se întoarce pe unde a venit. Treptat, tot mai mulți oameni se adună în jurul focului. Bobby vede indivizi cu prăjini, unul cu un cuțit lung. Apoi, un camion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Maria pufnește disprețuitor. — Uită-te la tine! Ești doar o făcătură! Nu poți să-l lași pe englez singur, chiar dacă riști să ți se ia gâtul. — Du-te dracului! — Retrag ce-am spus! Nu ești o făcătură. Și tu pari alb la suprafață. O spune cu un zâmbet și Bobby uită de insultă. Din cameră să aude un geamăt profund de plăcere, însoțit de trilurile profesioniste ale Terezei și de alte înflorituri. După câteva minute, apare și Bridgeman extaziat. — Bei ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
maronii! Aici, în locul lor natal, în ceața și umiditatea lor, au o percepție corectă, înțeleg rostul lucrurilor. În Londra lor, poți să-ți scuturi apa de pe umbrelă și să intri într-o ceainărie Lyons, unde, fete palide îmbrăcate în uniforme alb cu negru, servesc prăjituri la fel de grele și îmbibate ca și pajiștile lor, alături de ceaiul maroniu cu lapte care este aproape singurul lucru din oraș, nu prea diferit de omonimul său indian. Se numesc „nippies“ aceste fete și Jonathan se întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înapoi. Se târâie înapoi la Barabbas și rămâne pierdut în grădină urmărind broasca țestoasă a colegiului cum înaintează greoi, dar constant pe gazon. Noaptea, are coșmaruri legate de jucătorii de crichet. S-au multiplicat în legiuni de oameni îmbrăcați în alb, care-l aleargă pe străzi. Visul este extrem de clar și revine după câteva nopți, derulându-se în mintea sa ca un film de groază. Planează asupra lui și în timpul zilei următoare și îl face să rămână în pat, de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de trib, s-a discutat despre șansele sale de supraviețuire, și nu i s-a dat nici o șansă. Bătrânii Fotse erau de părere că bolile caracteristice, căldura sau vreun leopard, aveau să-i vină de hac în câteva săptămâni unui alb. Nu a fost subiect de controversă, întrucât așa se întâmplase înainte. Pornind de la această idee și de la faptul că profesorul era un tip singuratic, fără să aibă clanul său, sau legături sociale(asta pentru că venise fără capre, femei sau fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]