6,796 matches
-
susținerii războaielor și vastului program edilitar inițiat. Un șir de recolte proaste a dus la înrăutățirea și mai accentuată a situației politico-economice a Egiptului. Odată cu sfârșitul Domniei sale Egiptul își începe declinul lent dar ireversibil, țara devenind ulterior o țintă a ambițiilor teritoriale ale vecinilor și/sau ale marilor imperii din zonă . Ca izvoare principale asupra epocii sale avem două izvoare scrise (ambele redactate sub Ramses al IV-lea) - Marele Papirus Harris și Papirusul Judiciar de la Torino și inscripțiile săpate pe pereții
Ramses al III-lea () [Corola-website/Science/314471_a_315800]
-
de la sfârșitul lui 1933, "Nasjonal Samling" a început să-și dezvolte propria formă de național-socialism. Fără un conducător în Parlament, partidul a întâmpinat însă greutăți în a introduce propunerea de reformă constituțională de care avea nevoie pentru a-și îndeplini ambițiile. Când Quisling a încercat să introduca propunerea direct, ea a fost respinsă pe loc, iar partidul a intrat în declin. În vara lui 1935, presa îl cita pe Quisling ca spunând adversarilor că „vor cădea capete” imediat ce va ajunge el
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
țipete. Puiu insistă să-și asume consecințele faptelor sale și îi spune doctorului că nu e nebun. Psihiatrul îi spune că vor găsi împreună explicația săvârșirii crimei. Prin discuțiile zilnice cu doctorul Aioanei, Puiu analizează evenimentele importante ale vieții sale, ambițiile tatălui său de a-și vedea realizat singurul fiu și de a asigura continuitatea numelui Faranga. La Răscoala din 1907, țăranii de pe moșia lui Faranga au dat foc conacului. Ei au fost împușcați de un pluton de execuție, dar, înainte de
Ciuleandra (film din 1985) () [Corola-website/Science/320403_a_321732]
-
de bestsellere din The New York Times, câștigând atât premiul Locus cât și premiul British Fantasy Society în 2006. Cartea audio a fost lansată în 2005, în lectura lui Lenny Henry. "Anansi boys" este povestea lui Charles Nancy, un londonez timid lipsit de ambiție, ale cărui pregătiri de nuntă lipsite de entuziasm sunt întrerupte în momentul în care află despre moartea tatălui său în Florida. Flamboaiantul domn Nancy, în umbra căruia a trăit mereu Charlie, a murit într-un mod jenant, suferind un infarct
Anansi boys () [Corola-website/Science/320469_a_321798]
-
dintre personajele importante ale romanului putând trimite gânduri, dar fiind incapabil să le recepționeze. Romanul poate fi considerat o adaptare science fiction a romanului lui Alexandre Dumas "Contele de Monte Cristo". El prezintă un om complet lipsit de imaginație sau ambiție, Gulliver Foyle, introdus în felul următor: "Murea deja de o sută șaptezeci de zile și încă nu era mort.". Foyle este un om cu potențial, dar fără motivație, care se trezește exilat în spațiu. Nici măcar acest lucru nu îl face
Destinația mea: Stelele () [Corola-website/Science/320495_a_321824]
-
în 1925 și 1929, fiind președinte până la 14 decembrie 1935 când a demisionat din cauza sănătății precare. I-a urmat în funcție Edvard Beneš. În urma "Anschlussului" (anexarea Austriei de către Germania Nazistă) în martie 1938, liderul nazist Adolf Hitler și-a concentrat ambițiile expansioniste asupra Cehoslovaciei. Pretextul său l-a reprezentat privațiunile suferite de populațiile germane din regiunile de frontieră din nord și vest, denumite împreună Regiunea Sudetă. Încorporarea lor în Germania Nazistă a lăsat Cehoslovacia fără capacitatea de a rezista ulterioarei ocupații
Prima Republică Cehoslovacă () [Corola-website/Science/323460_a_324789]
-
pentru a profita de situație atunci când controla orașul Edinburgh. Christine Carpenter a analizat caracterul lui Richard, considerându-l un soldat mai degrabă obișnuit să primească ordine decât să le dea. El însă nu se dădea înapoi de la a-și etala ambițiile militariste; la urcarea pe tron și-a făcut cunoscută dorința de a conduce o cruciadă împotriva „nu doar a turcilor, ci și a tuturor dușmanilor”. Cel mai loial supus al lui Richard era John Howard, primul duce de Norfolk. Ducele
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
a devenit rege însă, Richard a început să-l formeze pe nepotul său, John de la Pole, primul earl de Lincoln, pentru a conduce nordul, trecându-l pe Northumberland cu vederea. Conform lui Carpenter, deși earlului i-au fost compensate generos ambițiile, el a pierdut orice posibilitate de promovare sub Richard. Henry Tudor nu era un cunoscător al artei războiului și era străin de țara pe care voia să o cucerească. El își petrecuse primii paisprezece ani din viață în Țara Galilor și
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
XX au apărut păreri tot mai critice privind organizarea și conducerea acțiunii. Gradul de vină a lui Scott rămâne un subiect de controversă. După întoarcerea din Expediția Discovery Scott și-a continuat carierea de ofițer naval, dar încă mai avea ambiții să se întoarcă, cu scopul de a cuceri Polul Sud. În timpul expediției anterioare s-au făcut descoperiri științifice și geografice importante, dar nu s-a putut înainta către sud decât până la latitudinea 82° 17′ și nu s-a putut trece
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
serie de strategii pentru a elimina amenințarea britanică, printre care o invazie a Irlandei și a Marii Britanii și expansiunea Marinei Franceze pentru a provoca Marina Britanică. În ciuda eforturilor considerabile ale francezilor, controlul britanic asupra apelor din nordul Europei face ca ambițiile franceze să fie impracticabile în viitorul apropiat, iar Marina Britanică controlează Oceanul Atlantic. Cu toate acestea, Marina Franceză domină Marea Mediterană, după retragerea flotei britanice în urma declanșării războiului dintre Marea Britanie și Spania, în 1796. Acest lucru îi permite lui Napoleon să propună
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
de greci iar ultimele bătălii din mai nu fac decât să confirme superioritatea turcilor. În ciuda intervenției mai multor puteri străine în favoarea Atenei în timpul convorbirilor de pace din decembrie 1897, consecințele înfrângerii sunt foarte grave pentru greci: trebuie să renunțe la ambițiile teritoriale din Creta și Macedonia și frontierele sunt corectate în favoarea Imperiului Otoman. Grecia trebuie să plătească, de asemenea, o indemnizație de război de aproape patru milioane lire turcești iar acest lucru se întâmplă într-un moment când deja finanțele publice
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
(în ) (n. 23 februarie 1944, Jezkazgan, RSS Kazahă, URSS - d. 20 mai 2009, Moscova) a fost un celebru actor rus de teatru și film. Născut într-o familie de origine belarusă, a avut ambiția să calce pe urmele fratelui său, Rostislav și s-a angajat la Teatrul Dramatic din Saratov în 1965. Începând din anul 1975, a fost actor al Teatrului Lenkom din Moscova. Cariera sa de actor de film a început doi ani
Oleg Iankovski () [Corola-website/Science/315962_a_317291]
-
dar lungimea variază între fiecare Diclonius. Diclonius au de asemenea, abilitatea de a se simți unii pe alți. Un punct-cheie de dezbatere în întreaga serie este tendința Dicloniilor față de violență. Mulți dintre ei au o vendetă împotriva oameniilor, și au ambiția de a elimina din rasa umană și a popula lumea cu propria lor specie. Aceasta este contestată și contrazisă în cursul serii cu privire la modul în care Diclonius dezvoltă comportamentul lor violent, indiferent dacă aceasta este parte din ADN-ul lor
Elfen Lied () [Corola-website/Science/318938_a_320267]
-
epidemii și flageluri socio-economice, cu repercusiuni negative asupra stării de sănătate a populației. Prof. Dr. L. Grom era o fire interiorizată, care își stăpânea perfect trăirile interioare, cinstit până la absurd, nefiind în stare a face rău cuiva, nefiind ros de ambiții și invidie, ci doar extrem de muncitor, extrem de tenace și perseverent cu sine și cu ceilalți, în activitatea profesională fiind de o modestie rară, care l-a împiedicat să trâmbițeze reușitele profesionale. A fost printre primii specialiști, profesori de sănătate publică
Leonid Grom () [Corola-website/Science/332959_a_334288]
-
au apreciat demersul componistic inedit al lui Șerban Nichifor, numindu-l pe autor „filosof șlefuitor de lentile” și „maestru al anamorfozelor”, precum și „un admirabil melodist și totodată un fermecător generator de culoare armonică și orchestrală”, care a demonstrat că are „ambiția de a cuceri dimensiunile sensibilului auditiv, de a cultiva și aureola tradiția prin forța prezentului”. Compozitorul spaniol Luis de Pablo a compus în anii 1997-1999 o operă în trei acte și zece scene intitulată " La señorita Cristina", care a avut
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
bune despre istorie și geografie... Acest băiat ar deveni un marinar excelent.” După ce și-a terminat studiile la Brienne în 1784, Napoleon a fost admis la École Militaire, o școală militară de elită din Paris; acest lucru a pus capăt ambiției sale navale, care îl făcuse să ia în considerare înrolarea în Marina Regală britanică. În loc de aceasta s-a specializat pe profilul de ofițer de artilerie și a trebuit să termine cursurile de doi ani într-unul singur, deoarece moartea tatălui
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
a dus la un lung șir de războaie cu Anglia și cu monarhiile absolutiste (Rusia, Austria, Prusia) cauzate printre altele de: rivalitatea dintre burghezia franceză și cea engleză pentru supremație economică; dorința monarhilor europeni de-a opri accesiunea lui Napoleon; ambiția lui Napoleon de a stăpâni întreaga lume. Cu o armată mare, Napoleon a reușit să obțină multe victorii asupra Austriei în 1805, prin Bătălia de la Austerlitz și asupra Prusiei în 1806. Singura putere continentală care îi stătea în cale era
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
mărunte. În „Memoriile” sale, controversatul politician îi face mareșalului un portret sugestiv și subiectiv: „"Ființă complexă mai mult în aparență decât în realitate, Averescu n-a avut pe lume decât două patimi: femeile și galoanele. Nu femeia, ci femeile - nu ambiția marilor înfăptuiri, ci galoanele. Pentru satisfacerea acestor două patimi, în serviciul cărora punea o inteligență, o șiretenie și o forță de voință incontestabile, era în stare să sacrifice orice, până și convingerile pe care le avea și pentru a ajunge
Alexandru Averescu () [Corola-website/Science/297353_a_298682]
-
răscoala provocată împotriva grecilor noi veniți în țară. Era bogat, ambițios, mândru, chiar numele de Vasile și l-a dat după împărații din Bizanț. Date fiind împrejurările favorabile externe, ar fi avut o domnie liniștită dacă n-ar fi avut ambiții mari, gândindu-se și la stăpânirea Munteniei și chiar a Transilvaniei. Sprijinindu-se pe turci, a început intrigile împotriva lui Matei Basarab încă de la începutul domniei. Pe motivul că Matei nu voia sa plătească jumătate din suma cheltuită pentru uciderea
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
încheiat perioadă lalelei și s-a ajuns la detronarea lui Ahmed III și reinstaurearea domniei ienicerilor,care au recâștigat nordul Șerbiei și Oltenia între 1736 și 1739.Odată cu semnarea pactului militar cu Austria,din 1741,principatul inamic devine Rusia,cu ambițiile ei expansioniste.Alianta otomanilor cu Prusia în 1761 a continuat până în Primul Război Mondial.In timpul Primului Război Ruso-Turc (1768-1774),rușii au înaintat în Moldova și Transcaucazia distrugând în 1770 flotă otomana.Intre 1774 și 1783,otomanii au cedat rușilor
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
ci la sistemele culturale majore care l-au precedat, sisteme din care - dar și în opoziție cu care - a reieșit. (Benedict Anderson) În secolul al XVI-lea s-au scris numeroase texte referitoare la arta, existând o vastă literatura cu ambiții teoretico-filozofice din această perioadă. Giorgio Văsari ocupă un loc aparte în istoriografie, fiind autorul unei istorii a artei paradigmatice și esențialiste, model ce a fost perpetuat până în secolul al XIX-lea. Pornind de la operă să, Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
avocățesc (după Delavrancea, se pare că Ionel Teodoreanu a fost cel mai de seamă avocat-scriitor din câți au fost în România) și masa de scris, Ionel Teodoreanu va elabora, până prin 1947, aproape în fiecare an câte un volum, vizibilă fiind ambiția sa de a depăși tutela exercitată de propria sa capodoperă, romanul „La Medeleni”. Puțin cunoscut este faptul că, neîntrerupându-și activitatea de avocat și scriind în această perioadă două ample romane ( „Fata din Zlataust” si „Golia”), ambele în câte două
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
considerat supraapreciat de Sadoveanu). În același an, Sadoveanu devine unul din editorii "Sămănătorului", alături de Iorga și de Iosif. Revista avea scopul de a stabili o „cultură națională”, o mișcare de emancipare față de influențele străine. Totuși, conform lui George Călinescu, această ambiție s-a manifestat doar printr-o „mare influență culturală”, jurnalul continuând totuși să fie unul eclectic, la care colaborau atât tradiționaliștii rurali ai „tendinței naționale”, precum și adepții unor curente cosmopolite precum simbolismul. Călinescu și Vianu au fost de acord cu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
care suferă arsuri grave, se retrage din viața publică. Părăsește castelul și se adăpostește în turnul "Galatea" din al său ""Teatro-Museo"", unde va muri în ziua de 23 ianuarie 1989, la Figueras, localitatea în care s-a născut. ""Inteligența fără ambiție este o pasăre fără aripi." (Dali)" Dacă vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul". (Dalí)" Există întotdeauna două feluri de pictori: cei care depășeșc limita și cei care știu cum să se apropie de aceste granițe cu respect și
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
fost conferit în 4 aprilie 2005 de către Universitatea Marmara din Istanbul, respectiv în 14 iunie 2005 de Universitatea din Göttingen. Pragmatismul său i-a adus repede renumele de "prieten al patronilor". A fost calificat drept un aprig susținător al industriașilor. Ambițiile sale au suscitat, de-a lungul carierei sale, numeroase suspiciuni și ostilități, provocând fricțiuni chiar în rândul partidului, unde nu a încetat nici o clipă „să-și facă loc”. Schröder a devenit membru al SPD în 1963, în 1971 a devenit
Gerhard Schröder () [Corola-website/Science/297697_a_299026]