10,957 matches
-
exista deci două moduri de a asculta muzică, după cum atenția este îndreptată spre sunete și combinările lor, adică spre aspecte și obiecte propriu-zis muzicale, sau ritmul și succesiunea notelor nu sînt decît un acompaniament pentru gîndurile noastre, pe care le antrenează în mișcarea lor. Putem descrie în termeni generali acest sentiment de libertate, de expansiune, de putere creatoare, strîns legat de mișcarea muzicală și de ritmul sonor. Dar acesta apare numai la auditorii sensibili la muzica însăși. Firește, aceștia, fiind muzicieni
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
s-au întîmplat incidente notabile. Alături de un pictor, sînt sensibil la tonalitatea parcurilor, la linia palatelor, a bisericilor, la jocurile de lumini și umbre de pe zidurile și fațadele de la Westminster, Temple, de pe Tamisa. Un comerciant, un om de afaceri mă antrenează pe străzile aglomerate din City, mă oprește în fața prăvăliilor, a librăriilor, a marilor magazine. Însă, chiar dacă9 n-aș fi mers alături de cineva, ajunge să fi citit descrieri ale orașului, făcute din toate aceste diverse puncte de vedere, care mă
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
amintiri. Răspunsul nostru e că, atunci cînd un copil se rătăcește în pădure sau într-o casă, totul se petrece ca și cum, prins pînă atunci în curentul de gînduri și sentimente care-l lega de ai săi, el se trezește totodată antrenat într-un alt curent, care-l îndepărtează de ei. Despre Tom Degețel putem spune că rămîne în grupul familial, căci îi are alături pe frații săi. Dar el se pune în fruntea lor, îi ia în grija sa, îi conduce
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
aceea, tindem să-l explicăm printr-o legătură subzistentă, nu se știe unde și în ce mod, între urmele (...) și să admitem că, într-un fel sau altul, amintirile noastre, desprinse de obiectele sau cauzele lor, se evocă și se antrenează una pe alta spontan.] [E vorba oare de stări produse în noi sub influența unui singur mediu în care sîntem puternic încorporați?] se întîmplă adesea să ne atribuim ca și cum acestea n-ar avea altă sursă decît noi înșine idei și
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
lungă și eroică rezistență, trebuie să predea Plevna. Reconstitui astfel un cadru, dar unul prea larg și în care mă simt pierdut. Din acel moment am fost luat, fără îndoială, de curentul vieții naționale, dar abia dacă m-am simțit antrenat în acesta. Eram ca un călător pe vapor. Cele două maluri îi trec pe sub ochi; străbaterea apei se încadrează în acest peisaj, dar să presupunem că el e adîncit în reflecții sau distras de tovarășii de călătorie: nu se va
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
se varsă toate istoriile parțiale. Nu e de mirare că, încă de la originea istoriei și apoi în toate epocile, s-a urmărit scrierea de istorii universale. Este orientarea naturală a spiritului istoric. Aceasta este panta fatală pe care ar fi antrenat orice istoric dacă n-ar fi reținut în cadrul lucrărilor mai limitate, din modestie sau lipsă de elan. Muza istoriei este Polymnia. Istoria se poate înfățișa drept memoria universală a omenirii. Dar nu există memorie universală. Orice memorie colectivă are ca
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
noastre, n-am fi obligați să ne adaptăm, în această privință, la disciplina socială. Dacă vreau să merg la birou, nu pot s-o fac atunci cînd lucrul este întrerupt, iar angajații nu se mai află acolo. Diviziunea muncii sociale antrenează ansamblul oamenilor în aceeași înlănțuire mecanică de activități: cu cît aceasta progresează, cu atît ne obligă să fim exacți. Trebuie să ajung la timp dacă vreau să asist la un concert, la o piesă de teatru, să nu-i las
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
între ele, nici cu altele mai vechi sau mai recente, ceea ce înseamnă că se sprijină pe diferențe. Or, niște stări distincte și net separate sînt chiar prin asta diferite. Totuși, desprinse din suita altora, retrase din curentul în care erau antrenate și asta le-ar fi soarta dacă am concepe-o pe fiecare drept o realitate distinctă cu contururi bine marcate în timp -, cum ar mai rămîne ele complet diferite de orice altă stare tot individuală și delimitată? Orice separare de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
numeroase asemănări. Locurile pe care ele le ocupă sînt distincte, dar cuprinse într-un mediu omogen. Diferențele relevate între ele se determină prin raportare la tot atîtea genuri comune din care fac parte. Dimpotrivă 93, curentul în care gîndurile sînt antrenate în interiorul fiecărei conștiințe nu este un mediu omogen, deoarece forma nu se distinge de materie, iar recipientul nu este totuna cu conținutul. În diversele stări ale conștiinței (ca să folosim o expresie inadecvată, căci în realitate nu există stări, ci mișcări
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
schimbate la o reuniune de familie sau în salon: e vorba mai ales de ce se întîmplă în alte familii, în alte medii, ca și cum grupul de artiști sau de politicieni ar intra în aceste adunări atît de deosebite sau le-ar antrena în propria mișcare. Oare nu la pătrunderi sau contaminări de acest tip ne gîndim cînd spunem despre o societate, o familie sau un mediu monden că sînt demodate sau în pas cu vremea? Dacă fiecare fapt notabil, în orice regiune
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fi uimiți de ritmul precipitat al vieții și vor crede că o zi mai plină condensează mai mult timp, deoarece ei își reprezintă orașul ca pe un sat cuprins de febra activității, cu oameni surescitați, unde gîndurile și gesturile sînt antrenate într-un flux vertiginos. Dar orașul e oraș, adică un mediu unde mecanismul acționează nu numai în lucrările productive, ci reglează și deplasările, distracțiile și jocul spiritual. Timpul este divizat așa cum trebuie să fie și este ceea ce trebuie să fie
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
rămîn din ele decît ruine. Incendiile lasă aici rămășițe întunecoase. Casele vechi 165 se surpă încet. Străzi locuite altădată de cei bogați sînt invadate de o populație mizeră și își schimbă aspectul. Lucrările edilitare și traiectoria noilor căi de circulație antrenează demolări și construcții: planurile se suprapun unele peste altele. Suburbiile care s-au dezvoltat în jurul orașului sînt alipite la acesta. Centrul se mută. Cartierele vechi, încercuite de înaltele construcții noi, par să perpetueze spectacolul vieții de odinioară. Dar e numai
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
analoge aceleia a familiei sau a lumii. Familia și lumea erau locurile sociale în care oamenii puteau fi judecați nu după funcțiile lor, ci după calitățile individuale. Trebuia rezolvată pro-blema multiplicității memoriilor colective, a segmentării lor, a accelerării lor care antrena un relativism al sistemelor de valoare și al constructelor de legitimare. Or, o nouă soluție la această problemă se impune în "Memoria colectivă la muzicieni". Cotitura teoretică a gîndirii lui Halbwachs și răspunsul triumfător sînt evidente în acest articol: însăși
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ideea că pluralitatea memoriilor colective nu justifică doar memoria infantilă, ci și posibilitatea sentimentului de progres afectiv și chiar moral, a sentimentului de eliberare a sinelui, deschizînd calea pentru progresul rațional al cunoașterii prin memorie. Confruntarea dintre obscur și experiență antrenează progresul continuu al memoriei clare. Începînd din capitolul 2, ideea de clar-obscur, care stă la baza pluralității de abordări necesare pentru înțelegerea unui personaj sau a unei situații, îl va pregăti pe cititor pentru ideea progresului indefinit și, implicit, pentru
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
spațiu vid era numai o zonă mai neclară a gîndirii noastre... 64 (V60) un lucru despre care avem un sentiment confuz 65 (V62) și propria noastră natură și contextul vieții noastre trecute au nevoie de un revelator 66 (V63) sînt antrenați în curentul istoric, uită de interesele lor individuale 67 (V64) grupuri restrînse de genul acesta, pe lîngă grupul local 68 (V65) (cu cît e mai restrîns cu atît individul) membrii săi sînt angajați dacă există o... 69 (V66) se întunecă
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
posibil 89 (V86) potrivit psihologilor, durata n-ar exista decît în cazurile 90 (V87) (să se extindă) la interfața 91 (V88) conștientizării de către un anumit număr de gîndiri individuale a intrării (în raport) 92 (V89) de translație. 93 (V90) Dimpotrivă, antrenate în curentul unei durate individuale care nu poate fi divizată deoarece durata se confundă aici cu lucrurile 94 (V91) s-ar închide în sine în fiecare moment 95 (V92) Pentru asta trebuie să coexiste în mine 96 (V93) cînd obiectele
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de funcționare a deicticelor este înlesnită de distincția dintre enunțul tip (o abstracție des folosită în gramatică, ca de pildă, "celebrul" exemplu de abecedar "Ana are mere") și enunțul ocurență, care presupune înscrierea enunțului-tip în numeroase enunțări diferite, ce antrenează variații ale sensului. Prezentarea modului specific de funcționare al deicticelor de persoană relevă diferențe semnificative între eu și tu, identificabili prin raportarea la enunțare, și el, identificabil prin raportarea la cotext. Opoziția propusă de Benveniste (eu tu, persoane vs el
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
bucuri..."): VP ca formă verbală de continuitate se opune vocativului "Străine", care implică o separare. Nu realitatea impune alegerea unui anumit viitor, ci enunțătorul care, prin preferința sa, marchează o anumită atitudine față de enunț și față de co-enunțător. Însă această alegere antrenează și altele în enunț: după cum am văzut, un viitor anume se combină mai bine cu anumite unități ale co-textului decât cu altele. 2.4. Planul ambreiat și planul non-ambreiat Până aici am folosit conceptul de "povestire" doar pentru textele narative
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acumulat experiență În domeniul tehnicii și analizei ventriculografiilor, a achiziționat instrumentarul cel mai modern din acel timp din domeniul neurochirurgiei. Deși costă enorm, profesorul a achiziționat un trepan electric și electrocauterul Cushing-Bouwie. În realizarea multiplelor preocupări neurochirurgicale, profesorul Moruzi a antrenat un valoros colectiv din sânul căruia s-a remarcat: doctor E. Lupu, G. Atanasiu, V.Urbanovici, M. Briese, O. Troianescu, I. Botescu, E. Cozarescu, Rodica Atanasiu, N. Oblu, si P. Fiamboli radiolog. Date despre activitatea neurochirurgi cala desfășurată de profesorul
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
subtile. Spre exemplu, putem oferi răspunsul dat de acesta unei întrebări adresate de Zaharia Sângeorzan. Astfel, la întrebarea: "Critica dumneavoastră acordă un rol fundamental valorilor morale ale operei interogate. Ce importanță acordați valorii estetice?", Steinhardt răspunde: "Refuz să mă las antrenat într-o discuție implicând dihotomia estetic-etic, de când am citit ecuația lui Wittgenstein: eticul și esteticul sunt identici. Nu poate fi concepută opera de artă fără valoare estetică și nici fără valoare morală. Sunt două "fețe" sau ipostaze ale unei aceleiași
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
acordată de critica sa valorilor morale (etice), respectiv estetice ale unei opere. Astfel, la întrebarea lui Zaharia Sângeorzan: ,,Critica dumneavoastră acordă un rol fundamental valorilor morale ale operei interogate. Ce importanță acordați valorii estetice?", Steinhardt răspunde: ,,Refuz să mă las antrenat într-o discuție implicând dihotomia estetic-etic, de când am citit ecuația lui Wittgenstein: eticul și esteticul sunt identici. Nu poate fi concepută opera de artă fără valoare estetică și nici fără valoare morală. Sunt două "fețe" sau ipostaze ale unei aceleiași
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
nobilul meu bonjur, lucrat cu atâta măiestrie de Orji, cu patul d tale, făcut de mindirigiul arman?“ (C. Negruzzi, Magaziile Iașilor, în Albina românească, 1846, nr. 10). Mersul „raționalizării“ e, cum se observă, o reacție în lanț: schimbarea costumului o antrenează pe aceea a mobilierului, iar coadaptarea lor va genera noi consecințe în planul mentalității și al stilului de viață. Semnificația cea mai largă a fenomenelor despre care vorbim se atașează procesului istoric desfășurat la scara unui continent și a unui
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
domnitorul Mihail Sturza, îi comunica instrucțiunile primite de la Petersburg privind supravegherea Principatelor Române: „Mi se recomandă în fine cu deosebire să chem atenția domnitorilor spre tot ce ar putea indica o anumită tendință a spiritelor tinere de a se lăsa antrenate de ideile liberale, să-i invit să urmărească evoluția opiniei publice în Principate, să împiedice cea mai mică încurajare a creșterii ideilor subversive, [...] să persevereze în grija de a da educației tineretului un impuls moderat cu înțelepciune, să înfrâneze din
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
naționalul ca parte constitutivă, cu funcții proprii și rol dominant", ceea ce înseamnă că integrează "naționalismele", ca elemente de potențare a vieții colective 15. Într-o epocă obsedată de integrism, problema națiunii și respectiv a naționalismului se pune în chip legitim, antrenînd luări de poziție dintre cele mai spectaculoase. De un bun număr de ani, este chiar tema dominantă, la concurență poate cu tema "ieșirii din socialism", dacă e să reluăm o sintagmă care a făcut deja carieră 16. Această "ieșire" a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
implanteze" o lume nouă, prin superioritate și prin forță.80 Fenomenul acesta, ce reconsolidează divizarea Europei, poate fi mai bine înțeles privit în contextul crizei ce, în secolele XIV-XV, zdruncină economiile tuturor. Criza se intensifică în secolul al XVI-lea, antrenînd reacția seniorală a celei de-a doua iobăgii în Est iar, pe de altă parte, retragerea în absolutism în Vest. Acest ultim fapt determină în Europa Centrală și Orientală apariția unui pericol militar. Într-un astfel de caz, țările de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]