26,366 matches
-
existența unei „mori de nisip”. De fapt, după cum ne lămurește Constantin Tomescu, era o moară acționată de forța cailor care, ca să nu alunece, mergeau pe o arie așternută cu nisip. Această moară este relativ târzie, funcționa pe la 1900, din moment ce au apucat-o cei care aveau în 1975, 65-70 de ani.52 Moara cu cai era în fața lui Cojocaru, peste pârâu, pe imaș, având ca proprietar pe unul Ion Borcea. Tot acolo, pe imaș, a funcționat velnița lui Cojocaru (un cazan de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și instalațiile necesare pentru țesut inul, cânepa și lâna. Un meșter vechi, priceput la multe, a fost Iftimie Ignătescu, descrisă astfel de Marghioala Alex. Curteanu: „Era om voinic, purta plete ca în țara neamțului, Bucovina, lungi, pânăă la umăr, cum apucase de la tatăl său. Fruntea era înaltă cu două intrânduri, ochii erau negri, fața trasă lunguiață. Iftimie Ignătescu avea pământ al lui (partea lui, de la părinți moștenire) cam 40 prăjini. Era meșteșugar în ale lemnăriei: roate, poloboace, putini, căruțe etc. Avea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
raful”, șina de fier de pe roată și trebuia o șin nouă. Activistul a cumpărat de la magazin o bucată de șină și s-a dusă la fierăria lui Prențu, să „o tragă” pe roată. Prențu, ca toți meșterii cu fasoane, se apucă de treab fără tragere de inimă (plata de la activiști era în ceruri) și, la un moment dat, îi spune clientului că nu ajunge raful. Atunci activistul își dă haina jos, își suflecă mânecile și-i arătă lui Prențu că șina
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Toma, vinde lui Grigore Rosetti 3 stânjeni din moșia Fruntești cu 2 galbeni stânjenul. în pridvorul bisericii vechi din Fruntești se află o pisanie în care sunt preluate de la bisericile și mai vechi, dar și din tradiție (așa s-a apucat din bătrâni!) unele date și afirmații despre cele mai vechi începuturi ale vieții religioase organizate în actualul sat Fruntești. Dacă tradiția vorbește despre o biserică construită de frații Grigore și Gavril Dunavăț, pisania amintește despre o biserică mai veche care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și blestemul pentru cel/cea care face vrăji și aruncă pacostea pe capul cuiva, fie că e ființă sau element natural, văzut ca purtător de forțe ale răului. De beșică se descântă când începe să te doară, să nu mai apuce a se coace: „Beșică naranghie, beșică de bâzdie, Ieși din sorocul meu și-a lui Dumnezeu Du-te la fântâna crestei (de pe deal?!) E masă întinsă, făclii aprinse Unde se bea, se mănâncă ...în obrazul ... (cutărui) să rămână curat, luminat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nevoi”? Nu luăm aici în discuție acele familii (cazuri cunoscute în comună) care șiau vândut pământul pe băutură, leneșe, nepricepute, care trăiescă cu ce d Dumnezeu. Dimpotrivă, au fost și mai sunt familii harnice, pun mâna pe orice lucru, se apucă de orice ca să câștige și ca să iasă din nevoi. Din mărturiile înregistrate de Olimpia Bădăluță în anul 1960, aflăm că în unele familii nu se ajungea cu porumbul de la un an la an. Atunci se luau știuleții de porumb porniți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
poale fie pui, fie horbotă lucrată, care se vedea pe sub catrință. Vasile Tomescu, plecat din Lunca la București, își amintește că luncașii au venit din Bucovina cu costumul lor, dar că nu sunt fotografii cu bătrânii pe care i-a apucat în viață. Menționează la costumul bărbătescă chimirul și punga cu ciucuri din piele care se strângea trăgând de ambele părți ale baierei. Că se purta brâu cu ciucuri ne spune Mărioara Foșlea, născută Ignătescu, care așa îl ține minte pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mărturisit Maria Ignătescu. încă din perioada interbelică, după mărturiile și fotografiile existente se poate observa un amestecă între portul popular și diferite alte obiecte de îmbrăcăminte cumpărate din oraș. Treptat, tinerii, apoi și bătrânii, au renunțat la vechiul port. Am apucat s-o văd pe bunica mea, Domnica Ignătescu (1875-1953) purtând cămașă lungă din cânepă și in, acoperită de la brâu și josă de catrința maro cu roșu în dungi și încinsă cu bârnețe (bete) țesute din lână. Acum nu mai poartă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fumul ieșeau pe horn încălzind cât de cât și cuptorul. Pădurile: au fost în Dobreana și sub margine, etc. Satul, dinspre Sud, începea de lângă Curtea lui Sterian și se întindea, în Nord, până la Vasile a Luchii (Bârgăuanu). Pârâul l-a apucat curgând pe unde curge și acum. Descântece: nu știe. Cimilituri: Curelușă unsă pe sub pământ - Șarpele Am o căsuță frumoasă, mititică frumosă văruit și nicăieri bortilită. - Oul Susă bat tobele, josă curg negurile. - Sita 471 Forme de desfășurare: bătrânii mergeau la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
S-a pomenit cu un oraș al cețurilor, unde tata nu mai trăia, dar care era În continuare vrăjit de amintirea și de memoria lui În fiecare colțișor. Ca și cum acea dezolare nu i-ar fi fost de-ajuns, s-a apucat să angajeze un individ care să cerceteze ce se alesese de tata. După mai multe luni de investigații, tot ceea ce a izbutit să recupereze investigatorul a fost un ceas de mînă spart și numele bărbatului care Îl ucisese pe tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
trîntit-o cînd am ieșit. Am coborît scările furios, simțind cum din ochi Îmi năvăleau lacrimi de mînie atunci cînd am ieșit În strada dezolată, scăldată În frig și În lumină albastră. Aveam inima otrăvită, iar privirea Îmi tremura. M-am apucat să umblu la voia Întîmplării, ignorîndu-l pe străinul care mă observa nemișcat dinspre Puerta del Ángel. Purta același costum Întunecat și avea mîna dreaptă vîrÎtă În buzunarul de la jachetă. Ochii săi oglindeau crîmpeie de lumină la strălucirea unui trabuc. Șchiopătînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă lasă rece, Daniel, și Într-o zi Îmi vei Împărtăși acest sentiment. Ceea ce vreau eu e cartea. Prefer s-o obțin cu binișorul, pentru ca nimeni să nu iasă păgubit. Am fost limpede? În lipsa unor idei mai bune, m-am apucat să mint ca un nemernic. — O are unul pe nume Adrián Neri. Muzician. Poate că asta vă spune ceva. — Nu-mi spune nimic, și ăsta-i lucrul cel mai rău care se poate zice despre un muzician. Ești sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
m-am adăpostit de ploaie sub arcada portalului, care mirosea a urină și a lemn mucegăit. Cimitirul Cărților Uitate mirosea a mort mai tare ca oricînd. Nu-mi aminteam că ciocănelul de bătut era un chip de drăcușor. L-am apucat și am lovit În ușă de trei ori. Ecoul cavernos se Împrăștie În interior. Imediat am ciocănit din nou, de astă dată șase lovituri, mai puternice, pînă ce m-a durut pumnul. Au mai trecură cîteva minute și am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
probleme cu banii. În 1936, feciorul mai mare a preluat editura, Însă era dintre aceia care nu știu nici să-și citească numărul de la izmene. Întreprinderea s-a prăbușit În mai puțin de un an. Din fericire, Cabestany n-a apucat să vadă ce făceau moștenitorii lui cu rodul unei vieți Întregi de muncă și nici ce făcea războiul cu țara. A murit de embolie În noaptea Tuturor Sfinților, cu un Cohíba În gură și cu o fetișoară de douăzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
hîrtie, sau așa ceva. Un prieten, alt filfizon cu casă În Caldetas și cu Bugatti, Îl convinsese că fotoromanele de amor și Mein Kampf aveau să se vîndă strașnic și că era nevoie de celuloză berechet pentru a satisface cererea. — A apucat să facă asta? — N-a avut timp. La puțin după ce a preluat frîiele editurii, un individ s-a prezentat la el acasă și i-a făcut o ofertă foarte generoasă. Voia să achiziționeze toate romanele lui Julián Carax care Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Coubert sau cum s-o fi numit, avea fața arsă, desfigurată? Isaac mă observă cu un zîmbet la jumătatea drumului Între bășcălie și Îngrijorare. — N-am nici cea mai vagă idee. Persoana care mi-a povestit toate astea n-a apucat să-l vadă, și le-a aflat fiindcă tînărul Cabestany i le-a povestit secretarei a doua zi. Despre fețe arse n-a pomenit nimic. Va să zică, asta n-ai scos-o dintr-un foileton? Am scuturat din cap, nedînd importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tremurînd. Tata Îi zîmbi senin și Îi Întinse mîna. Cerșetorul nu Îndrăznea să i-o strîngă, rușinat de aspectul său și de rapănul care Îi acoperea pielea. — Auziți, mai bine plec și vă las pe domniile voastre, bălmăji el. Tata Îl apucă de braț cu blîndețe. În nici un caz, pentru că fiul meu mi-a spus că dumneata vii să iei masa cu noi. Cerșetorul ne privi, uluit, Îngrozit. — De ce nu urcați În casă să faceți o baie bună, fierbinte? zise tata. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care dintotdeauna le-a caracterizat pe femeile din familia mea dinspre partea mamei, nici una din cele șapte surori ale mele n-ar fi fost admisă. Pe patul de moarte, progenitorul meu m-a pus să jur că, dacă nu voi apuca să-ndes pe cap tricornul Gărzii Civile, atunci, cel puțin, o să mă fac funcționar și-o să las baltă orice pretenție de a-mi urma vocația pentru lirică. Eu mă număr printre cei de pe timpuri, iar unui tată, chiar dacă e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de la San Adrián, și mi-ar plăcea să-i fac un cadou. Eu mă gîndisem să-i dăruiesc o carte bună, cu multe litere și cu puține ștampe, Însă cum sînt cam mocăită și nu mă pricep... Înainte să fi apucat eu să-i răspund, prăvălia s-a zguduit cu un bubuit artileristic atunci cînd s-au precipitat, din Înălțimi, niște opere complete ale lui Blasco Ibáñez, cu coperte tari. Bernarda și cu mine ne-am ridicat privirile, tresărind. Fermín aluneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
universitarului Îi stîrnea urticaria și, sub acest pretext, m-am oferit eu să-i duc cărțile. — Individul ăsta e un pedant, un depravat și un pupincurist fascist, proclamă Fermín, ridicîndu-și pumnul În modul inechivoc În care o făcea cînd Îl apuca mîncărimea justițiară. Cu povestea cu catedra și cu examenul final, ăsta ar profita pînă și de pasionaria, dacă i s-ar oferi prilejul. — Nu te enerva, Fermín. Velázquez plătește foarte bine, Întotdeauna În avans, și ne recomandă În stînga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Fortuny ca fiul acela pe care diavolul i-l trimisese spre a-și bate joc de el. La zece ani, Julián anunță că voia să devină pictor, ca Velázquez, căci visa să abordeze pînzele pe care marele maestru nu mai apucase să le picteze În viață, susținea el, din pricină că era obligat să-i tot picteze pe debilii mintali din familia regală. Ca să nu lipsească nimic, lui Sophie, poate pentru a-și omorî singurătatea și a-și aminti de taică-su, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Și ce fetiță, auziți, de să blocheze traficul. Așa de distinsă, măiculiță doamne. Se cunoaște că a mers la colegii bune, deși avea un defect la privire... Uite, dacă n-aș avea inima prizonieră cu Bernarda, fiindcă Încă n-am apucat să-ți povestesc despre cina noastră... scîntei săreau, auzi, scîntei, de părea că-i noaptea de Sfîntul Ion... Fermín, i-am retezat-o eu. Despre ce dracu’ Îmi tot vorbești? Despre iubita dumitale. — Eu n-am nici o iubită, Fermín. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îi pot obține un Radiant la un preț foarte bun. Dacă vrei, uite, Îl poți lua cu tine ca să-l Încerce. Dacă-i place, o să mi-l plătească. Dacă nu, mi-l aduci Înapoi. Mulțumesc mult, don Federico. Ceasornicarul se apucă să Împacheteze hîrbul În chestiune. —Înaltă tehnologie, zise el, satisfăcut. Firește, m-a Încîntat cartea pe care mi-a vîndut-o deunăzi Fermín. Una de Graham Greene. Fermín ăsta e-un fișier prima-ntîi. Am Încuviințat. — Da, e tare bun. — Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
caracterul neospitalier și precar al condițiilor sale sanitare, iar includerea unui cetățean vertical pe lista de oaspeți e Întotdeauna prilej de zarvă prin ludicul și noul pe care le aduce În monotonia vieții de Închisoare. Ajuns aici, don Anacleto se apucă să schițeze o scurtă dar agreabilă descriere a caracterului victimei, altminteri bine cunoscută de toată lumea. — Nu este necesar să vă mai aduc aminte că domnul Flaviá i Pujades a fost binecuvîntat cu o personalitate fragilă și delicată, numai bunătate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Coubert, s-a oferit să cumpere toate exemplarele care ar rămăseseră din romanele lui Julián. Eu m-am gîndit că era vorba de o glumă de prost-gust. Laín Coubert era un personaj din Umbra vîntului. — Diavolul. Nuria Monfort Încuviință. — Ați apucat să-l vedeți pe Laín Coubert? Tăgădui și Își aprinse o a treia țigară. — Nu. Însă am auzit o parte din conversația lui cu fiul, În biroul domnului Cabestany. Lăsă fraza suspendată, ca și cînd s-ar fi temut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]