6,861 matches
-
cantoneze în afara satului pe „Părău Vâlcelelor”. Cu toate acestea, mulți racoviceni au avut de suferit în perioada 1916-1917 așa cum a fost Ana Ivan întemnițată la Cluj. În cursul primilor doi ani de război (1914-1916), peste 40.000 de ostași români, ardeleni, bănățeni și bucovineni care luptau pe frontul rusesc au căzut prizonieri sau au dezertat la inamic, ajungând astfel în diferite lagăre împrăștiate pe teritoriul Rusiei țariste, printre aceștia numărându-se numeroși racoviceni. Evenimentele petrecute în Rusia în primăvara anului 1917
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
de intelectuali români prin Rusia, Siberia, Japonia și Canada. Pentru a susține cauza națională peste ocean, din scrisorile trimise familiei în țară, rezultă că alături de Octavian Goga, Vasile Stoica și părintele Ioan Moța, a participat și el la mobilizarea românilor ardeleni emigranți peste ocean ținând discursuri cum a fost cel din 4 noiembrie 1917 din orașul Canton, statul Ohio: Pentru faptele lor de vitejie, au fost decorați cu medalia „Ferdinand I” Bălan Gheorghe, Timar Gheorghe, Stoica David, Aleman Gheorghe, Murărescu Vasile
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
este un muzeu ridicat recent lângă vatra casei în care a trăit Ion Oargă (1747-1785), mai bine cunoscut sub porecla de Cloșca, unul din liderii proeminenți ai răscoalei țăranilor ardeleni din 1784. Casa memorială a fost ridicată în anii din urmă din bârne de lemn închetorate cu scopul de a adăposti un mic muzeu. Muzeul este dedicat lui Ion Oargă, zis Cloșca, fiul satului Cărpiniș, erou al răscoalei de la 1784
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
incriminatorii la adresa lui, Stephani a subliniat și a argumentat de mai multe ori că ele sunt nejustificate. Claus Stephani i-a dat în judecată pe unii din inițiatorii campaniei împotriva persoanei lui: pe Stefan Sienerth, Richard Wagner (scriitor) și ziarul sașilor ardeleni "Siebenbürgische Zeitung" (München). În urma proceselor care au avut loc între 2011 și 2012 la Judecătoria Landesgericht-ului München 1 și apoi în următoarea instanță, la Oberlandesgericht-ul din München, toate sentințele ce s-au dat au fost în favoarea lui Stephani, dându-i
Claus Stephani () [Corola-website/Science/309733_a_311062]
-
valoroase monumente de limbă română medievală: "Biblia de la București" (1688), "Cazania lui Varlaam" (1643), "Îndreptarea legii de la Târgoviște" (1652), un "Tetraevanghel" miniat pe pergament din vremea lui Alexandru Lăpușneanu, manuscrise de înțelepciune creștină din secolul al XV-lea, cărțile Școlii Ardelene ("Lexiconul de la Buda", "Istoria pentru începutul românilor în Dachia" și "Ortografia română" ale lui Petru Maior ș.a.). Complementar, cele peste 80 hrisoave domnești, înscrise pe pergament și aurite, confirmă permanentele legături intre ținuturile românești. Slujind în egală măsură școala și
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
nu avea nici clopotniță, care a fost adăugată de însuși Petru Maior la 1791. Clopotele sunt cele originale, sunt în stare perfectă, și păstrează inscripționat numele cărturarului român. Este cunoscută îndeobște sub denumirea de biserica lui Petru Maior, marele cărturar ardelean, ctitor de conștiințe care a slujit la prestolul său între 1784-1809, timp în care a îndeplinit misiunea de protopop al Gurghiului. Sub îndemnarea sa, școala de la Reghin și-a căpătat renume, iar toate cele din partea locului au prins viață. În
Biserica de lemn din Reghin () [Corola-website/Science/310135_a_311464]
-
slab aspect de piemont, etalând o adâncime ce oscilează între 10-30 m, cu o densitate mai mare în partea estică, în perimetrul satelor Firiteaz, Fiscut și Hunedoara Timișană, cele mai importante fiind Valea Fibișului, V. Slatina, Apa Mare și V. Ardelenilor. Situat în cea mai mare parte în bazinul hidrografic al Begăi, bazinetul Fibiș-Beregsău și numai o mică parte, situată în nord-vestul perimetrului, aparținând de bazinul Mureșului, teritoriul comunei este străbătut de un singur curs de apă permanent, pârâul Fibiș, care
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
pentru prelucrarea de piei brute", "Fabrica de mobilă Syekely și Rety". În perioada interbelică, în piața financiar-bancară din Târgu Mureș, activau următoarele instituții: "Banca Națională a României" - prin sucursala sa din oraș, sucursala "Băncii „Albina”", "Banca de Scont", "Banca Comercială și de Credit Ardeleană", "Banca de Credit mărunt", "Banca funcționarilor", "Casa de Economie „Agrar”", "Casa de păstrare pentru interes general", "Casa de Economie", "Banca Generală de Comerț", "Banca Meseriașilor Români". Economia municipiului poate fi apreciată și prin intermediul finanțelor publice, în acest sens sumele enunțate
Economia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/310292_a_311621]
-
Ion Vlad (n. 24 mai 1920, Fetești, Ialomița - d. 28 ianuarie 1992, Paris) a fost un sculptor român, stabilit în Franța, membru de onoare al Academiei Române. A fost un descendent al unor ardeleni transhumanți stabiliți în Bărăgan. Părinții săi se numeau Petre și Alexandrina. A absolvit clasele primare, gimnaziul și liceul Barbu Știrbei la Călărași, unde și-a și petrecut o bună parte a tinereții sale. A studiat la Școala de Arte Frumoase
Ion Vlad (sculptor) () [Corola-website/Science/308985_a_310314]
-
de lemn, jumătate din numărul celor existente după primul război mondial. Bisericile de lemn rămase în Transilvania domină patrimoniul cultural și istoric imobil al românilor din aceste părți. Bisericile de lemn au o valoare identitară inegalabilă și inestimabilă pentru românii ardeleni. Ele sunt documente palpabile și grăitoare ale realităților istorice, sociale și culturale din trecutul acestei regiuni. Numărul mare de biserici de lemn împrăștiate prin văile și pe dealurile Transilvaniei au pus și pun în continuare la grea încercare cercetarea românească
Biserici de lemn din Transilvania () [Corola-website/Science/309031_a_310360]
-
din Transilvania în ansamblul lor. Cercetările trebuie să fie concentrate pe documentarea pe teren a arhitecturii, picturii murale și inventarului, completate cu datări dendrocronologice și studii de arhivă. Probabil prima inițiativă de a înregistra bisericile de lemn vechi ale românilor ardeleni a fost luată de Comisia Centrală a Monumentelor Istorice de la Viena care a cerut ierarhilor și preoților români în anul 1857 să trimită date despre valoarea istorică a bisericilor în care slujeau. Valoarea lor a fost așadar lăsată la început
Biserici de lemn din Transilvania () [Corola-website/Science/309031_a_310360]
-
valoarea istorică a bisericilor în care slujeau. Valoarea lor a fost așadar lăsată la început în seama priceperii sau intereselor clerului român. Nu se cunoaște rezultatul acestui demers, însă notăm de aici înainte un interes sporit față de vechimea bisericilor românilor ardeleni, în covârșitoarea lor majoritate de lemn, arătată în șematismele bisericilor greco-catolice și ortodoxe. Din a doua jumătate a secolului 19 bisericile de lemn din Transilvania au început să se bucure și de atenția unor prestigioși cercetători. O muncă de pionierat
Biserici de lemn din Transilvania () [Corola-website/Science/309031_a_310360]
-
publicat de Schulcz, având ca obiect câteva biserici de lemn din regiunea Satu Mare. Desenele lui Schulcz au avut un ecou mare pe continent fiind preluate de publicațiile de specialitate ale vremii. După ei au scris mici dar valoroase studii cercetătorii ardeleni János Ferencz Fetzer în 1898, Ernö Myskovszky și Istvan Tèglás în 1904, precum și Gábor și László Szinte în 1913. După primul război mondial și unirea Transilvaniei cu România, studiul bisericilor de lemn din Transilvania a fost relansat de Coriolan Petranu
Biserici de lemn din Transilvania () [Corola-website/Science/309031_a_310360]
-
-o limba franceză în secolul al XIX-lea. Folosirea numelui de "română" pentru "limba noastră cea frumoasă" precum și a numelui de "români" pentru a desemna vorbitorii acestei limbi, nu a așteptat întemeierea statului România. Deși supușii voievodatelor se desemnau ca „ardeleni” (sau „ungureni”), „moldoveni” sau „munteni”, numele de „rumână” sau „rumâniască” pentru limbă este atestat în secolul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești vechi, ca Palia de la Orăștie și Letopisețul Țării Moldovei. În perioada postromană, au
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
în Țara Românească, de Dragoș, Bogdan în Moldova și de Dobrotici și Balcu în Dobrogea. Pătura conducătoare a acestor formațiuni politice este și ea de diferite origini, familia Basarab de exemplu, fiind, după aceiași istorici, de origine Comană, în timp ce voievozii ardeleni erau preponderent maghiari. Încă din XIV, țările române au fost în contact cu occidentul, de exemplu prin coloniile genoveze menționate în zona Dunării de Jos și mării Negre de apus : Caladda, Constanza, Licostomo, Montecastro, Policronia și San-Giorgio. În secolele XII
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
Austriac (Habsburgic), după înfrângerea turcilor care transformaseră peste 150 de ani Ungaria în pașalâc turcesc. Tot atunci apare în Transilvania biserica greco-catolică care a dus, în secolul al XVIII-lea, o luptă politică pentru recunoașterea de către Austrieci a drepturilor românilor ardeleni și pentru desființarea orânduirii nedrepte numită "Unio Trium Nationum". În 1718 o importantă parte a Țării Românești, anume Oltenia, a fost încorporată în Imperiul Austriac, fiind înapoiată Țării Românești în 1739. În 1775, Imperiul Austriac a ocupat nord-vestul Moldovei, denumit
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
Martinuzzi în 1544. Petru Rareș reușește ulterior să reintre în stăpânirea domeniului, iar unii dintre succesori săi la tron îl revendică fără succes. Alexandru Lăpușneanu este ultimul domn moldovean care mai reușește să stăpânească, în parte prin forța armelor, posesiunile ardelene.
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
aprilie 1766. Pentru îmbunătățirea situației clerului episcopul Rednic a continuat tratative și cu guvernul transilvănean de la Sibiu. În acest scop a numit patru deputați, care să ducă, în continuare, tratative cu guvernul transilvănean. Deputăția era formată din protopopii din localitățile ardelene "Daia", "Coșai", "Armeni" și "Monor", dar această deputăție nu a avut mari rezultate, în special datorită opoziției eterne și active a reformaților (calvinilor). Totuși, printre puținele rezultate obținute, putem să amintim un ajutor în numerar, în valoare de 10.000
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
satul avea un singur lăcaș de închinare. Începând cu secolul al XVI-lea și culminând cu cel următor, clasele stăpânitoare formate din ungurii și secuii calvini precum și din sașii luterani, încep să desfășoare o activitate febrilă de atragere a românilor ardeleni la credința lor. O dată cu dezastrul de la Mohács în 1526, Transilvania se separă de Ungaria devenind principat autonom sub suzeranitate turcească, pe tronul său ajungând principi indigeni de religie calvină. Este epoca în care ideile Reformei religioase, mișcarea anticatolică și antifeudală
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
în 1544 a Catehismului luteran, prima carte tipărită în limba română, urmată după aceea de alte tipărituri bisericești, prin care căutau să răspândească învățăturile protestante în rândurile credincioșilor ortodocși. Ungurii, calvini, mult mai meticuloși și mai interesați în atragerea românilor ardeleni la credința lor, având sprijinul principilor țării, cunoscuți sub denumirea de ""principi calvini"", își încep propaganda prin răspândirea promisiunii că atât clerului cât și mirenilor care vor îmbrățișa noua credință, li se vor acorda anumite înlesniri și scutiri: scutirea preoților
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
1691, urmat de altul în 26 august 1692 prin care s-a declarat egala îndreptățire a bisericii greco-unite din Transilvania cu cea romano-catolică. Bazat pe aceste propuneri, mitropolitul Teofil, sub care s-au început primele acțiuni de catolicizare a românilor ardeleni, a convocat în prima jumătate a anului 1697 un sinod la Alba Iulia în ședințele căruia, împreună cu 12 protopopi, au hotărât ruperea de calvini și unirea cu biserica Romei. Pe plan religios, uniții urmau să-și păstreze ritul, canoanele și
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
de data aceasta scutințele privind și pe iobagii români. În cea mai mare parte a lor, prevederile diplomelor leopoldine au rămas doar simple promisiuni, împotriva transpunerii lor în practică ridicându-se nu numai cele trei națiuni recepte ci și guvernul ardelean, deoarece în urma aplicării lor, o mare parte a iobăgimii române urma să nu mai plătească daturi. Imediat după "Unire", credincioșii greco-catolici din Racovița au fost arondați Vicariatului greco-catolic al Făgărașului, situație care s-a menținut până în anul 1879. Ipoteticul protopopiat
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Transilvaniei, la Vinț, încă din anul 1623, pe cât timp alți autori indică anul 1865 sau 1888. Organizați în comunități religioase proprii și recunoscuți prin Ordinul nr. 77092 din 2 noiembrie 1905 al Ministerului de culte și instrucțiune publică maghiar, baptiștii ardeleni s-au afiliat în anul 1920 la "Uniunea comunităților baptiste", cu sediul în București. Un document oficial din anul 1942, consemnează că în Racovița, prima "Asociație baptistă" a luat ființă în anul 1918 cu aproximativ 10 membri, numărul acestora crescând
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
memorandiștilor", împreună cu alți 12 colegi, a redactat un manifest prin care țăranii din Ardeal erau chemați să participe în număr cât mai mare la proces. În luna septembrie a aceluiași an, a luat parte în cadrul unei delegații numeroase de studenți ardeleni la Congresul studențesc de la Constanța. În anii 1898-1900 a fost redactor la revista "Telegraful Român". Reîntors la Sibiu, Ilie Cristea a devenit funcționar la Centrul mitropolitan din oraș, întâi ca secretar eparhial al Arhiepiscopiei Sibiului (1895 - 1902), unde a avut
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
și a fost numit episcop al armenilor din Ardeal. Între 1672 și 1686 a întreprins unirea bisericească cu Roma a armenilor din Ardeal. În anul 1687 a fost hirotonit (consacrat) întru episcopat de către episcopul armeano-catolic din Liov. Cu aurul armenilor ardeleni a plecat la Viena, pentru a cumpăra un teritoriu pe care să se poată stabili armenii, pentru a-și construi un oraș. Astfel a luat naștere orașul Gherla, unde Auxențiu a păstorit timp de aproape doisprezece ani. În 1712 merge
Auxențiu Vărzărescu () [Corola-website/Science/308786_a_310115]