8,109 matches
-
și a ținut o conferință la "Société des études historiques", înainte de a găzdui Comitetul Internațional al Istoricilor, ținut la București. A mai fost în Olanda, unde a ținut un discurs despre istoria socială a Imperiului Bizantin: "L'Homme byzantin" („Omul bizantin”). La întoarcere, dorind să-și reînnoiască campania împotriva moderniștilor, Iorga fondează revista neo-"sămănătoristă" "Cuget Clar". Și-a exprimat public temerile privind dorința de expansiune a Regatului Ungariei, care dorea să recucerească Transilvania, avertizând totodată publicul de pericolul pe care
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
pe muntele Meseș frontieră nord-estică a Imperiului Român. Acest "limes" delimită teritoriile provinciei Dacia de zonă rămasă neocupata, cea a dacilor liberi. Demne de remarcat sunt castrele române de la Buciumi, Romita (Certinae), Tihău, Sutoru (Optatiana) și de la Românași (Largina). Cronicile bizantine și cronică "Gesta Hungarorum" a lui Anonymus fac primele mențiuni despre românii din aceste locuri, despre formele lor de organizare (voievodatele lui Gelu și Menumorut), precum și despre prima atestare documentara a localității Zalău (Ziloc). În epoca medievală, prin Sălaj treceau
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
ce servea ca foișor de foc și post de observație; Monumentul eroilor francezi din primul război mondial ridicat în anul 1919; biserica Sf. Nicolae și biserica grecească cu frescele lor, Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”- construită între anii 1847-1851 în stil bizantin, deținătoare a unei importante colecții de icoane pe lemn și obiecte de cult din lemn, ruinele cetății vechi și portul Giurgiu, Podul Bizetz, construit în anul 1905 de inginerul Anghel Salingy, primul pod rutier și feroviar construit în curbă din
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
de var, pe o temelie de piatră. Această piatră folosită la temelia bisericii a fost luată din zidurile cetății Giurgiu, după cum aflăm dintr-o aprobare dată de generalul Kiseleff în anul 1832. Construcție măreață, ce poartă în sine specificul arhitecturii bizantine, caracterizat de linii drepte și arce de cerc rotunde, cu ziduri groase, stâlpi pătrați, ferestre mari și turle cu calote sferice, având la vremea ridicării aerul specific epocii în care s-a născut, biserica zidită la jumătatea secolului al XIX
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
cântece de stea să aibă ca teme nu numai nașterea lui Iisus, ci toate cele patru evenimente. De pildă: "De atunci s-a cunoscut / La nuntă în Cana Galileii / Că Mesia s-a născut." Totodată, românii înainte de trecerea la ritul bizantin slavon, aveau Postul Crăciunului ca și occidentalii, cu pomenirea parusiei. De aceea multe cântece de stea sunt parusiace, de pildă "Sus la poarta raiului". Exemple de cântece de stea românești cu autor anonim: Exemple de cântece de stea românești cu
Cântec de stea () [Corola-website/Science/296844_a_298173]
-
reni (sau pe o planșă de surf în Australia). Sfântul Nicolae din Myra (Demre) reprezintă sursa primară de inspirație pentru Moș Crăciun. El a trăit în secolul al patrulea și a fost un episcop creștin al provinciei Licia din Anatolia bizantină, fiind renumit pentru faptul că împărțea cadouri oamenilor săraci, El a dăruit câte 100 de galbeni la trei fete sărace înainte de a se mărita pentru ca acestea să nu ajungă să se prostitueze. Moș Crăciun a fost asemănat cu Odin, un
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
sau Nașterea Domnului (nașterea lui Iisus Hristos / Isus Hristos) este o sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 praznice împărătești ale bisericilor de rit bizantin. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, ul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
să atenueze conflictele dintre diferitele popoare și să favorizeze procesul fuziunii lor. Evanghelizarea anglo-saxonilor și a germanilor - promovată și coordonată de episcopul Romei - a accentuat și mai mult aceste trăsături, desprinzând în plus papalitatea și Occidentul, în general, de imperiul Bizantin. Intrarea papilor în orbita dominației francilor, care a dus Biserica Romei la dobândirea însemnatelor posesiuni teritoriale a comportat totodată și divergențe pe planul orizonturilor spirituale și formulărilor dogmatice (de ex. controversa "Filioque"; criza "iconoclastă") determinând astfel un antagonism tot mai
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
adică "albastru închis". În vremea colonizării grecești marea se numea „Pontos Euxeinos”, adică "marea primitoare", poate prin preluare fonetică a denumirii „Axaina”. Romanii au transcris denumirea sub forma „Pontus Euxinus”, folosind însă și „Mare Scythicum”, iar ulterior, în vremea împărăției Bizantine, în Evul Mediu, apar denumirile de „Μεγάλη Θάλασσα” ("Megali thalassa" preluată în românește ca „Marea cea mare” din documentele lui Mircea cel Bătrân și în italiana genovezilor ca „Mare maggiore”) și de „Kαικίας Θάλασσα” ("Chechias thalassa", anume "marea crivățului", preluată
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
fi Burgas, Varna, Constanța, Odessa, Ialta, Sevastopol, Soci, Suhumi, Batumi și Trabzon. Un oraș care nu se află propriu-zis la Marea Neagră, dar este mult legat istoric și economic de această mare este orașul Istanbul (mai demult Constantinopol și capitala Imperiului Bizantin). În 1997, hidrologul William Ryan și geologul Walter Pitman, americani, descoperă lucrările hidrologilor și sedimentologilor români, bulgari și ruși, publicate în analele institutelor de cercetări marine de la Constanța, Varna și Sevastopol, și relatând cercetările întreprinse prin anii 1970, îndeosebi analiza
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
cronicarului bizantin Kedrenos. Singurele atestări ale idiomului din această perioadă sunt cuvinte (nume proprii, unele provenite din apelative) inserate în texte grecești, slave sau turcești, cea mai veche considerându-se a fi numele propriu de persoană "Tsintsilukis", citat de istoricul bizantin Niketas Chiates la 1156 și interpretat de către Alexandru Philippide și Theodor Capidan ca provenind de la "tsintsi luchi" „cinci lupi”. În secolul al XV-lea, cronicarul Laonikos Chalkokondilas remarcă înrudirea aromânei cu româna. A doua perioadă, cea veche, cuprinde secolul al
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
În 862, ungurii au trecut Carpații (din zona ucraineano-slovacă) și au atacat părțile răsăritene ale Imperiului Carolingian și Moravia, adică vremelnica formațiune statală slavă "Moravie Magna", care cuprindea o mare parte a Ungariei de azi. Chemați în sprijin de împăratul bizantin Leon al VI-lea, ungurii au trecut în anul 895 Dunărea de Jos și l-au atacat pe țarul bulgar Simeon. Profitând de această împrejurare și în alianță cu bulgarii, pecenegii au atacat împreună cu aceștia în 895/896 așezările ungurești
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
reiese în mod greșit din multe hărți moderne ilustrând istoria Europei sau Balcanilor. În timpul domniei fiului și succesorului lui Basarab I, Nicolae Alexandru, puterea și stabilitatea au fost consolidate pe plan intern, și au fost menținute relații importante cu Imperiul Bizantin, cu țarul Vidinului și cu Serbia. În 1359 și-a asumat titlul de "domn autocrat de sine stăpânitor" și , în urma negocierilor cu reprezentanții bizantini, a instituit mitropolia Țării Românești în dependență de patriarhia Constantinopolului. Se desăvârșea teritorial și instituțional crearea
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
și stabilitatea au fost consolidate pe plan intern, și au fost menținute relații importante cu Imperiul Bizantin, cu țarul Vidinului și cu Serbia. În 1359 și-a asumat titlul de "domn autocrat de sine stăpânitor" și , în urma negocierilor cu reprezentanții bizantini, a instituit mitropolia Țării Românești în dependență de patriarhia Constantinopolului. Se desăvârșea teritorial și instituțional crearea Țării Românești ca "stat de sine stătător." În timpul celui de-al doilea rege maghiar angevin, Ludovic I al Ungariei, relațiile dintre Țară Românească și
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
civile puteau fi judecate și de biserica. Banul era cel care pronunță sentințele capitale, iar domnitorul judecă pentru trădare. Infractorii erau urmăriți de gonitori în Moldova. Judecată se făcea pe baza legilor nescrise, dar și pe baza textelor cu legi bizantine. Cojuratorii adevertori jurau împreună cu partea, tocmelnicii mediau împăcarea, iar hotărnicii fixau hotarele. La oraș, județul sau pârgarul, împreună cu domnitorul reprezentat de dregătoriile domnești, judecă. Armata era formată din slujitori și curteni și era permanentă, fiind întreținută din veniturile vistieriei și
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
fost creată o mitropolie. Din cauza invaziei mongolilor, viață a fost periclitată. Ultimul mitropolit, Iachint, a fost adus în Țară Românească de domnitorul Nicolae Alexandru, transferul centrului mitropolitan de la Vicina la Argeș fiind acceptată de patriarhul de la Constantinopol și de împăratul bizantin. În 1359 a fost fondată mitropolia Ungrovlahiei, dependență de patriarhie, iar ierarhii erau numiți de această. Abia din secolul XV erau aleși mitropoliții dintre autohtoni. În 1370, când Vladislav-Vlaicu stăpânea Banatul de Severin, după ce a recunoscut suzeranitatea maghiară, a fost
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit, pentru a simplifica metoda de guvernare. Începând cu secolul V, Imperiul Roman de Apus a fost obiectul unei serii de invazii barbare care au dus la divizarea continuă și îndepărtarea de Imperiul Bizantin, care va supraviețui încă un mileniu. În secolul VII are loc expansiunea arabilor pe coastele Mediteranei, inclusiv în Sicilia și Spania. Simultan, Europa fostului Imperiu Roman de Apus își continuă involuția, împărțindu-se în mici entități locale cu o economie
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
împăratului. Degradarea condițiilor de viață în Europa a făcut posibilă, în secolul XIV, epidemia de ciumă, ce a redus cu o treime populația din unele țări occidentale. Unii istorici consideră sfârșitul Evului Mediu ca fiind căderea Constantinopolului și a Imperiului Bizantin, în 1453, sub stăpânirea turcilor otomani. Aceștia vor păstra orașul, redenumit Istanbul, capitală a Imperiului Otoman, ce va dura până în 1919 și care va cuprinde chiar și Egiptul, Siria și mare parte din Balcani. Statele care s-au format la
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
Gotice, aceea a Sfântului Ioan Botezătorul (1776-1781) și Cesmenskaia (1777-1780), amândouă proiectate de Georg Velten. Lăcașurile de cult construite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea sunt toate construite în stilurile Renaștere rusă sau Renașterea bizantină. Moscheea din Sankt Petersburg (1909-1920), cea mai mare din Europa, este construită folosind ca model moscheile Timuride din Samarkand. Un templu budist, construit cu banii din donațiile lui Dalai Lama și ale budiștilor ruși și mongoli, a fost terminat în
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
fost încheiat, în dreptul acestei cetăți, pe un vas aflat pe Dunăre, un tratat de pace între Imperiul Roman și vizigoții conduși de Athanaric, în prezența a însuși împaratului Flavius Valens. În secolele următoare, Noviodunum a rămas o importantă bază navală bizantină pe Dunăre, până în 602, când a fost pierdută în fața avarilor. În 1340, a fost ocupat de Hoarda de Aur, a fost sub stăpânirea lui Mircea cel Bătrân, apoi Vlad Țepeș a ajuns aici în 1462 în timpul campanilor sale împotriva Imperiului
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
capitala Hoardei de la Saray, la Berke-Saray, tot pe Volga inferioară, dar mai în aval față de Saray). Moneda noghaidă atrage atenția prin faptul că pe avers are inscripționat semnul crucii, aceasta datorită dorinței lui Noghay de a strânge relațiile cu Imperiul Bizantin. În acest sens, a făcut alianță cu Constantinopole căsătorindu-și fiul moștenitor al tronului, pe Ceaka, cu o prințesă bizantină, care era o fiică nelegitimă a împăratului Mihail al Vlll-lea Paleologul. Moneda noghaidă datează de la sfârșitul secolului al Xlll-lea, respectiv
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
prin faptul că pe avers are inscripționat semnul crucii, aceasta datorită dorinței lui Noghay de a strânge relațiile cu Imperiul Bizantin. În acest sens, a făcut alianță cu Constantinopole căsătorindu-și fiul moștenitor al tronului, pe Ceaka, cu o prințesă bizantină, care era o fiică nelegitimă a împăratului Mihail al Vlll-lea Paleologul. Moneda noghaidă datează de la sfârșitul secolului al Xlll-lea, respectiv a fost bătută între 1296 și 1300, deși se cunoaște faptul că atelierul de monetărie de la Isaccea funcționa încă de pe la
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
crenelate. Semnificațiile elementelor însumate: Terasa face referire la relieful zonei, fiind aflată în podișul Dobrogei. Valurile simbolizează că localitatea a fost în Antichitate port la fluviul Dunărea. Cetatea este simbolul continuității acestei așezări ca punct strategic fortificat încă din epoca bizantină. Coroana murală cu 3 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de oraș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Isaccea se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
din județ, datând din acea perioadă, este Castrul roman de la Albota care era o tabără militară fortificată construită pe granița estică a Daciei. În epoca medievală, Piteștiul desfășura schimburi economice cu popoare de la sud de Dunăre, în special cu Imperiul Bizantin. Piteștiul a fost reședința temporară a voievozilor Basarab Țepeluș cel Tânăr, Mihnea cel Rău și Vlad cel Tânăr. Orașul s-a dezvoltat în mod gradat, de la sat și târg ajungând la titlul de oraș, dobândit la începutul secolului al XIV
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
cu pescuitul în multele ape din zonă, iar în pădure cu vânatul. Faptul că pe mai multe vase se afla imprimat semnul crucii, duce la concluzia că era o comunitate creștină. Era o localitate stabilă care avea legături cu lumea bizantină, numeroase monede ilustrând acest fapt. La sfârșitul secolului al IX-lea, in regiunile de câmpie ale Moldovei de Sud, dar și în Muntenia și Transilvania, se așează un popor al cărui nume face istorie: pecenegii. Vor sta neclintiți aproape două
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]