7,134 matches
-
Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Dumitrești a fost fondat în anul 1821 de către coloniștii bulgari și găgăuzi. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Dumitrești a fost fondat în anul 1821 de către coloniștii bulgari și găgăuzi. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Dumitrești s-a aflat pe teritoriul rămas
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
denumirea de Karakurt, care înseamnă "pământ negru". Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și albanezi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri și scutiri de impozite pe 10 ani. Satul Caracurt a fost fondat în anul 1811 de către coloniștii albanezi (așa-numiții arnăuți) ce proveneau din Turcia (din sudul Albaniei de astăzi). Ei
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
nogai seminomazi, care au denumit așezarea Kubey . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri. Satul Cubei a fost fondat în anul 1809 de către coloniștii bulgari și găgăuzi ce veneau din sudul Dunării, din satele aflate în centrul și estul Bulgariei de astăzi: Durmușchioi (azi Lozevo, regiunea Șumen), Eni
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri. Satul Cubei a fost fondat în anul 1809 de către coloniștii bulgari și găgăuzi ce veneau din sudul Dunării, din satele aflate în centrul și estul Bulgariei de astăzi: Durmușchioi (azi Lozevo, regiunea Șumen), Eni Mahale (azi Novo Selo, regiunea Sliven), Kosovcea (azi Kosovo, regiunea Șumen) și orașul Șumen. Totuși, satul a
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cobei (Cubei) făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . Coloniștii bulgari și găgăuzi au primit de la autoritățile țariste 60 de hectare de teren pentru a fi cultivate, fără să aibă însă dreptul de a le vinde. Ei au fost scutiți o perioadă de 10 ani de plata impozitelor și de serviciul
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
1816 locuiau în sat 133 de familii cu 652 de persoane, în 1848 populația crescuse la 1.516 persoane. În ultimii 50 de ani ai secolului al XIX-lea, Cubeiul a devenit unul dintre cele mai importante centre ale coloniilor bulgare din sudul Basarabiei. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Cubei s-a aflat pe teritoriul
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
un avanpost de carantină, precum și o stație de poștă. În Cubei și în satele învecinate au fost cantonate patru regimente de cazaci de pe Don. Fugit de persecuțiile poliției austriece și a turcilor, aici a locuit o vreme revoluționarul și poetul bulgar, Gheorghi Rakovski (1821-1867). În satul Cubei, el a scris mai multe poezii, inclusiv "Întârziere în carantina din Cubei" și "Amintiri din trecutul Bulgariei", în care și-a exprimat încrederea în eliberarea Bulgariei de sub jugul otoman. În vara anului 1871, autoritățile
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
Cubei, el a scris mai multe poezii, inclusiv "Întârziere în carantina din Cubei" și "Amintiri din trecutul Bulgariei", în care și-a exprimat încrederea în eliberarea Bulgariei de sub jugul otoman. În vara anului 1871, autoritățile țariste au desființat privilegiile coloniștilor bulgari și găgăuzi din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor. În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei teritoriul Basarabiei de sud. Cubei și-a pierdut astfel importanța de punct de frontieră
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
Prin această localitate trece drumul național Bolgrad-Ismail. Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și ruși, aceștia primind terenuri. Satul Cosa-Mare a fost fondat în anul 180t de către coloniști ruși, denumirea sa provenind de la cuvântul rusesc "Коса" (în traducere scuipat). Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între
Cosa-Mare, Bolgrad () [Corola-website/Science/318304_a_319633]
-
orașelor Kerci și Enikale din Peninsula Crimeea. Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și albanezi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri și scutiri de impozite pe 10 ani. Prima comunitate de coloniști albanezi s-a stabilit pe teritoriul actual al Ucrainei la începutul secolului al XIX-lea. Ei proveneau din actualele districte
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
Oxamitne, întâlnit și sub formele Oxamitnoe și Caramanca (în , în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Bolgrad din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 26 metri, pe malul estic al Lacului Ialpug, în partea de sud-vest a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 5 km sud de centrul raional Bolgrad. Prin această localitate trece
Oxamitne, Bolgrad () [Corola-website/Science/318314_a_319643]
-
din Regiunea Odesa a RSS Ucrainene. Denumirea sa provine din cuvântul ucrainean "Оксамит" (în traducere "catifea"). Începând din anul 1991, satul Oxamitne face parte din raionul Bolgrad al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 941 locuitori, preponderent bulgari. În anul 2003 a fost construită Biserica "Sf. Pantelimon". Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Oksamîtnenska era vorbitoare de rusă (%), existând în minoritate și vorbitori de bulgară (%), găgăuză (%), ucraineană (%) și română Locuitorii satului Oxamitne se ocupă în principal cu
Oxamitne, Bolgrad () [Corola-website/Science/318314_a_319643]
-
Caracurt-Nou (în , în , în ) este un sat în raionul Bolgrad din regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Caracurt. Locuitorii satului sunt preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 49 metri, pe malul estic al Lacului Ialpug, în partea de sud-vest a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 14 km sud-est de centrul raional Bolgrad. În apropiere de această
Caracurt-Nou, Bolgrad () [Corola-website/Science/318315_a_319644]
-
denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). În anul 1910, o parte din coloniștii bulgari din Caracurt au fondat, la sud-est de sat, un nou sat care a fost denumit Caracurt-Nou. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Caracurt-Nou a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe
Caracurt-Nou, Bolgrad () [Corola-website/Science/318315_a_319644]
-
În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Caracurt-Nou face parte din raionul Bolgrad al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, locuitorii satului sunt preponderent bulgari.
Caracurt-Nou, Bolgrad () [Corola-website/Science/318315_a_319644]
-
Kurci), ceea ce se traduce prin "grinzi suprapuse". Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri. Satul Curciu a fost fondat în anul 1811 de către coloniștii găgăuzi ce proveneau în principal din satul găgăuz Ghiaur-Suiutciuk (astăzi Balgarevo, obștina Cavarna, regiunea Dobrici din nord-estul Bulgariei). Prin Tratatul de pace de la București
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
În sat au avut loc concerte și festivaluri. În 1995, a avut loc un mare festival - Festivalul Internațional de ansambluri folclorice. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Curciu era vorbitoare de găgăuză (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), bulgară (%) și ucraineană (%).
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
Bolhrads′ka himnaziya im. H.S. Rakovs′koho") este un gimnaziu (liceu) din Bolgrad (Regiunea Odesa, sud-vestul Ucrainei). Fondat în 1858 la cererea populației bulgarilor basarabeni din Bolgrad, este considerat a fi cel mai vechi liceu al mișcării de renaștere națională bulgară. Războaiele ruso-otomane de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea i-a determinat pe mulți bulgari să părăsească Imperiul Otoman și să se stabilească pe teritoriile din partea de sud a Imperiului Rus și în special în
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
Gubernia Basarabia. Acei bulgari basarabeni, împreună cu coloniștii găgăuzi au fondat 43 sate în Basarabia, precum și orașele Bolgrad și Comrat. În anul 1832, slavistul ucrainean Iuri Venelin (1802-1839) a sugerat ca orașul Bolgrad să devină un centru al culturii și educației bulgare din Imperiul Rus, prin deschiderea unei școli centrale și a unui muzeu național bulgăresc; cu toate acestea, ideea nu a fost pusă în practică în acea vreme. După Războiul Crimeei (1853-1856), sudul Basarabiei (inclusiv Bolgradul) au fost retrocedate de către ruși
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
nu a fost pusă în practică în acea vreme. După Războiul Crimeei (1853-1856), sudul Basarabiei (inclusiv Bolgradul) au fost retrocedate de către ruși Principatului Moldovei "(vezi și: Cahul, Bolgrad și Ismail)". În 1857, Nicolae Vogoride, un om politic otoman de origine bulgară, a devenit caimacam al Moldovei. În ianuarie 1858, un grup de reprezentanți ai bulgarilor din Moldova au trimis, în numele a 39 de sate și a orașului Bolgrad, o scrisoare în care cereau prințului Vogoride crearea unui gimnaziu pentru membrii minorității
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
devenit caimacam al Moldovei. În ianuarie 1858, un grup de reprezentanți ai bulgarilor din Moldova au trimis, în numele a 39 de sate și a orașului Bolgrad, o scrisoare în care cereau prințului Vogoride crearea unui gimnaziu pentru membrii minorității. Revoluționarul bulgar Gheorghi Rakovski, patronul modern al școlii, a susținut personal în fața caimacamului deschiderea gimnaziului bulgăresc. La 10 iunie 1858, la Iași, caimacamul a acordat membrilor Comitetului de inițiativă Nikola Parușev și Panaiot Grekov un ofis domnesc prin care aproba înființarea unui
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
câteva reguli de bază. Gimnaziul era deschis pentru toți coloniștii, atât timp cât ei erau de religie ortodoxă. Absolvirea Gimnaziului din Bolgrad presupunea un total de șapte ani de educație, dintre care primii trei erau denumiți "progimnaziu". Toate subiectele erau predate în bulgară și română. Latina, bulgara, româna și slavona bisericească au fost parte a curiculei. Gimnaziul a fost deschis oficial la 1 mai 1859. Construcția clădirii școlii a fost finalizată în 1873. Gimnaziul era independent financiar de stat și de biserică, obținându
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
a revenit din nou Imperiului Rus și după înființarea Principatului Bulgariei, școala și-a pierdut treptat caracterul său bulgăresc sub administrația rusească, fiind supusă procesului de rusificare. O parte semnificativă dintre elevii săi, totuși, au rămas etnici bulgari, iar limba bulgară, precum și istoria și geografia Bulgariei, au rămas materii predate la gimnaziu pentru o lungă perioadă din existența sa, inclusiv în prezent. În 2001, a fost semnat un protocol între Bulgaria și Ucraina, prin care limba de predare în liceu a
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
și geografia Bulgariei, au rămas materii predate la gimnaziu pentru o lungă perioadă din existența sa, inclusiv în prezent. În 2001, a fost semnat un protocol între Bulgaria și Ucraina, prin care limba de predare în liceu a devenit limba bulgară. Printre absolvenții celebri ai Gimnaziului din Bolgrad sunt de menționat următorii (în ordine alfabetică) :
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]