7,208 matches
-
am plecat să ud buretele, iar tu să cauți o bucată de cretă. Nu știu cum s-a făcut că n-am reușit să ne Întoarcem În clasa decât după terminarea orei. Fără Malin nu mai simt gustul libertății, nu mai am chef să chiulesc. Fără el nu mai plecăm În călătorii imaginare, nu ne mai așteaptă Scală din Milano să dăm marele spectacol sub baghetă maestrului Luciano Tuttoiano. E foarte trist să nu mai visezi, să nu mai ai fantezie, să fii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mai altcum decât ceilalți. Era un lider printre tinerii din liceul unde Învăța. Diferea față de noi toți, Înmâliți de bahluiurile murdare ale comunismului. Ură comunismul cu Îndârjire, dar și cu seninătatea adolescentului, care se trezește a doua zi, după un chef nevinovat cu prietenii, măi senin și mai pur că niciodată. Iubea cu patimă TOTUL: libertatea, muzica, poezia. Scria poezie și era deja, la 17 ani, o mare speranță a literelor române. Se numea Alexandru Malin Tăcu. Pentru toate acestea oamenii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
au fost cumpărați „de la vânzătoarea de chibrituri infernale”, precum și faptul că În preumblările sale nocturne el poartă sub braț „caietul de caligrafie al privighetorii”. Iașul acelor vremuri e privit printr-o lentilă sentimental-ironică: „Stradă Lăpușneanu seamănă cu /paharul după un chef cu poeți”, iar casele din „cartierul celest” Își dorm somnul de veci În „patul de matase”. Tânărul poet e obsedat de „pasărea răstignita În coaja copacului indiferent”, de „ultimul fulger” aruncat de mare pe țărm, de „fruntea fără speranțe”, de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Mihai giubernează cu voluptate În compania lui Cornel Dumitriu: primul este director, celălalt șeful sectorului locativ. Mălaimare ocupă pe grila meniul lor preferat. Gustul perversiei cu ceva condiment provoacă setea pecuniara, sau mai parodic spus, bulimia de parai. Tocmai un chef parodic s-a petrecut În ziua de 1 septembrie 1998 la DAFIS, pe care Îl voi relata. - Numitul Chirilovici C. Mircea Dimitrie, cu cererea 3695/98 pretinde prin Instanță restituirea unui imobil situat În Iași, pe strada Ghica Vodă nr.
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ponosită și cu vioara sub braț, se prezentă după el la ghișeu. Crezându-l funcționar acolo, locotenentul hotărî să-l abordeze. Unii dintre camarazii lui făceau parte din speța căreia îi place ca un lăutar să le cânte, la un chef, romanțe la ureche. Așteptă afară, lângă cal: "Cântați la vioară, văd, domnule." Ca amator, răspunse tânărul, vizibil mulțumit să stea la taclale. Am repetiție, pregătim un mic concert pentru bolnavii de la sanatoriu. Locotenentul avu impresia că tocmai evitase o gafă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dintre farmecele Bugazului. Asta locotenentul remarcase deja și nu-i displăcea. Nici la frumusețea peisajului nu rămânea nepăsător, doar că îi era teamă de singurătatea lungilor seri de iarnă ce vor veni. Ieșirile cu camarazii, sfârșind cel mai des cu chefuri monstre, nu ar fi, în niciun caz, suficiente să i le umple, mai ales dacă o femeie frumoasă nu vine să-și vâre nasul ici-colo. Dar învățătorul spunea lucruri interesante, era plăcut să-l asculți, îl lăsă să-și continue
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Georges îi cumpărase un dulap să-și aranjeze arhiva în el și îl și montase, dar e gol încă. Prins de obligații, soțul ei își întrerupsese lucrul. Este de altfel un gen de muncă pentru care nu dovedise niciodată mare chef. Dezordinea e mai mare decât înainte, oricum, mai vizibilă. Găsește totuși modul de a se strecura printre boturile larg deschise ale dosarelor până la masa de lucru, invadată de cărți, fotocopii, scrisori, dicționare, ziare, hârtii de tot felul, între care rămâne
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
șiroia de sânge. Când se trezi, era deja întuneric. Nastia se așezase alături, înlănțuindu-și genunchii cu brațele. "Ei, ai dormit bine?" "Eram terminat." "Ai crede că l-ați împins pe Hitler afară din Polonia. Glumesc, deși am prea puțin chef de asta." O îmbrățișă ascunzându-și fața în magnificul ei păr roșu, care mirosea a proaspăt spălat cu un produs chimic. Un antiseptic? Îi fu rușine de ce-i trecuse prin cap și se grăbi să-i sărute mâinile. Făcură dragoste
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fără bucurie, aproape îndurerați, de parcă venea sfârșitul lumii. Cum apocalipsa întârzia, luară obiceiul să se întâlnească pe plajă în serile când Nastia nu era reținută la sanatoriu și locotenentul pe zonă. Totuși aranjă de câteva ori în același loc un chef cu taraf ca la Cetatea Albă. Zona răbda multe. Nastia venea calmă, niciodată grăbită, niciodată nerăbdătoare, invariabil în rochia cu bretele și sandalele în mână. Privind-o cum merge pe marginea apei, sigură de ea, cu un aer de femeie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
teribil. După ce se vindecă, ar vrea să se întoarcă în Grecia. El ezită. Părinții lui sunt bătrâni și e singurul lor copil. Dar nu ești în apele tale sau mă înșel? "Nu te înșeli. Incidentul cu vameșul mă plictisește. Am chef să mă mut." Să te muți din cauza vameșului! Dar e absurd, n-o să poți găsi în Bugaz o casă mai confortabilă. "Știu, dar mă simt într-o situație periclitată." Nu înțeleg prea bine ce de deranjează. Omul ăsta mă urăște
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
recomandată cu recipisă de primire, sperând că situația dificilă în care se află o va face să cedeze. Ea n-a răspuns. Nu, nu eram la curent, Nastia e discretă, dar, după tot ce mi-ai spus, nu mai am chef de nimic, nici chiar să merg la Constantin. Nu pot, pur și simplu, nu pot. Cere-le scuze din partea mea, spune-le că am fost chemat în zonă. Și adăugă ca pentru sine: zona e calul bun de bătaie. Viața
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
marea întrecere dintre cele două bucătării, românească și grecească, dar ce zic eu? Între cele trei și chiar patru bucătării, dacă ținem cont și de contribuția nemțească și influența rusească." Locotenentul nu-l asculta decât cu o ureche, împărțit între cheful de a o șterge și dorința de a-l aștepta pe șeful de gară. În fine, Hector năvăli în mijlocul restaurantului. "Filip!", exclamă Constantin îndreptându-se spre tejghea, strângând în trecere mâinile tuturor celor de la mese, pescari și autorități, și adresând
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mic, în formă de crucifix. Toaleta îi este completată de șosete negre băiețești și ghete negre scurte. Moda Madonei în această etapă reprezintă un atac subversiv la codurile convenționale, ea impunînd ca acceptabilă orice combinație de haine și ornamente, după chef. Ea însăși a devenit rapid un model pentru moda adolescenților, iar fetele care o imitau reproduceau fără discernămînt cele mai mici detalii ale stilului său de îmbrăcăminte "flashy trash" (vampă îmbrăcată țipător). Ea a făcut legătura între modă, exhibiționism și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ordonat scurt să trec pe cântar. (...) Ai 48 de kilograme... treci să te măsurăm!... ai 168 de centimetri... Da... Acum să-ți luăm sânge: întinde brațul pe marginea rezemătorii! Ce-i drept, cunoșteam tot acest ,,ritual’’ dar nu aveam nici un chef de comentarii...ironice ori de alt fel, deși fierbeam în sucul propriului orgoliu lezat. Așteptam scânteia prielnică revoltei, focul însă îmi mistuia întreaga ființă. Mi-am scos tacticos propria batistă, una albastră și șifonată, din buzunarul pantalonului albastru și mi-
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
privesc în ochi, cu teamă în suflet, așa cum și el mă privește - cu experiența și stăpânirea de sine a omului care conduce oameni; nu am scos nici o vorbă gândind că e într-o pasă nu tocmai bună, iar eu am chef de glume proaste. Atenția i-a fost atrasă de un ins înalt și slăbănog ce stă rezemat de un zid, îmbrăcat în pantalon de training, îmbrăcat neregulamentar. Infirmiera Mariana se găsește din întâmplare prin preajmă și începe a-l beșteli
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
balcon și să își rupă un picior. Norocul lui a fost zăpada.’’ Iar un alt motiv de închidere a balcoanelor este că ,,trebuie să se mențină bruma de căldura din saloane!’’ Ne-a amintit că ,, au avut și au loc chefuri de chefuri cu diferite ocazii ori așa...pur și simplu.’’ A menționat în mod expres ziua de Sfântul Nicolae. Înainte de această ședință și de concluziile ei a avut loc o discuție nu tocmai amicală cu pacientul aproape de liberare, Mustață Florin
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
să își rupă un picior. Norocul lui a fost zăpada.’’ Iar un alt motiv de închidere a balcoanelor este că ,,trebuie să se mențină bruma de căldura din saloane!’’ Ne-a amintit că ,, au avut și au loc chefuri de chefuri cu diferite ocazii ori așa...pur și simplu.’’ A menționat în mod expres ziua de Sfântul Nicolae. Înainte de această ședință și de concluziile ei a avut loc o discuție nu tocmai amicală cu pacientul aproape de liberare, Mustață Florin. (Prima parte
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
către ieșire. Unii dintre colegi ajunseseră deja în corpul ,,G’’. Am urcat în salon și după ce am mâncat desertul primit m-am trântit pe pat privind tavanul ca de obicei. Becul camerei e stins și nu cred că am vreun chef să cobor și să-l aprind. Privesc... Ascult radioul local... Mulțumesc doamnei doctor și bunului Dumnezeu că sunt bine! Îmi amintesc că astăzi a intrat în concediu fosta directoare, medicul meu curant. Așa că m-a lăsat în îngrijirea domnișoarei doctor
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
încă conducerea poliției și a jandarmeriei. Rezultatele funeste s-au văzut curînd. Victor Iamandi nu era omul indicat pentru acest post. Era un bun vorbitor în Parlament și la întruniri politice de provincie, care se terminau cu urale și cu chef, dar numai atît. Ministerul de Interne era instalat în localul hotelului "Splendid" din strada Știrbei Vodă. Clădire construită pentru a fi hotel, cu etaje multe, cu încăperi mici și săli înguste, cu totul impropriu pentru un minister. Din prima zi
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și o anticameră a poetului, adică un timp cînd nu are nevoie de singurătate. Atunci trebuie să plec. Sau să nu fiu lăsat singur. Intenționam să reparticip la examen la filologie, în vară. Constat că numai de învățat nu am chef. Mă adăpostesc în lecturi, poate prea prețioase, dar vreau să mă pun la punct cu cît mai mult lucruri care țin de artă. Mă preocupă numai poezia, practic. Dar sînt interesante și "teoretizările" aplicate ale altora. Maurice Blanchot, Georges Poulet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
prindă rădăcini. Intenționăm ca după ce ne scoatem cărțile, în 4-5 ani să facem o asociație a Uniunii. Peste doi ani vor fi doi membri ai Uniunii de aici: Cristian Livescu și Valentin Ciucă. Zicem noi. Aștept terminarea școlii. N-am chef de învățat. Dar oricum trec prin Cluj în iulie. Apoi mă duc în Deltă. Și la Constanța; voi sta la Nelu Stanciu. Adrian (Alui Gheorghe n. red.) și-a dat demisia și apreciez faptul că a putut (în sfîrșit!) îndupleca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
sînt prieten, e unul dintre cei mai culți tineri poeți din cîți cunosc. Și biblioteca lui e o bibliotecă deosebită, cu multe cărți rare. M-aș duce și pînă la Cluj, deocamdată rămîn totuși pe loc! Zăpada aceasta uzurpă orice chef de călătorit! După 20, nu știu exact cînd, Sava va citi la "Confluențe". Cred că n-o să mă duc atunci, deși vorbisem cu Adrian să mergem cu toții. M-ar impresiona neplăcut prezența lui [D]! N-am ce face, așa simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
face, așa simt acum, de un timp. La Anul nou voi pleca cu Adrian în Sud! Trebuie să rezolv cumva cu trei femei care țin să mă viziteze aici, fiecare fiind din alt colț al țării! De fapt nu am chef decît de una! Poate că va trebui să le mint, ceea ce n-am prea făcut pînă acum cu nici o femeie! M-aș bucura mult să izbutești cu JUNIMEA! Îți doresc mult noroc! Eu cred că Andrieș (Andi, director al editurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
un om bogat iarăși! Mă duc la București să distrug banii de pe carte! Puțini! Aproape 8000. Am o grămadă de datorii! Măcar să nu le mai am! Mi-a venit programa de la facultate! Am cîteva examene "dificile", plicticoase! Nu prea am chef de lecturi obligatorii! Mă voi descurca eu cumva! Asta-i! Mai scrie-mi tu! LA MULȚI ANI! Îți doresc un an bun! Te îmbrățișez cu gîndul cel curat! Aurel Dumitrașcu P.S. Cam cîte cărți de-ale mele au venit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
manuscrisul la "Cartea Rom.". "Nodul gordian" se cheamă. Vreo 45 de poeme. Dar am scos toate textele "sentimentale". Și am schimbat unele texte. Am în cap un poem amplu, sper să-l pot pune pe hîrtie în curînd. N-am chef de învățat, deloc, e singura veste care nu-ți va place. Încerc să cred că-mi voi reveni. Și că mai este timp pentru redute. "Cronica" acelui muscal, din "Milcovul", este o probă de imbecilitate indiscutabilă! Și noi care credeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]