7,296 matches
-
sosirea unei vești de la cei dragi (V 1) oglindesc sentimentele exprimate în Ponticele, I 3 ; imnul închinat frumuseților gliei italice și primăverii din ținutul natal (V 3) se află pe același plan cu elogiul din Tristele, III 12 ; epuizarea poetului chinuit de boală (V 1, 2) răsfrânge chinul zugrăvit în Tristele, III 3 ; îngrijorarea pentru soarta propriilor opere rămase de izbeliște la Roma (V 5) este similară cu preocuparea manifestată în Tristele, I 1. Cele două piese ale lui Alecsandri de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
buze/ Că te ai retras deoparte, cam părăsit de muze (I 8). Ranchiuna acestui personaj răuvoitor se trage din propria aspirație zadarnică la gloria literară, umbrită de succesul lesnicios al lui Horațiu care dobândește cu ușurință faima, fără a fi chinuit de caznele travaliului poetic : Ah ! El e de vină/ Că din întunecime nu pot ieși-n lumină/ .../ Și însă ce-i Horațiu ?... Un om fără simțire,/ Iar nu, ca mine, suflet hrănit cu amărâre,/ Nu zbuciumat ca mine de al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de șerpoaică își ung a lor săgeți (Ponticele, I 2). Bătrân, bolnav, palid, istovit, pradă insomniei sau coșmarurilor (Nici cerul, nici pământul, nici apa nu-mi priește,/ Nici aerul, și trupul mi-e lânced tot mereu.../ De când venii aice, mă chinuie nesomnul/ Sunt piele doar și oase, mâncarea n-are gust - Ponticele, III 8), poetul se vede abandonat de zei (Tristele, IV 1) și de prieteni (Tristele, I 9). Surghiunit între străini care nu-i înțeleg limba și-i răstălmăcesc gesturile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
triumful sau prăbușirea Troiei sunt determinate de tranșarea rivalității dintre zeii autohtoni și cei străini. Doica arată de parcă ar fi mistuită de boală sau de patimi : Bolnavă ești, dădacă : eu chem în ajutor. O furie păgână te-a prins, te chinuiește. Nebună ești și vorba-ți e blăstăm (I 1) . Înspăimântată la vederea bătrânei (o vrăjitoare îmi pari și-mi este frică [...] fug în fața celor ce nu pot înțelege), fata reclamă apoi imperios deslușirea misterului : Oricare ar fi taina și groaza
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
III 5). Chiar și când sărbătoarea este în toi mulți sunt tulburați (semne sunt în aer și-n fund de pământ/ Care ne-nfioară - III 6), ceea ce determină izbucnirea lui Hector împotriva celor incapabili să petreacă (Lăsați odată teama care vă chinuiește./ O zi de bucurie nu poate fi și-aici ? - III 7). În pofida reticențelor lui Priam care spune că fiica lui e bolnavă, Elena se simte atrasă de Casandra : Ceva spre ea mă cheamă. Iubirea și mai mult/ E ca o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Artemidei de la sacrificiul acceptat de Agamemnon pentru ca oștile grecești să poată porni spre Troia, Ifigenia a fost adusă în Taurida unde servește ca preoteasă a cultului sângeros al zeiței căreia localnicii îi jertfesc pe toți străinii intrați pe teritoriul lor. Chinuit de Furii după uciderea mamei, Oreste își caută scăparea, la sfatul lui Apolo, în încercarea de a fura statuia lui Artemis din Taurida și a o aduce în Grecia. Prins, el urmează să fie sacrificat, alături de prietenul și însoțitorul său
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
evenimentelor din cronica liviană, dramaturgul român apro fundează uneori prezentarea personajelor și în altă direcție decât cea sugerată de autorul antic. Astfel, Tullia, care și-a îndemnat odinioară soțul să-i ucidă tatăl, năvălește pe scenă cu înfățișare de nebună, chinuită de urlete doar de ea auzite și de viziunea unei femei uriașe, îmbrăcate în negru, cu părul atârnând ca niște șerpi, cu o mătură în mână (I, p. 35-37). Tulburarea consoartei lui Tarquinius amintește întrucâtva de halucinațiile percepute de lady
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
eroul lui Ștefan Zicher se consideră acum atenian și își ignoră originile (am venit tare de mult și nu mai știu de unde - I, p. 60), nu fără a avea intuiția unor păcate obscure care-i apasă neamul : Eram într-adevăr chinuit de amintiri care nu erau ale mele. Parcă aș avea ceva în sânge fără să știu ce anume. S-a întâmplat poate ceva cu strămoșii mei sau poate chiar cu mine, dar parcă într-o altă viață (I, p. 66
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
eră, îndepărtată (III, p. 91), Oreste e silit să se despartă de iubita sa și să se recunoască înfrânt de fatalitate : Grea boală sângele strămoșilor, Aglaia. Ascunsă adânc, dar o dată apare. Și atunci nu contează de când ești bolnav. [...] Mă vor chinui încă Eriniile neiertătoare, știu. Dar de-acum încolo le voi înfrunta numai acasă (III, p. 92). În finalul piesei, naratorul protestează zadarnic împotriva unei evoluții a evenimentelor care-i contrazice convingerile inițiale. Forțele întunecate ale destinului și blestemele strămoșești acționează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
părinți și prieteni, regiunea lor de odinioară, sau de acum.” Marin Preda 636. „Putem descoperi într-o carte și puncte care coincid cu o anumită realitate. Proiecția unei imagini subiective nu este ruptă de realitate.” Marin Preda 637. „Ce mă chinuie, într-adevăr, la scrierea unei cărți este începutul și finalul. Cărțile mele sunt construite în jurul câte unui personaj căruia trebuie să-i găsesc o intrare în lume și o ieșire, care să atragă atenția.” Marin Preda 638. „Toate cărțile
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
-le drept unică alinare repausul în tristețe, pe care anticii îl numeau catharsis. Cretanei îi era dor de țara ei: se molipsiseră toți, cu deosebirea că pe ei i-a apucat dorul după o țară necunoscută, a cărei limbă se chinuiau în zadar s-o descifreze, dar pe care fiecare o purta, fără să știe, în el ca pe o moștenire redutabilă. Când se stinse, odată cu ultimele note ale melodiei, viziunea acestui tărâm lăuntric, care poate că nu era decât Creta
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Crăciun ("Adu-ți aminte, mami dragă, că ghișeul poștei nu e deschis decât de două ori pe săptămână și că o cădere de zăpadă ar putea în orice clipă bloca linia"), nu insistă asupra temerilor care nu încetau să-l chinuie de la episodul cu spionii. Și dacă și alți "spioni", cu burta lipită de șira spinării, vor avea ideea să treacă peste estuar exact prin sectorul lui, ar avea inima să tragă asupra lor și, în general, să tragă într-un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
suplinea propriul context. Ea îi primi mesajul fără dificultate. Se născuse o nouă metodă de comunicare, fără fraze, fără balast inutil, bazată pe vorbe esențiale. Convorbirea s-a prelungit, și-au dat întâlnire pentru a doua zi. Om din topor, chinuit de fantome insesizabile, Arcadi zâmbea rareori; avea părul blond, o față luminoasă și un obraz rotund, peste care tremura mereu câte o umbră. Nu ți l-ai mai fi putut închipui fără chitară, ca și pe Orfeu fără liră; de cum
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
rămână lângă mama ei și să vegheze asupra sănătății acesteia. Margareta avea un fel propriu de a se dedica unei cauze: se azvârlea asupra ei cu înverșunare. Toate astea făceau și mai insuportabilă cealaltă despărțire, de soțul ei. Noaptea, o chinuiau vise urâte. Se făcea că Arcadi e pe puntea unui vas care își dezlega parâmele chiar în clipa când ea ajungea, cu răsuflarea tăiată, pe chei; zărind-o, el încăleca bastingajul și se pregătea să sară în apă ca să ajungă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
frig. Barca se umple cu apă, se împotmolește într-un banc de nisip, se răstoarnă, este schimbată cu o lotcă mai mare și mai sigură. Asistăm la convulsiile unei călătorii, cu final imprevizibil, care par a reflecta, tulburarea unui suflet chinuit de îndoială asupra justeții hotărârii luate. Ritmul este menținut de caracterul preponderent verbalizat al discursului literar. Tabloul realizat este în continuă mișcare, totul se află în puterea verbului, seria de evenimente își menține cadența fără pauză: barca urcă pe râu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de ispite fără număr. Foame, frig, invidia celorlalți, prigoană, nedreptate și o mistuitoare luptă pentru Creștinismul Ortodox, cu mărginirea celorlalți și cu propriile neputințe. O lectură fascinantă pentru toți cei, care știu că sfinții au fost oameni ca și noi, chinuiți de nevoi, boli și răutăți, dar care au avut o nezdruncinată și fără de margini răbdare și încredere în dragostea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Un al doilea astfel de roman, tip literatură hagiografică, ar fi romanul istoric BISERICA
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
graniță, acolo unde aveam un hectar de pământ, restul a rămas în parte ocupat. Acolo ne-am ridicat o mică casă la circa 3 km. de comuna părăsită, puteam vedea de acolo casa noastră, cimitirul unde era îngropată mama. Tata, chinuit de gânduri și nevoi, s-a îmbolnăvit de inimă rea și a murit de cancer. Tata avea simțul gospodarului, care s-a dăruit binelui comunității. Astfel, cu ajutorul lui s-a construit o biserică și cu fratele lui mai mare, au
POVESTE TRISTĂ DAR ADEVĂRATĂ. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ianos () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1689]
-
în cele din urmă, filmul speculează speranța în viața de apoi și teama că aceasta ar putea fi infernală teamă ce reprezintă una din sursele puterii oricărei religii fundamentaliste și prezentînd această viață ca fiind populată de monștri care îi chinuie pe cei ce nu sînt aleși și nu reușesc să dobîndească mîntuirea spirituală, recompensîndu-i pe cei care o ating. Poltergeist oferă, așadar, o imagine cuprinzătoare a simbolurilor prezente în coșmarurile Americii contemporane. Forța peliculei constă în faptul că speculează angoase
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
electrică și mașina. Îi pun cîinele într-o mașină de spălat automată ca să-l spele; îi fură cărțile de credit pentru a-și cumpăra animale de la centrul comercial; îi aruncă mingi de baseball murdare de noroi în curte și îl chinuie în felurite moduri. Beavis și Butt-Head reușesc să arunce în aer cu o grenadă un centru de recrutare, cînd un ofițer încearcă să-i înroleze; fură de la un cetățean bogat, pe nume Billy Bob, o trăsură și acesta face un
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
curățenie în casă pentru a-i face să înțeleagă valoarea muncii și a banilor. Cînd îi ia într-o excursie pentru a se apropia mai mult de ei și pentru a le educa dragostea față de natură, cei doi prind și chinuie diferite animale. De fapt, ei se revoltă împotriva tuturor profesorilor și a oricărui reprezentant al autorității, fiind, așadar, prezentați ca fiind în opoziție cu întreaga lume, de la adulții albi conservatori pînă la cei cu profesiuni liberale și la hipioți radicali
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
sau a trăi...’’ Gânduri banale, nu filosofii profunde, nimicuri ridicate în rang de absolut, sentimente volatilede nestăpânit, postulate inventate ori descoperite subit. Fizic: aproape dărâmat! Psihic: aproximativ la fel! Ironia și autoironia sunt la ele acasă. Poate involuntar. Degeaba mă chinui să întrezăresc un viitor...apropiat și cu happy end... Imagini dezolante, unele de coșmar. Viața mea în mâinile bunului Dumnezeu! Lupte crâncene se dau în propria-mi ființă, de parcă un zeu al întunericului lucrează ocult încercând o răpire din brațele
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
se cațere pe ceața albăstruie să ajungă undeva în univers - acolo unde numai fumul de țigară poate ajunge la El! Ăsta e singurul farmec, restul e numai durerea travaliului creației. Băieții și femeia, au fumat jos la intrarea în clădire chinuiți de frigul nemilos și de teama că ar putea fi văzuți de medicii ori de asistentele de serviciu. Am coborât de câteva ori pentru a le ține companie, nicidecum pentru a mai încerca... * * * Ore la rând rămân cu nasul lipit
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
dar aceștia, care sunt turma Ta, ei ce-au făcut? O, Doamne, ridică-Ți mâna împotriva mea și împotriva casei mele» (2Reg 24,17)“. 6. Lecția istoriei Se pune întrebarea: în fața acestei lumi care se reînnoiește, care freamătă, suferă, se chinuiește, agonizează și se prăbușește în timp ce se maturizează, în opinia unanimă, o nouă reorganizare; în fața acestei realități colosale, ne mai este îngăduit nouă, preoților, să gândim și să credem că putem continua ca până acum, că nu am avea nimic de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în război alături de nemți. Această hotărîre a fost o lovitură nimicitoare pentru o vanitate atît de mare ca aceea a primului rege al României. Nopți întregi după consiliul de coroană, bătrînul monarh nu a putut închide ochii, gîndul care îl chinuia mai mult era ce vor zice cei doi împărați, Wilhelm II și Franz-Joseph, pe care îi asigurase că răspunde oricînd de țara lui? Nu cumva îl vor trata de trădător al cauzei comune? Cînd la această criză sufletească au venit
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
uliță și era un noroi, de nu puteai ieși decât, cu niște cizme de cauciuc înalte. Tata mergea zilnic la "primăria" provizorie instalată în altă locuință din Havârna, se întâlnea cu costișeni, se sfătuiau și luau hotărâri. Așa ne am chinuit până toamna târziu când a venit ordin să ne întoarcem în Costișa. Iar ne-am aranjat căruța cu toate lucrurile și-am pornit spre casă, ca vai de noi. Din când în când, convoiul făcea un popas pentru odihna și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]