6,450 matches
-
lui Ghilgameș s-a modificat. În loc s]-si foloseasc] autoritatea și puterea împotriva propriilor supuși, Ghilgameș și-a canalizat energiile înf]ptuind ispr]vi eroice, printre care cucerirea unor teritorii dincolo de Uruk. Acest sistem de valori a început s] se clatine în momentul în care Enkidu și Ghilgameș au p]truns în locuri sacre aducând ofense zeilor. Enkidu a fost condamnat la moarte, iar Ghilgameș a devenit, astfel, conștient de statutul s]u de muritor. Convins de validitatea unei etici bazate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
confirmării valabilității unor reguli foarte generale, cum sunt așa-numitele principii logice, sau cu scopul proiectării unor scheme logice mai ample, care au, desigur, "formă" propozițională. Din perspectiva studiului etimologic și al logicii noțiunilor sau termenilor, judicativul constitutiv nu este clătinat în massivitatea sa regulativă; se întâmplă totuși ceva demn de a fi reținut: gândirea, chiar dacă este pregătită să lucreze judicativ, simte limitele acestuia și dă seamă de un asemenea fapt suspendând constitutivitatea judicativului, păstrând doar regulativitatea sa; ceea ce înseamnă că
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Pomii își scutură frunzele și pe jos se așterne covor miraculos. Castanii sălbatici se bucură că sunt plini de fructe, dar se rușinează că sunt zburlite fructele rotunde și le aruncă din ei. Frunzele viei prind culori aprinse și se clatină de beție. Nucii au miros amar și toată natura este posomorâtă. Când s-a înserat prea tare, fetița s-a întors la casa bunicilor ei.Totul era foarte frumos și pe cer parcă scria cu litere aurii: A venit Toamna
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
o mare de albăstrele, de aceea ea se mai numește și Planeta Albăstrelelor. Să nu uitați că acolo sunt numai râuri și mări. Acolo sunt și copaci ciudați, și ierburi ciudate ,și frunzele lor sunt așa de mlădioase încât se clatină la cea mai mică mișcare. A doua planetă este Planeta Marțienilor.Tot felul de ființe ciudate și tot felul de ciudățenii, și tot felul de ființe rar văzute. Ele au defecte față de noi: ba sunt cu nasul mic și strâmb
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
ca ceea ce ai lăsat pe hârtie să ajungă în inimile cititorilor, trebuie să ai un dar să scrii pentru suflete, căci numai așa opera ta va fi cunoscută. Când îți alegi să mergi pe acest drum nu trebuie să te clatini în fața unora care au bani în loc de minte, iar tu, însetat, începi să scrii ceea ce pseudomintea lui îți dictează. Tu trebuie să fii omul adevărului, omul care implantează informația în mintea cititorului, creându-i astfel o imagine a lumii ce-l
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
noi înșine. Autoagresiunea este momentul în care sîntem împinși spre analiză, spre șansa conștientizării imperfecțiunii, a sentimentului de culpabilitate, a concluziei că numai norocul de a fi nedesăvîrșiți ne oferă promisiunea unei posibile deveniri. Se-nțelege, vorbim despre agresiunea care clatină pentru a stabiliza, de dezechilibrul purtător al unui alt echilibru ce va fi într-un raport fidel cu exteriorul și interiorul nostru. Iar cînd criza de evoluție, de creștere se va fi copt, adică atunci cînd mijloacele de interpretare și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Păi nu asta fac? Moașa îl scoate dintr-o groapă... și eu îl pun în alta... Cam asta-i toată viața... drumul între două gropi... Octav: (după ce groparul a plecat) "Ovidiu, așa-i că mă înclin? Așa-i că mă clatin? Crezi că n-o să cad... că o să mă împotrivesc? Oh, Ovidiu..., îți spun numai ție... Mi-e teamă că toată zbaterea asta a mea e doar un soi de agitație..., să nu bag de seamă că, de fapt, nu lupt
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
acum! Acum nu se poate! (Nae îi traduce) Tomy: Nu înțeleg... Nae: Măi Octave, asta ce mai e! De ce nu se poate acum?! Octav: Domnule, aici pot să facă poze numai cei care vin la spectacolul cu fantome... Nae: (se clatină) Alta acum! Octav: Păi cum crezi! Că face poze cine vrea și cînd vrea! Nae: O fi și ăsta vreun obiectiv militar...! Octav: ...Nu, dar e vorba de imaginea țării... care știi că trebuie schimbată... Nae: Și eu ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
are o mare simpatie pentru muzică și muzicieni, deoarece „întrebați asupra ritmurilor folosite sau asupra intervalelor sunetelor acute sau grave nu sunt în stare să răspundă”, Augustin, sensibil față de artă, deschis fascinației muzicii și seducției sunetelor și ale melodiei, se clatină în fața dilemei de a accepta sau nu plăcerea ambiguă și profundă a muzicii, sau de a renunța la ea în mod radical în favoarea rugăciunii în forma ei pură, bazată pe cuvânt, fără niciun ornament muzical. Dualismul augustinian va rămâne o
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a fost cauza schimbării atitudinii politice față de sociologie. Sociologia a Început să fie acceptată ca instrument de cunoaștere științifică util și pentru societatea comunistă. România a avut o poziție specială În contextul ideologic internațional. Varianta sovietică a marxismului-leninist s-a clătinat substanțial după faimoasa critică a stalinismului. Stalin a fost dat jos de pe piedestal și cărțile sale au fost eliminate din setul de clasici consacrați și chiar și din biblioteci. S-a deschis o nouă atitudine: permisiunea de detașare de „clasici
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
bine înrădăcinată în suflet trebuie să avem o viață curată, care să înduplece Duhul să rămână în noi și să întrețină puterea credinței. Nu se poate, nu se poate ca un om care nu are viață curată să nu se clatine în credință!” (Sf. Ioan Gură de Aur, La cuvântul apostolic ce spune: <<Dar 11 având același duh al credinței, precum este scris>>; și la <<Crezut-am, pentru aceea am grăit... >>, 9, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
partidului pe scena electorală națională, și totodată cel care a aplicat o lovitură mortală partidului de dreapta care odinioară dominase scena politică (Progresiștii Conservatori). Însă regionalismul și izul de "extremism"2 conservator a făcut ca Reformiștii să nu reușească să clatine poziția Progresiștilor Conservatori, în Ontario și în alte provincii anglofone. Cu toate acestea, alegerile federale din 1997 au mai adus Partidului Reformei încă 8 locuri în Parlament și statutul oficial de "partid principal de opoziție". Scorul Reformiștilor de 19,4
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să-și piardă slujba. Émilie a șaizeci și cinci de ani. Ea este infirmieră ieșită la pensie. Nu i-a fost niciodată frică de sânge... Totuși, chiar înainte de a se pensiona, una dintre prietenele sale a decedat de sida. Viața sa se clatină și Émilie nu mai poate ieși în stradă decât cu două mănuși groase și haine speciale pe care le scoate când se întoarce acasă, în ceea ce ea numește sas (holul de la intrare). Soțul său este constrâns să facă aceleași manevre
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
99 etc.) în care Yhwh e descris ca judecător drept, conducător al națiunilor pe pământ: „Domnul este mare și vrednic de orice laudă, mai de temut decât toți zeii [...]. Spune-ți printre popoare «Yhwh domnește», întărește pământul și nu se clatină. El va judeca popoarele cu dreptate [...]. Va judeca lumea cu dreptate și popoarele după fidelitatea sa” (Ps 96,4.10.13). Tot în sintonie cu contextul religios ambiant, Yhwh este considerat capul adunării divine. Așa cum o inscripție feniciană din secolul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
popoarele tremură de frică și, odată cu ele, pământul însuși rămâne pradă panicii: „Yhwh, când ieșeai din Seir, când ai mers din câmpia Edom, pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat și norii au lăsat să cadă ploaia. Munții s-au clătinat înaintea lui Yhwh, așa și Sinaiul înaintea lui Yhwh, Dumnezeul lui Israel” (Jud 5,4-5) sau „Au înălțat râurile, Yhwh, au înălțat râurile glasul lor, au înălțat râurile vuietul lor. Dar mai puternic decât vuietul apelor nenumărate și decât vuietul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
întinderea continentului, cu excepția spațiului mediteraneean aparținând Imperiului Bizantin, care păstrase în mare măsură gastronomia romană antică. Pretutindeni în afara acestei zone domnea ceea ce M.F.K. Fisher numește, în Fantoma lui Brillat-Savarin, „era tenebrelor“: „Gastronomia, ca toate celelalte arte, a slăbit, s-a clătinat, s-a rarefiat până la a cădea în ignoranță. Bineînțeles că în aceste regiuni oamenii mâncau: fiertură de cereale pentru cei săraci, carne friptă pentru bogați. Dar, din câte se știe, nu le păsa de ceea ce mâncau. Să te hrănești nu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
lângă nopțile pământului”, în vânturi aspre, sub stele reci. Nesiguranța perpetuă, iminența pericolului extrem, devenite mod firesc de existență, se transmit în strofe de reală, deși nu intensă, vibrație: „Curgătoare ca apele înspre adâncul mărilor,/ Viețile noastre curg și se clatină;/ Depărtarea le-ngroapă în licăritul stelelor,/ Unde nimic nu-i prea mult pentru ele”. În poemele editate după război, atenția cititorului e reținută îndeosebi de peisaje campestre și marine, unele grațios modulate prin discrete inflexiuni de melos simbolist: „Pe mări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
mai știa nici de când, nici cum, prenumele tatălui Charlottei și alcătuia numele acela exotic - „Norbertovna” -, culmea politeței și a curtoaziei în gura lui. Ochii lui tulburi se luminau, trupul lui de uriaș își regăsea un oarecare echilibru, capul i se clătina de câteva ori și puțin dezordonat, iar el își silea limba macerată în spirt să execute numărul acela de acrobație sonoră: - Ce mai faceți, Charlota Norbertovna? Bunica îi răspundea la salut, ba mai și schimba cu Gavrilici câteva cuvinte nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu un zel deosebit la convocarea adresată de domnii Loubet și Brisson... Reprezentanții marilor corpuri legiuitoare se reuneau în salonul Murat...” Cu un gest de somnambul, Charlotte a închis la loc cufărul, s-a așezat și a privit în jur clătinând ușor din cap ca și cum ar fi vrut să nege evidența. - Am în sacul meu o haină veche. Și am adunat niște pâine din bucătărie, când am plecat... A recunoscut vocea fiului său. Probabil că-i ghicise deznădejdea. Noaptea, Charlotte a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
viermi... Pe urmă, mai era rana care nu voia să se închidă. Totuși, se cicatriza destul de bine; soldatul, calm și serios, stătea culcat, spre deosebire de ceilalți, care, abia operați, începeau să umble pe culoare. Medicul se apleca deasupra piciorului aceluia și clătina din cap. Sub pansamente, rana, acoperită în ajun cu o pojghiță subțire de piele, sângera din nou, buzele ei întunecate semănau cu o dantelă sfâșiată. „Ciudat!”, se mira medicul, dar nu putea zăbovi mult acolo. „Refaceți pansamentul!”, îi spunea el
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
au schimbat nici o vorbă, nu s-au îmbrățișat. Li se părea că au mers o veșnicie unul spre celălalt. Strada era pustie, lumina înserării, reflectată de frunzișul auriu al copacilor, avea o transparență ireală. Oprindu-se lângă el, și-a clătinat ușor buchetul. El a dat din cap ca și cum ar fi spus: „Da, da, înțeleg!” Nu purta centiron, ci doar curea cu o cataramă de bronz înnegrită. Cizmele lui erau roșii de praf. Charlotte locuia la parterul unei case vechi de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dar asta ați mai auzit-o probabil deja. N-am să vă plictisesc cu poveștile mele demodate...” și speră tainic ca ascultătorii lui să înceapă să-l încurajeze, afirmând că nu cunosc povestea aceea sau că au uitat-o... Am clătinat ușor din cap, cu un aer plin de îndoială. - Nu, nu, nu cred. Dar ești sigură că mi-ai povestit-o deja? Am văzut un zâmbet luminând chipul bunicii. Și-a reluat istorisirea. O ascultam, de data aceasta, cu atenție
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a accentua impresia de toropeală, sinteza diletantă a luat din memoria mea o imagine care m-a făcut să mă strâmb: un sân gol, flasc, sânul mort al unei bătrâne bețivane văzute de mine într-o zi la gară. Am clătinat din cap pentru a scăpa de priveliștea dezgustătoare. Trebuia deci să mă mulțumesc cu muzeul acela populat de mumii, cu figuri de ceară purtând etichete: „Trei cochete”, „Președintele Faure și iubita lui”, „Ostaș bătrân într-un sat din nord”... Am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zile întregi, vorbeam despre cochetele din Belle Époque... Am văzut-o plecând pe Charlotte cu o ușurare ascunsă. Mă simțeam implicat tainic în moartea mamei. Da, simțeam față de ea responsabilitatea vagă încercată de spectatorul a cărui privire face să se clatine sau chiar să cadă un dansator pe sârmă. Charlotte mă învățase să deslușesc siluete pariziene în inima unui mare oraș industrial de pe Volga, ea mă încătușase în trecutul acela visat, din care aruncam priviri distrate spre viața reală. Și viața
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
oțel. În crăpătură, a apărut o femeie cu părul creț, cu chipul indiferent și somnoros, cea pe care o văzusem mai întâi. Proptită în coate pe ceea ce semăna cu o față de masă, îmbrăcată cu o bluză albă, continua să aprobe, clătinând ușor din cap și, distrat, își examina degetele... Primul hublou. Și al doilea. Femeia cu pleoapele grele de somn, cu haina și coafura atât de obișnuite. Și cealaltă. Crupa aceea goală, ridicată, carnea ei albă, în care se afunda un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]