7,719 matches
-
din Bavaria (CSU), singuri sau în alianță cu mai micul Partid Liber Democrat (FDP). "Marea Coaliție" a lui Kiesinger din perioada 1966-69 a fost formată de cele mai mari două partide germane: CDU/CSU și Partidul Social Democrat (SPD). Această coaliție a fost importantă pentru votarea legilor stării de urgență - partidele de la putere având asigurate cele două treimi din voturile necesare pentru aprobarea unor legi organice. Aceste legi controversate permiteau ca, în cazul instituirii stării de urgență, mai multe drepturi și
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
au existat atacuri teroriste revendicate de autori care se pretindeau membri ai "RAF". Grupul a anunțat că își încetează activitatea în 1998. În alegerile din 1968, SPD, condus de Willy Brandt, a câștigat suficiente voturi pentru a forma guvernul în coaliție cu FDP. Cancelarul Brandt a rămas în fruntea guvernului până în mai 1974, când a demisionat, după ce s-a descoperit că unul dintre colaboratorii săi cei mai importanți era spion pe listele de plată ale Stasi (serviciul est-german de informații). Ministrul
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
s-a descoperit că unul dintre colaboratorii săi cei mai importanți era spion pe listele de plată ale Stasi (serviciul est-german de informații). Ministrul de finanțe Helmut Schmidt (SPD) a format noul guvern și a obținut sprijinul unanim al membrilor coaliției. El a fost cancelar între 1974 și 1982, iar Hans-Dietrich Genscher (FDP) a devenit vicecancelar și ministru de externe. Schmidt, un sprijinitor înfocat al Comunității Europene și al NATO, punea accentul pe angajamentul său pentru "unificarea politică a Europei în
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
și 1982, iar Hans-Dietrich Genscher (FDP) a devenit vicecancelar și ministru de externe. Schmidt, un sprijinitor înfocat al Comunității Europene și al NATO, punea accentul pe angajamentul său pentru "unificarea politică a Europei în parteneriat cu SUA". În octombrie 1982, coaliția SPD-FDP s-a destrămat, când FDP și-a unit forțele cu CDU/CSU pentru alegerea președintelui CDU Helmut Kohl în funcția de cancelar. După alegerile naționale din 1983, Kohl a devenit cel mai puternic personaj politic, controlând atât guvernul, cât
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
18 septembrie. Alegerile au dus la un impas în schimbarea raportului de forțe dintre SPD și CDU/CSU, niciuna dintre principalele forțe politice naționale nereușind să câștige suficiente voturi pentru a forma singure guvernul, fiind necesare găsirea de parteneri de coaliție. Soluția a fost găsită la 11 noiembrie 2005, când ambele partide au format "Marea Coaliție", având-o în frunte pe cea care a devenit noul cancelar federal, Angela Merkel, CDU. După alegerile din anul 2009 a rezultat o nouă coaliție
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
și CDU/CSU, niciuna dintre principalele forțe politice naționale nereușind să câștige suficiente voturi pentru a forma singure guvernul, fiind necesare găsirea de parteneri de coaliție. Soluția a fost găsită la 11 noiembrie 2005, când ambele partide au format "Marea Coaliție", având-o în frunte pe cea care a devenit noul cancelar federal, Angela Merkel, CDU. După alegerile din anul 2009 a rezultat o nouă coaliție guvernamentală, numită "Negru-Galben", formată de data asta din CDU/CSU și FDP (liberalii-democrați). În aceste
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
coaliție. Soluția a fost găsită la 11 noiembrie 2005, când ambele partide au format "Marea Coaliție", având-o în frunte pe cea care a devenit noul cancelar federal, Angela Merkel, CDU. După alegerile din anul 2009 a rezultat o nouă coaliție guvernamentală, numită "Negru-Galben", formată de data asta din CDU/CSU și FDP (liberalii-democrați). În aceste condiții Angela Merkel a fost realeasă în funcția de cancelar pentru încă 4 ani. Actualul cabinet, numit cabinetul Merkel III, a fost constituit în urma alegerilor
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
FDP (liberalii-democrați). În aceste condiții Angela Merkel a fost realeasă în funcția de cancelar pentru încă 4 ani. Actualul cabinet, numit cabinetul Merkel III, a fost constituit în urma alegerilor federale din 2013 și este format din politicieni ai partidelor marii coaliții (CDU, CSU și SPD).
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
care, după cum a văzut, au „infestat” Wikipedia. În același mesaj, Radu afirma că nu citește Wikipedia. Între septembrie 2002 și septembrie 2008, Prințul Radu a fost Reprezentant special al Guvernului României sub două administrații succesive, atât cea a guvernului de coaliție al PSD, cât și cea a alianței de centru-dreapta "Dreptate și Adevăr", ulterior a alianței PNL-UDMR. Între timp, principalul partid monarhist PNȚCD, în prezent extraparlamentar, a respins orice rol pentru el sau principesa Margareta într-o monarhie restaurată. În 2003
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
șapte ani", din septembrie 2002, și să nu mai accepte o poziție similară într-un viitor guvern. La 17 septembrie 2008 Radu a demisionat din funcție. Într-un sondaj de opinie din 2004 al PSD, din a cărui guvern de coaliție făcea parte ca Reprezentant Special, Radu a obținut doar 3.4% ca potențial candidat la următoarele alegeri prezidențiale. Într-un sondaj mai recent, din 2006 realizat de un institut afiliat cu Casa Regală în administrarea atât a evenimentelor publice ale
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
(5 - 6 iulie 1809) a fost cea mai importantă confruntare militară a Războiului celei de-a Cincea Coaliții, desfășurându-se pe câmpia Marchfeld, în apropierea insulei dunărene Lobau și în dreptul localității Deutsch-Wagram, la 10 km nord-est de Viena. Bătălia a opus o armată franco-germano-italiană, condusă de Împăratul Napoleon I, unei armate austriece, comandate de arhiducele Carol de Austria-Teschen
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
pe continentul european, marcată de răcirea relațiilor franco-ruse și de o implicare din ce în ce mai semnificativă a Franței în afacerile peninsulei, fapt ce slăbește prezența militară franceză în Germania centrală. Nemulțumit de noua ordine europeană, instaurată după războiul celei de-a Treia Coaliții și războiul celei de-a Patra Coaliții, Imperiul Austriac începe să își mobilizeze forțele împotriva Franței, bazându-se pe neimplicarea Rusiei și poate pe cooptarea Prusiei în cadrul unei noi Coaliții antifranceze. Regatul Unit încurajează politica belicoasă a Austriei, promițând subsidii
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
franco-ruse și de o implicare din ce în ce mai semnificativă a Franței în afacerile peninsulei, fapt ce slăbește prezența militară franceză în Germania centrală. Nemulțumit de noua ordine europeană, instaurată după războiul celei de-a Treia Coaliții și războiul celei de-a Patra Coaliții, Imperiul Austriac începe să își mobilizeze forțele împotriva Franței, bazându-se pe neimplicarea Rusiei și poate pe cooptarea Prusiei în cadrul unei noi Coaliții antifranceze. Regatul Unit încurajează politica belicoasă a Austriei, promițând subsidii și susținere militară. Ca atare, la începutul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
noua ordine europeană, instaurată după războiul celei de-a Treia Coaliții și războiul celei de-a Patra Coaliții, Imperiul Austriac începe să își mobilizeze forțele împotriva Franței, bazându-se pe neimplicarea Rusiei și poate pe cooptarea Prusiei în cadrul unei noi Coaliții antifranceze. Regatul Unit încurajează politica belicoasă a Austriei, promițând subsidii și susținere militară. Ca atare, la începutul lui 1809, Austria decide să își accelereze reformele militare și mobilizarea, concepând un plan de campanie pe mai multe teatre de operațiuni, urmărind
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Italia, Dalmația, Regatul Saxoniei și să instige o revoltă pro-austriacă în Tirolul bavarez. În martie 1809, războiul era iminent și arhiducele Carol de Austria își masează armata de 200 000 de oameni în Boemia, sperând că Prusia se va alătura Coaliției și că va putea, deci, face joncțiunea cu armata prusacă. Prusia decide totuși să rămână neutră și atunci Viena decide să își mute trupele în lunca Dunării, pentru a acoperi mai bine capitala, pierzând astfel o lună întreagă. Pe 9
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Prusiei a obținut Białystokul și regiunea înconjurătoare în timpul celei de a treia împărțiri. Orașul a devenit capitala provinciei Noua Prusie Orientală în 1795. Prusia a pierdut aceste teritoriu însă în urma victoriei lui Napoleon Bonaparte în Războiul celei de a Patra Coaliții, iar în 1807 tratatele de la Tilsit au transferat regiunea Imperiului Rus care a organizat-o în regiunea Belostok, orașul fiind centru regional; în 1842 provincia Belostok a devenit parte a guberniei Grodno a Imperiului. La sfârșitul secolului al XIX-lea
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
fuzionat la data de 19 iunie 2015 cu Partidul Liberal Reformator, formând ALDE. Partidul Conservator a fost fondat în 1991, după căderea comunismului, sub numele de Partidul Umanist Român (PUR). Din 2005 până în 3 decembrie 2006 a fost parte a coaliției de guvernare. Partidul și-a preluat această denumire în 7 mai 2005. La alegerile din 2004, PUR a făcut parte din Uniunea Națională PSD-PUR, fiind în coaliție cu Partidul Social Democrat. După alegeri, PC a renunțat la alianță și a
Partidul Conservator (România, 1991–2015) () [Corola-website/Science/297990_a_299319]
-
Umanist Român (PUR). Din 2005 până în 3 decembrie 2006 a fost parte a coaliției de guvernare. Partidul și-a preluat această denumire în 7 mai 2005. La alegerile din 2004, PUR a făcut parte din Uniunea Națională PSD-PUR, fiind în coaliție cu Partidul Social Democrat. După alegeri, PC a renunțat la alianță și a participat alături de Alianța Dreptate și Adevăr la guvernare, dar s-a retras de la guvernare la sfârșitul anului 2006. În februarie 2006, Partidul Conservator a fuzionat cu Partidul
Partidul Conservator (România, 1991–2015) () [Corola-website/Science/297990_a_299319]
-
devină secretar al MSI. Fini se hotărăște să renunțe la vechia ideologie cu rezonanțe fasciste a partidului, fondează "Alianța Națională", al cărei președinte este ales la congresul de la Fiuggi în 1995. La alegerile parlamentare din 2001, Fini se prezintă în cadrul coaliției ""Casa delle Libertà"", alături de formația ""Forza Italia"" condusă de Silvio Berlusconi și de ""Lega Nord"" a lui Umberto Bossi. Obținându-se o majoritate largă de centru-dreapta, Fini devine Vice-Președinte al Consiliului de Miniștri, condus de Berlusconi. Cu declarația publică din
Gianfranco Fini () [Corola-website/Science/297997_a_299326]
-
multiplelor șantiere în lucru. În isteria generală declanșată și de perioada electorală, viziunea și realizările sale - terminate sau în curs - trec neobservate. În decembrie 2008, Adriean Videanu este numit ministru al Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri în guvernul de coaliție PD-L-PSD condus de Emil Boc. Guvernul este rezultatul alegerilor legislative din 30 noiembrie 2008, în urma cărora nici un partid nu a obținut majoritatea absolută în Parlament. În opinia sa, în ianuarie 2009, în contextul crizei economice, economia și bugetul României au
Adriean Videanu () [Corola-website/Science/297992_a_299321]
-
cel mai bun: aproape 14 M USD pentru o retehnologizare completă a exploatării carierelor și dublarea capacității la export. Răspunzând diverselor speculații pe această temă, Adriean Videanu consideră că nu a fost avantajat de faptul că PD se afla în coaliția care se găsea atunci la guvernare. Conform declarațiilor sale, a fost însă nevoit să păstreze discreția pentru a asigura succesul operațiunii: "„...Am fost extrem de discret cu această operațiune. Tocmai, această discreție poate fi interpretată și altfel. Mulți colegi de-ai
Adriean Videanu () [Corola-website/Science/297992_a_299321]
-
și irevocabilă. Ea este confirmată și de anchetele DNA și ANI care, pe baza sesizărilor primite nu relevă nici o ilegalitate comisă în timpul mandatului de Primar general al lui Adriean Videanu, inclusiv în cazul afacerii „bordura”. În iulie 2009, în timpul guvernării coaliției PDL - PSD, Victor Ponta, pe atunci ministru pentru Relația cu Parlamentul, începe să-l atace public pe ministrul Economiei Adriean Videanu, colegul său de guvern, pentru schimbările făcute la nivelul conducerii filialei Gorj a Hidroelectrica. Conform unor surse de presă
Adriean Videanu () [Corola-website/Science/297992_a_299321]
-
de un parlament de 120 de membri, cunoscut sub numele de Knesset. Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice, cu un prag electoral de 2%, care, în practică, a dus la guvernele de coaliție. Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani, dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme. Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă. În 2003, Knesset-ul a
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
de Knesset. Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice, cu un prag electoral de 2%, care, în practică, a dus la guvernele de coaliție. Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani, dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme. Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă. În 2003, Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
nou la Danzig, unde este din nou rănit grav la picior, în luna mai, ceea ce nu îl împiedică să participe la victoria de la Friedland. Devine conte al Imperiului în 1808 și participă la operațiunile din cadrul războiului celei de-a Cincea Coaliții, câștigând o bătălie la Pfaffenhofen (19 aprilie 1809), apoi participând cu distincție la bătăliile de la Essling și Wagram, în ambele ocazii fiind rânit. Devine Mareșal al Imperiului în 1809 și Duce de Reggio în 1810. Participă apoi la campania din
Nicolas Oudinot () [Corola-website/Science/312553_a_313882]