6,817 matches
-
în constrângerea unui grup mobilizat (oponenții regimului autoritar) să se conformeze structurii normative impuse de noul regim (vezi Germani, 1971, 102). Grupurile sociale subalterne, dar cu o activitate anterioară în politică (și care pot deveni baza de susținere a unei consistente opoziții anti-regim), sunt conduse spre "reintegrare": regimul le poate constrânge, solicitându-le, eventual, "apatia" sau "indiferența" politică. Astfel, demobilizarea, spre deosebire de mobilizarea de la nivel înalt, nu este menită a crea un consens activ sau legitimitate, ci, mai degrabă, o acțiune de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cel puțin la fel de negative - ale perioadei autoritare care a urmat unei confruntări exacerbate. Gradul de succes al unei politici (anterioare) de masă este un factor important care ar merita o analiză separată. În cazul în care experiența anterioară a fost consistentă și (relativ) de durată, instaurarea ar trebui să fie numită redemocratizare. Cu alte cuvinte, se impune un termen specific pentru a indica că, într-o țară, a existat o liberal-democrație de masă, caracterizată prin libertăți civile, sufragiu universal masculin, partide
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Istoria românilor din Dacia Traiană. De altminteri, și alte lucrări se continuă, într-un fel, una pe alta. De la investigarea activității lui A.D. Xenopol ca membru al Junimii și colaborator la „Convorbiri literare” se trece, în 1976, la o carte consistentă despre „implicațiile” istoriografice ale Junimii - spiritul istoric al societății, istoria în „Convorbiri literare”, în „prelecțiuni” și la Academia Română, literatura de inspirație istorică etc. - și, în 1994, la alcătuirea unor captivante „glose istorico-culturale” cu privire la Mihai Eminescu; mai multe volume, începând din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
efecte antipruriginoase remarcabile, dar nu poate fi folosit pe termen lung. Unii antagoniști cu administrare orală, nalmefene și naltrexone s-au dovedit în condiții experimentale utili. Propofolul, prin acțiunea anestezică, și ondansetronul s-au încercat în tratamentul pruritului, fără efecte consistente pe termen lung. Corticoizii reduc pruritul, dar cu prețul osteoporozei, problemă deosebită mai ales pentru femeile în postmenopauză. Plasmafereza este eficace doar pe termen scurt și are și dezavantajul unui preț de cost mare. Fototerapia (10000 lux/zi) s-a
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
biologia, medicina, științele exacte, bineînțeles, dar și etnologia, sociologia, economia, politica, cibernetica, informatica, filosofia, deși, în mod ciudat, istoria nu era menționată. Era, totuși, perioada în care Fernand Braudel realiza un demers apropiat de al nostru cu mijloace mult mai consistente dar mai restrîns la cercetători în științele sociale și umane. Noi insistam pe cîteva teme. Laborit ne îndemna mereu să gîndim pu-nînd în centru noțiunea de relativitate, necesara "cultură relativistă", cunoștințele multidisciplinare, teoria mulțimilor, evoluția speciilor, sociologia grupurilor. Alte întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de pagini (se pare că e și asta una din constantele recoltei prezente, după ani buni în care editorii s-au străduit să-și țină autorii în paturi procustiene de maximum 200 pagini, lumea redescoperă plăcerea de a citi ficțiuni consistente). Intitulat Arta franceză a războiului, de Alexis Jenni (Gallimard), cu trimitere evidentă la celebrul tratat militar al chinezului Sun Tzu, acest volum vorbește despre cincizeci de ani de istorie militară a Franței, decorticați de un veteran devenit pictor. Evident, marea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
literatura contemporană. Corpul nu mai este o axă a lumii individuale, nu mai este elementul unificator indispensabil conștiinței de sine, nu mai e acolo unde ar trebui să fie, sau așa cum am vrea să fie, nu mai e întreg, proporționat, consistent. Fluiditatea și metamorfozele sale maladive sunt urmărite și decorticate cu mare inteligență și generozitate interpretativă de Lidia Cotea, stăpînă pe arsenalul analitic constituit, ca și pe o vastă și dificilă bibliografie. Eleganța stilistică, precizia frazei și plasticitatea limbii franceze, adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
analizăm conectivitatea ca dimensiune sintactică a discursivității. O construcție discursivă este o conexiune de semne sau entități lingvistice (cuvinte, propoziții, fraze), o conexiune mai mult sau mai puțin corectă și coezivă gramatical, mai mult sau mai puțin coerentă ideatic și consistentă logic. Coeziunea gramaticală este abordată ca o „conectivitate secvențială”, fiind legătura gramaticală dintre enunțuri, care asigură unitatea și continuitatea unei secvențe discursive. Coerența ca proprietate a construcțiilor discursive bine formate constituie relaționarea ideatică compatibilă între entitățile lingvistice ale acesteia, asigurându
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
analizăm trei proprietăți sau caracteristici: conectivitatea, referențialitatea și performativitatea limbajului natural și diferitelor sale „ipostaze”. Din perspectiva sintactică, urmărim dimensiunea conectivității discursivității și, funcție de situație sau domeniul în care se manifestă, limbajul natural este mai mult sau mai puțin coerent, consistent. Din perspectiva semantică, analizăm dimensiunea referențială a discursivității, prin care o intervenție discursivă se raportează la lume, reflectând-o sau reprezentând-o mai mult sau mai puțin fidel. Din perspectiva pragmatică, investigăm dimensiunea performativă a discursului, adică acea dimensiune prin
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
să nu introducă nici un enunț a cărui conținut să contrazică un conținut exprimat, presupus de un enunț anterior sau deductibil din acesta prin inferență. Cu alte cuvinte, o secvență discursivă, pentru a fi bine formată, trebuie să fie noncontradictorie sau consistentă, consistența desemnând caracterul noncontradictoriu al unei secvențe discursive. Prin consistență, Roventa-Frumusani înțelege acea “compatibilitate a unei fraze cu frazele precedente, mai exact, faptul că adevărul unei fraze depinde de condițiile de adevăr ale frazelor precedente.” (1995:132). Emanuel Vasiliu precizează
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
frazele precedente, mai exact, faptul că adevărul unei fraze depinde de condițiile de adevăr ale frazelor precedente.” (1995:132). Emanuel Vasiliu precizează că există două accepții ale termenului de consistență, o accepție “slabă”, conform căreia “o clasă de propoziții este consistentă atunci și numai atunci când clasa este astfel încât printre membrii ei nu figurează o propoziție oarecare împreună cu negația acestei propoziții”, și o accepție “tare”, “o clasă este consistentă atunci și numai atunci când despre orice propoziție, S, spunem că aparține clasei numai
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
termenului de consistență, o accepție “slabă”, conform căreia “o clasă de propoziții este consistentă atunci și numai atunci când clasa este astfel încât printre membrii ei nu figurează o propoziție oarecare împreună cu negația acestei propoziții”, și o accepție “tare”, “o clasă este consistentă atunci și numai atunci când despre orice propoziție, S, spunem că aparține clasei numai cu condiția ca din conjuncția lui S cu conjuncția tuturor propozițiilor din clasa respectivă să nu rezulte logic o contradicție.” (1990:61). Din definițiile date mai sus
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
discursivă depistăm două propoziții contradictorii, principiul terțului exclus ne arată că nu trebuie să le excludem pe amândouă și că determinând care dintre ele este falsă (pe care o și eliminăm), avem certitudinea că cealaltă este adevărată. Astfel secvența rămâne consistentă. Principiile contradicției excluse și terțului exclus funcționează, în varianta “tare”, doar în logica clasică, care presupune principiul bivalenței: orice propoziție este sau adevărată sau falsă. În logica modernă, care acceptă grade de adevăr, principiul bivalenței și terțului exclus sunt valabile
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
numai împreună cu criteriul corespondenței, chiar dacă și corespondența și-a pierdut sensul “tare”, fiind o corespondență parțială sau globală și nu punct cu punct. Dacă criteriul coerenței nu ar fi secondat de cel al corespondenței, orice construcție discursivă coerentă și chiar consistentă ar fi automat și adevărată. Or, o poveste poate fi un sistem coerent și consistent de enunțuri, dar asta nu înseamnă că acestea sunt și adevărate. 2.5. Direcția de adecvare semn - semn În enunțarea unei fraze, cu alte cuvinte
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
parțială sau globală și nu punct cu punct. Dacă criteriul coerenței nu ar fi secondat de cel al corespondenței, orice construcție discursivă coerentă și chiar consistentă ar fi automat și adevărată. Or, o poveste poate fi un sistem coerent și consistent de enunțuri, dar asta nu înseamnă că acestea sunt și adevărate. 2.5. Direcția de adecvare semn - semn În enunțarea unei fraze, cu alte cuvinte în construcția unei secvențe discursive, noi plecăm de la un dat: lexicul sau vocabularul unei limbi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
demonstrarea, uneori fiind chiar confundate. Demonstrația operând, mai degrabă, cu noțiuni formalizate, desemnează o operație discursivă care stabilește adevărul / falsul unei propoziții (teze) în mod strict deductiv. Ea trebuie corelată, mai degrabă, cu limbajul formal, raționamentul pur logic, fiind decidabilă, consistentă și completă (nu i se mai poate adăuga nici o teză fără să ajungem la inconsistență), având un caracter teoretic. În comparație cu demonstrația, argumentarea, desemnând un ansamblu de argumente și operații discursive utilizate pentru a face să fie admisă o teză, trebuie
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ci romanul procesului „existențialist” prin care Persida și Națl se sustrag normei și modelului determinat de aceasta. În secțiunea clasicilor figurează și Marin Preda, autor mult prețuit de critic chiar și atunci când o carte (Intrusul) nu îl convinge. Cea mai consistentă, din punct de vedere cantitativ, parte a volumului de debut al lui S. e dată de cronici la cărți semnate de Al. George, Eugen Barbu, Nicolae Breban, Paul Georgescu, Al. Ivasiuc, D. R. Popescu, Radu Petrescu, Dumitru Țepeneag, Mircea Horia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
1993: 41-9). Însă există argumente valabile și pentru distingerea diferitelor teorii ale alegerii raționale. Alegerea rațională presupune două asumpții principale. Prima este că actorii sînt maximizatori auto-interesați ai utilității. A doua este că acțiunea este rațională, în sensul că este consistentă (adică preferințele sînt tranzitive) și completă. Date fiind aceste asumpții, cele trei variabile ale analizei sînt dorințele, convingerile și comportamentul: Dorințele motivează, iar convingerile canalizează acțiunea. Deci, un individ care dorește z va face y datorită convingerilor sale x. Cele
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și public. Iar experiența noastră confirmă din plin această interpretare antropologică. Pe de altă parte, Hénaff ne pune încă o întrebare: dacă pare a fi evident că în Europa de Sud și în lumea a treia se manifestă o prezență consistentă a corupției, e adevărat și faptul că în aceste țări (Europa de Nord și lumea anglo-americană), în care dimpotrivă pare să fie mai puțin prezentă, reprezintă locul unde „neocapitalismul a inventat formele sale cele mai agresive și unde piețele financiare au găsit
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
particulară funcțiilor pe care le îndeplinește limbajul în actul comunicării. Constituirea limbajelor specializate este guvernată atât de factori extralingvistici (circumscriși istoriei politice și culturale a societății), cât și de factori lingvistici, vizând raportul limbaj comun-limbaj specializat. Istoricitatea limbajului determină mutații consistente, atât la nivelul variantelor înregistrate, cât și la nivelul trăsăturilor fiecărei variante în parte. Identitatea limbajului politic, ca reflectare a raportului dintre esența ființei umane și organizarea social-politică a existenței sale, se construiește prin raportare la dimensiunea pragmatică, care guvernează
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
față de cititori: În urma vremei rele, drumul de fier fiind întrerupt, ziarele din străinătate nu vin regulat, din care cauză nu suntem în stare a ținea publicul nostru în curentul întâmplărilor războiului"210. Paginile dedicate războiului sârbo-muntenegrean formează un alt capitol consistent al publicisticii eminesciene din această etapă: "O depeșă din Ragusa", " Până în momentul de față...", "Despre biruința muntenegrenilor...", "De la armia de pe Drina...", "Telegramele cele mai nouă" etc. cuprind informații privind organizarea apărării pe fronturile de luptă și rezistența armatelor sârbe în fața
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
noiembrie 1888, în care subliniază că realizarea reformelor vizând îmbunătățirea situației țărănimii este prioritară în raport cu chestiunea icoanelor și a portretelor. Eminescu ar fi promis redacției România liberă câte un articol pe săptămână și chiar alcătuirea editorialelor publicației. În lipsa unor probe consistente însă, paternitatea textelor nu a putut fi stabilită cu exactitate, fapt care a generat excluderea lor din ediția completă a operelor eminesciene. Spre sfârșitul anului 1888, poetul începe colaborarea la Fântâna Blanduziei, publicație politică și literară editată de un grup
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ilustre Aristotel, Quintilian, Lamy, Dumarsais, Fontanier, iar, foarte aproape de noi, grupul de la Liège al cărui succes traduce de fapt necesitatea unei resuscitări -, paragrafele consacrate retoricii constituie o lungă și foarte oportună meditație asupra metaforei, de pildă, și totodată o explicație consistentă a privilegierii vechii discipline. Întrucât suntem preveniți că postmodernismul avea să fie studiat în cadrul producției discursive ceea ce înseamnă că în discurs trebuie căutate și găsite trăsăturile ce conferă identitate postmodernismului -, capitolul rezervat acestei chestiuni are o întindere considerabilă, este bine
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dispus în trei grupuri: cei pentru care provocarea postmodernă a luat sfârșit, istoria încorporând deja acele elemente din postmodernism pe care le-a considerat de folos; cei pentru care postmodernismul a triumfat asupra istoriei, "anihilând-o"; și, poate cel mai consistent grup, alcătuit din istoricii care încă balansează între aceste două mari poziționări teoretice enunțate anterior. Deși "la urma urmelor, postmodernismul nu este primul care a descoperit incontestabila absență a trecutului"12, acest trecut, precum și istoria în sine sunt receptate foarte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dintre modernism și postmodernism, respectiv modernitate versus postmodernitate. Accentul pus pe prefixul "post-" transmite o cu totul altă orientare a interpretului decât cea care transferă importanța termenului părții "modernism". Prin urmare, alegerea dintre postMODERNism și POSTmodernISM indică încă o parte consistentă a evaluării subiectului. În acest context, s-a afirmat chiar că se reiterează în istoria culturii mai vechea ceartă dintre antici și moderni, și că aceasta este, poate, chiar un patern al evoluției culturale. De aici, întrebările legate de raporturile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]