6,656 matches
-
a unui agent economic 39 39 c) acțiuni, cereri și contestații introduse în temeiul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului și al Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor 39 39 d) cereri pentru contestarea devizului lucrărilor reglementate de art. 67 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) 19 19 Art. 7. - Taxele judiciare de timbru pentru unele acțiuni și cereri referitoare a raporturile de familie sunt următoarele x x ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── a) pentru cererea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/182530_a_183859]
-
bun Început, procesul formării unei comunități europene comune s-a Împiedicat de cealaltă parte a unui paradox: aceea că arhitecții noului model de guvernare, mai interdependent și expansiv, erau statele-națiune, a căror existență avea la bază controlul exclusiv al teritoriului, contestarea și acapararea teritoriului aparținând altor țări și sechestrarea popoarelor acestora În interiorul granițelor lor, care urmau să datoreze loialitate și credință statului cuceritor. Spărgând zidurile statului-națiune pentru a permite „o uniune mai strânsă Între popoarele Europei”, era amenințată suveranitatea de lungă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
oferta. Părerea pe care o susțin este că în primele sale scrieri funcționează (cel puțin) două lungimi de undă, că există, comunicînd unul cu altul, două paliere, două registre unul captînd pulsații dintr-un orizont existențial, altul, activ în diapazonul contestării politice. Florin Faifer Constantin Popa Regulamentul de bloc Citindu-se această curioasă piesă la Cercul de lectură aș Secției de dramaturgie, n-a fost nimeni care să nu fie atras de scriitura alertă ca și citirea de altfel -, de gradația
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
desfășurat la Viena lucrările Conferinței româno-sovietice vizând reglementarea raporturilor dintre cele două state. Această Conferință, care a servit sovieticilor numai pentru a repune în circuit pe plan internațional chestiunea Basarabiei, s-a încheiat fără rezultat. Guvernul român nu putea accepta contestarea drepturilor României asupra Basarabiei și propunerea sovietică de organizare a unui plebiscit în acest teritoriu. După eșecul Conferinței, într-o circulară sovietică, semnată de unul din liderii Internaționalei Comuniste, se aprecia că „problema Basarabiei va fi rezolvată în curând prin
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
singurul și cel mai important factor care determină nivelul producției, angajării forței de muncă și al prețurilor”56. Minimizarea impactului profund al investițiilor asupra mărimii venitului național, considerat un element de forță al politicii financiare de tip keynesian, ca și contestarea rolului potențial pozitiv al politicii bugetare expansioniste, rămân, Însă, discutabile. Față de preocupările pentru rezolvarea problemei șomajului, cu prețul creșterii inflației, În viziunea keynesiană, monetarismul a lansat ca posibilă soluție salvatoare stimularea ofertei prin decorsetarea ei de barierele etatiste și, În
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
dintre aspectele cheie ale teoriei democrației a lui Dahl, este momentul să ne referim la abordarea sa empirică. Pentru a analiza democrațiile existente sau poliarhiile, Dahl susține că acestea din urmă sunt structurate în jurul a două dimensiuni separate și independente: contestare publică și participare politică. În timp ce prima dimensiune se referă la posibilitatea de a formula preferințe libere și de a se opune guvernului, cea de a doua trimite la dreptul de a participa la sistemul politic (Coppedge, Alvarez și Maldonado, 2008
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu poate admite ca o majoritate să priveze minoritățile de oricare drepturi politice, din moment ce acest lucru ar putea însemna violarea procesului democratic însuși. În același timp, aspectul central al democrației liberale se învârte în jurul capacității acesteia de a susține atât contestarea publică, cât și participarea politică 3. 1.2.3 Democrația radicală Democrația radicală se referă mai degrabă la un ideal decât la o organizare politică care să existe în realitate. Aceasta s-a dezvoltat în teoria politică (normativă) și a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
au analizat aceste efecte, ei au fost încurajați să meargă mai departe și să includă orice alte efecte negative sau pozitive, care le-au ieșit în cale. Pe scurt, anticipăm faptul că populismul tinde să întărească participarea politică, slăbind însă contestarea publică a puterii (Rovira Kaltwasser, 2012). Dacă ne raportăm la cele două dimensiuni ale poliarhiei propuse de Dahl, se poate crede că populismul mărește gradul de participare politică a cetățenilor prin includerea grupurilor marginalizate ale societății, însă limitează posibilitățile de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
publică a puterii (Rovira Kaltwasser, 2012). Dacă ne raportăm la cele două dimensiuni ale poliarhiei propuse de Dahl, se poate crede că populismul mărește gradul de participare politică a cetățenilor prin includerea grupurilor marginalizate ale societății, însă limitează posibilitățile de contestare centralizând puterea în structuri executive și subminând astfel rolul acelor puteri care au rolul de a se opune executivului pentru a echilibra balanța politică. Privit din această perspectivă, populismul ne reamintește faptul că există mereu o tensiune între voința populară
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
În ultimii 20 de ani, proteste similare au condus, uneori, la demisia guvernatorilor sau a primarilor contestați de public. Astfel, se prea poate ca López Obrador să nu fi estimat corect suportul popular de care se bucurau acțiunile sale de contestare, precum s-a înșelat și în privința sprijinului electoral de care credea că se bucură înainte de alegeri. O altă teorie pleacă de la ipoteza potrivit căreia acțiunile lui López Obrador de după alegeri reflectă un calcul rațional. Distincția clară între discursurile sale destinate
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
victorii electorale fără precedent ale liderilor populiști și de stânga din regiune. Până în 2011, unsprezece țări, reprezentând 2/3 din populația regională, erau guvernate de președinți de centru-stânga. Cei mai mulți dintre acești lideri au fost mult mai prudenți decât Chávez în privința contestării ortodoxiei neoliberalismului; niciunul dintre ei, până la urmă, nu se bucura de luxul de a avea, asemenea Venezuelei, o comoară neașteptată precum veniturile din petrol, care ofereau, prin bogăția lor, libertate politică. Totuși, "virajul spre stânga" a reflectat în mod evident
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a fost autentică și a servit drept pildă cu privire la modalitățile prin care dinamica incluzivă a populismului poate deopotrivă să lărgească spectrul oportunităților de implicare democratică și, în virtutea logicii sale bazate pe principiul majorității, să limiteze cadrul instituțional de manifestare a contestării democratice reale. Prin urmare, cazul Venezuelei este plin de învățăminte care slujesc la înțelegerea tensiunilor care apar între latura participativă și cea competitivă a democrației, așa cum le abordează Mudde și Rovira Kaltwasser în introducerea acestui volum (vezi și Dahl, 1971
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Această perspectivă a democrației "susținătoare" a dus la apariția de noi forme de mobilizare a maselor și de organizare a oamenilor de rând, care au facilitat includerea unor noi actori sociali în procesul politic, dar cu diminuarea considerabilă a calității contestării democratice. Pentru Chávez, participarea populară nu a fost doar un angajament legal sau ideologic care deosebea maniera sa de guvernare democratică de cea de dinainte. Ea a fost, de asemenea, mai ales în calitatea sa de intermediar, o resursă politică
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în procesul politic. Ce mai rămâne de văzut, iată, este efectul pe care acest nou mod de exercitare a suveranității populare, cu marea sa încredere într-o autoritate charismatică, l-a avut asupra celeilalte dimensiuni esențiale a democrației - aceea a contestării. 7.4 Regimul Chávez și contestarea democratică După cum sugerează Rovira Kaltwasser și Mudde în Capitolul I, crearea de noi forme de suveranitate populară prin intermediul unor mișcări populiste poate foarte bine să faciliteze incluziunea și participarea democratică în detrimentul contestării democratice. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de văzut, iată, este efectul pe care acest nou mod de exercitare a suveranității populare, cu marea sa încredere într-o autoritate charismatică, l-a avut asupra celeilalte dimensiuni esențiale a democrației - aceea a contestării. 7.4 Regimul Chávez și contestarea democratică După cum sugerează Rovira Kaltwasser și Mudde în Capitolul I, crearea de noi forme de suveranitate populară prin intermediul unor mișcări populiste poate foarte bine să faciliteze incluziunea și participarea democratică în detrimentul contestării democratice. Totuși, aceste costuri nu sunt inevitabile. Majoritățile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
aceea a contestării. 7.4 Regimul Chávez și contestarea democratică După cum sugerează Rovira Kaltwasser și Mudde în Capitolul I, crearea de noi forme de suveranitate populară prin intermediul unor mișcări populiste poate foarte bine să faciliteze incluziunea și participarea democratică în detrimentul contestării democratice. Totuși, aceste costuri nu sunt inevitabile. Majoritățile populare pot fi create fără încălcarea drepturilor minorităților politice sau fără subminarea pluralismului politic, în vreme ce mecanismele plebiscitare și participative pot fi dezvoltate mai degrabă pentru a însoți instituțiile reprezentative decât pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
executivă, cu precădere în mâinile unui lider carismatic, în procesul de slăbire a controlului și echilibrului instituțional asociat democrației liberale. În al doilea rând, această erodare instituțională a zădărnicit protecția libertăților civice și politice ale grupărilor din opoziție, erodând astfel contestarea democratică. Cu toate că Venezuela rămâne competitivă și pluralistă din punct de vedere politic - chavismul nedând naștere unui regim cu partid unic și nesuprimând în întregime opoziția politică în maniera în care un alt populist devenit marxist a făcut-o în Cuba
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
putea să le restrângă libertatea de a manevra în voie regimul. Și, în vreme ce aceste noi regimuri se pot consolida, relația lor cu democrația este foarte posibil să fie una contradictorie, în care beneficiile incluziunii sunt contrabalansate de restrângerea drepturilor de contestare și opoziție. Chávez, de exemplu, a avut ca prioritate modurile, noi și cu un caracter mai incluziv, de exprimare a suveranității populare, subminând în același timp controlul și echilibrul cerut de contestarea democratică eficientă sau de pluralismul instituționalizat. Provocarea pe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
beneficiile incluziunii sunt contrabalansate de restrângerea drepturilor de contestare și opoziție. Chávez, de exemplu, a avut ca prioritate modurile, noi și cu un caracter mai incluziv, de exprimare a suveranității populare, subminând în același timp controlul și echilibrul cerut de contestarea democratică eficientă sau de pluralismul instituționalizat. Provocarea pe care Chávez a lansat-o la adresa democrației liberale din Venezuela era profund marcată de criza regimului democratic de după 1958 și în oportunitățile pe care aceasta le oferea pentru o mobilizare populistă anti-sistem
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
același timp, acest concept este util pentru emiterea de ipoteze referitoare la relația ambivalentă dintre populism și democrație. După cum afirmam în capitolul introductiv, populismul poate avea un impact pozitiv pentru democrație în termeni de îmbunătățire a "incluziunii" și negativ în privința "contestării publice". Studiile de caz din prezentul volum confirmă sau resping această teză? General vorbind, dovezile prezentate susțin acest argument. Atât în Europa, cât și în Americi, actorii populiști caută să dea glas și putere grupurilor marginalizate, dar tind și să
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să promoveze incluziunea unor grupuri mari care sunt, subiectiv și obiectiv, excluse din societate. Dincolo de acestă diferență importantă, merită să subliniem o asemănare revelatoare pe care o regăsim în toate capitolele cărții, și anume lipsa de respect a populismului față de contestarea publică, derivată din perspectiva monistă asupra societății. Într-adevăr, populismul face o distincție maniheistă între "poporul pur" și "elita coruptă", care nu lasă prea mult spațiu pluralismului (de la Torre, 2000; Hawkins, 2009; Mudde, 2004). Conform definiției minimale a lui Dahl
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
este că, în mod normal, aceste probleme sunt considerate de majoritatea elitelor ca fiind dezgustătoare și vulgare. Astfel, ca să-l parafrazăm pe Arditi (2005: 90-1), populismul acționează ca un musafir beat la un dineu. În vreme ce, de obicei, nu respectă regulile contestării publice, populismul pune, totuși, pe tapet probleme dureroase, dar reale care privesc ordinea politică existentă. Din acest punct de vedere, populismul în sine nu poate fi considerat antidemocratic, ci mai degrabă ca o expresie a voinței unei părți neglijate a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în afara legii - partidele în discuție. După cum observa Capoccia (2005), în vreme ce trebuie să existe limite legale în manifestarea "toleranței față de intolerant", este, de asemenea, crucial ca apărarea democratică să aibă în tolbă și strategii incluzive, care au ca scop acceptarea regulilor contestării publice de către forțele populiste. În final, este necesar să ne referim la impactul "populismului la putere" asupra democrațiilor neconsolidate, cel mai amenințător scenariu. Cele două cazuri pe care le-am selectat pentru ilustrarea acestui scenariu ne oferă un tablou eterogen
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la puteri sporite și, prin urmare, consideră funcțiile de la nivel subnațional doar o etapă în drumul lor spre o poziție care să le asigure mai multă putere. Astfel, liderii populiști s-ar putea să arate mai mult respect față de regulile contestării publice la nivel subnațional, de vreme ce aceasta le-ar permite să-și demonstreze "calificările democratice" și deci le-ar crește șansele de a obține o poziție politică la nivel național, în viitorul apropiat. 10.2.2 Reacții la populism Cu toate că noi
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
actorii politici tradiționalii nu doar neagă legitimitatea solicitărilor venite din partea actorilor populiști, ci decid să-i și atace. Considerând că "toleranța față de cei intoleranți" trebuie să aibă o limită, unele segmente ale establishmentului ar putea fi tentate să încalce regulile contestării publice cu scopul de a combate "sindromul populist". De exemplu, Roberts arată în capitolul său că în Venezuela o mare parte din (fostele) elite au încercat să boicoteze guvernul lui Chávez prin mecanisme din afara spațiului constituțional în cel puțin două
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]