10,108 matches
-
în definitiv nu e vorba decât de cel mult două zile, după care sigur ai noștri vor apare. Deocamdată, băieții să nu afle despre asta. Și vezi, poate totuși Bocioagă face ceva cu stația. Se întoarce pe călcâie și străbate coridorul lung. Trece pe lângă camere cu ușile sfărâmate sau date de perete. Într-una din ele, doi militari montează o mitralieră la ferestră. Pretutindeni sunt prezente urmele luptei. Pereți ciuruiți, mozaicul zgâriat și spart, geamuri țăndări, tuburi goale de cartușe, mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că a mai fost capturată și o a treia persoană. Da. Tot româncă. Este într-o stare foarte gravă. Ceva în legătură cu niște complicații după naștere. Maiorul von Streinitz a dat-o în grija unei infirmiere. Sunetul unor pași grei pe coridor le întrerupe discuția. În cameră intră Mâțu. Lumina zgârcită provenită de la un bec minuscul montat pe tavanul holului pătrunde odată cu el în cameră. "Au reparat băieții generatorul" gândește Marius. Dom' locotenent, avem doi prizonieri. O infirmieră pe care am trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zâmbet obosit. Da, aveți dreptate, orice ajutor este binevenit. Acum, odihniți-vă. Foarte repede, veți avea nevoie de toate forțele. Din holul parterului, Marius și Lazăr aud la etaj zgomot de ferestre trântite și sunet de voci. Intră pe un coridor mic, strâmt și ușor curb. Și aici se văd urmele luptei. Becul din tavan este făcut țăndări, globul de cristal care-l proteja este smuls cu tot cu o bucată de zidărie. Pășesc peste cadavrul unui militar neamț și deschid o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de la un minut la altul. Cu mâna ei strânsă puternic în căușul palmelor lui, Marius își ascunde suferința în spatele unor cuvinte pline de iubire: Niciodată zâmbetul tău nu a fost mai plăcut sufletului meu bucuros să te vadă. Afară, pe coridor, Marius și infirmiera fac câțiva pași mai încolo de ușă. Doi soldați trec pe lângă ei în fugă. Unul dintre ei ține pe umăr o mitralieră iar celălalt strânge la piept mai multe benzi de cartușe. Ochii lui se încrucișează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
s-ar zice după cum arăți. Mai lasă-mi și mie frățioare ceva din țigara aia. Bă, care mai ai o țigară și pentru mine? se aude din dreapta o voce groasă. Eu, dar costă, îi răspunde alta, din celălalt capăt al coridorului Ce să-ți dau mă neamule? Prafu' de pe tobă? Am văzut că ai hârtie igienică. Să vii cu ea la băiatu', că de două zile îmi fac toaleta curului cu deștele. Se aud câteva râsete răzlețe, apoi totul se pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gălăgios. Fug către cuiburile lor de pe stâncile din jur, croncănind sumbru. Curând vor reveni, încăpățânate, dornice să se înfrupte din rămășițele celor căzuți. Un geamăt prelung atrage atenția lui Marius. E Carol. Încovoiat, palid ca un strigoi, merge împleticit pe coridor cu mâinile încrucișate peste burtă. Lasă în urma lui o dâră groasă de sânge. Cu gândul să-l ajute, aleargă spre Suflețel care se prăbușește la podea. M-au făcut ferfeniță dom' locotenent...scâncește Carol. Stai liniștit Suflețel, nu te teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
piept. O durere cruntă pare că izvorăște din toate oasele, mușchii, nervii și venele lui. Abdomenul pulsează violent sub presiunea unei stări de greață cum nu mai cunoscuse până atunci. Privirea alunecă tremurat peste cadavrul unui soldat român căzut pe coridor, la câțiva metri de el. Nu știe cine este, pentru simplul motiv că nu mai are față. De sub mantaua ruptă și plină de noroi iese capătul unui pachet exploziv. Asemeni unui boxer care tocmai a primit un upercut nimicitor, Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
crăpătură lungă își face apariția în varul alb al tavanului. Camera se umple de praf. Fără să mai piardă nici o secundă, Marius face semn infirmierei să vină cu el. Ridică în brațe trupul neînsuflețit al Smarandei și ies cu toții pe coridor. În jurul lor se dezlănțuie iadul. Obuzele percutează violent pereții, transformându-i în moloz. Țăndări, drugi metalici, cărămizi, schije zboară nebune. Urletele celor uciși sunt acoperite de zgomotul exploziilor. Clădirea se cutremură din temelii. Etajul este lovit în plin. Drept în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
continuă să încaseze lovitură după lovitură. Tunetul zidurilor care se prăbușesc este asurzitor. Ajunge în sfârșit la subsol. Aici, fumul și praful este mai puțin dens. Depune trupul fetei pe podea, apoi se întoarce și urcă în fugă scările către coridor. Sus este întâmpinat doar de o mare de flăcări. Infirmiera și copiii dispăruseră. Fräulein Andrea! Fräulein Andrea! Pătrunde prin fumul gros, dar dă înapoi în fața căldurii infernale. Nu poate înainta nici un pas, fără să se ardă. Revine cu o batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sluji pe Dumnezeu și Satana în același timp. Epilog Vechiul orologiu spaniol, așezat într-un colț al vestibulului, bate de două ori și ecoul loviturilor vibrează delicat și grav prin lumina puternică ce scaldă în aur încăperea, se răspândește pe coridor și urcă până la camera în fața căreia Antonio se oprește să bată discret la ușă. Intră, se aude din interior. În odaia învăluită în semiobscuritate datorită jaluzelelor trase, miroase frumos a cafea și cornuri proaspete. Interiorul simplu are eleganță și intimitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
jos, semn al unei tristeți cronice. Cu înfățișare foarte îngrijită, poartă o jachetă tricotată de lână, deschisă în față, cu fustă închisă la culoare croită după ultima modă și pantofi cu tocul jos, ornați cu mici catarame argintii. Ajunsă pe coridor, trece pe lângă alte câteva uși ce decupează forme dreptunghiulare întunecate în pereții tapetați cu bun-gust pe care sunt atârnate la întâmplare tablouri în ulei de dimensiuni diferite, în general peisaje marine. Pune palma pe balustrada scării interioare de lemn care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
avertizase chiar că, din cauza unor clauze din planul de pace, Sarajevo poate deveni un nou Beirut. „Acordul nu asigură nici măcar minimum din revendicările noastre”, susține Karadjici. Printre problemele pe care Acordul le-a lăsat în suspensie, figurează și cea privind coridorul din jurul orașului Brciku, soarta lui urmând a fi hotărâtă prin arbitraj de către o comisie alcătuită din musulmani, sârbi și europeni. Târziu au fost precizate conținutul, caracterul și metodele acestui arbitraj. Neclară a rămas și modalitatea în care cele trei armate
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
simțit destule ori neputincioși ca și cei pe care Îi judecam, lăsînd mai Întotdeauna În asemenea Împrejurări o ferestruică, o deschidere oarecare, pentru ceasul al doisprezecelea măcar, știută În secret doar de noi, niciodată de ei care străbăteau acele lungi coridoare Întunecate unde-i Însoțeam fără să știe, prin lumina ferestruicilor deschise, folosite de avocații, totdeauna abili și inteligenți, În hățișul căilor de atac. Singurul lucru important era să dormim serile cu capul liniștit pe pernă, noi față de noi Înșine, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu e nici o șaretă, nu mai vine nimeni de cînd ai plecat. SÎnt bucuroasă c-am venit să te văd; la noi nu se mai Întîmplă nimic.” A doua zi, În tren și ea și fiica stăteau la geamul de pe coridor din dreptul compartimentului lor; fiica flutura o batistă albastră, la fel ca voalul din jurul gîtului, iar Ana făcea semne de adio mișcîndu-și palma mîinii drepte ca o pasăre obosită, eu răspundeam asemeni În timp ce fierăria trenului se puse În mișcare; a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
în valoare de 300 milioane de euro, dintre România, B.E.I. și Compania Națională de Căi Ferate „CFR“, pentru susținerea financiară a proiectului de reabilitare a liniei de cale ferată Curtici-Simeria (185 km). Reamintim că tronsonul feroviar Curtici-Simeria-Brașov face parte din Coridorul pan-euro- pean IV. ( O. N.) Adunare generală În cursul săptămânii viitoare va avea loc Adunarea Generală a Filialei „Eftimie Murgu“ a Asociației Naționale a Veteranilor de Război. Acțiunea se va desfășura în ziua de joi, 30 martie 2006, de la ora
Agenda2006-12-06-1-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284888_a_286217]
-
fi Capitală Culturală Europeană în anul 2007. În așteptarea acestui important eveniment, în orașul de pe Cibin se derulează un amplu program de restaurare, cu deosebire în centrul său istoric, unde 7 clădiri, fațadele a 64 de imobile și 21 de coridoare (ganguri) de acces la curțile interioare, precum și unele ziduri și bastioane ale vechii cetăți vor dobândi forma și culoarea din veacul în care au fost construite. Piața mare din centrul municipiului a fost reamenajată, în perimetrul ei urmând să fie
Agenda2005-48-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284439_a_285768]
-
de treizeci și opt de ani și una de șaizeci. La liceu aveam o femeie de serviciu de vreo cincizeci și mă uitam (adică se uitau și alții) cu un fel de amețeală la trupul ei încă tânăr, aplecat asupra coridoarelor pe care le spăla. Și odată când am prins-o singură am încetinit pașii s-o văd mai bine; a întors capul și s-a uitat la mine cu un surâs de complicitate și, ca din întîmplare, m-a atins
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lui că riscam să mi se spună ceva dur la care n-aș fi avut ce răspunde, de pildă: "nu mi-amintesc să vă fi cunoscut vreodată", sau pur și simplu să-mi întoarcă spatele și să mă planteze pe coridor. Așa, se mărgini, cu o urmă de jovialitate, să mă întrebe: "Doriți ceva? Aveți vreun bolnav pe care îl pot ajuta?" Nu, i-am răspuns, mulțumesc... Vă urez succes în carieră..." ,.Și eu dumneavoastră! mi-a replicat fără ezitare și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un dentist, ha, ha, ha, ha, ha... hi, hi, hi, hi, hi... N-are dreptate Marx, nu ne despărțim numai de trecut râzând, ci intrăm și în viitor tot râzând... însă de noi înșine..." Și îi povestii întîlnirea mea pe coridoare cu doctorul Vaintrub și cum îi spusesem că stau bine cu dantura, pot să sparg și sâmburi de măsline... Se pregătește o reformă a învățămîntului, continuai în timp ce mâncam flămând. Ce-ar putea să aducă nou această reformă. Ce putea să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe care îl scoase, strigând unei infirmiere: Rezerva patru și orice pălăvrăgeală cu gravida strict interzisă. O să adoarmă și totul o să fie bine. Poftiți!" "Doctore, îl întrebai, pot să stau și eu până adoarme?" "Bineînțeles". Dar așteptai o vreme pe coridor. Infirmiera însă nu se putu stăpâni să nu-mi spună ce era cu această rezervă patru. Acolo fusese adusă cu o zi înainte, la reanimare, una care născuse greu și murise, era bolnavă de inimă și nu știa, avea ceva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
au, e o reacție fără importanță. Trece în zece zile." În timpul lehuziei vorbisem zilnic împreună la telefon, deși prindeam foarte greu maternitatea, suna veșnic ocupat și tot din aceeași pricină nici ea nu putea să mă cheme, telefonul era pe coridor și nu putea să aștepte în picioare să-i vie rândul și nici să vorbim mult. Se internase într-o dimineață pe la orele patru, tot așa, prinsă brusc de așa-numitele contracții. Știam că totuși nașterea parea să vină abia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în fața unei clădiri cu sentinelă. Mai erau de-astea prin oraș, dar niciodată nu mă întrebasem ce e înăuntru. În clădire se petrecu o scenă bizară. Urcarăm trei etaje cu un lift mititel, numai eu și căpitanul, trecurăm prin numeroase coridoare la fel de strâmte și aveam senzația că clădirea era pustie, în afară de câțiva milițieni pe care îi zării de departe, nu întîlnirăm pe nimeni. Eram deci la Miliție. Așadar, o chestie penală... Și dacă se desgropase istoria cu moartea Căprioarei? gândii. Fusesem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
târâi picioarele prin imensul birou. Simțeam o dorință să mă întind pe jos și să dorm, atât de vie, încît îmi trebui un mare efort de voință să n-o fac. Observai că din birou, la dreapta, ieșea un mic coridor care era luminat. Uimit, o luai într-acolo. Mă pomenii într-un alt birou, și ăsta mare și, în el, în fund, văzui un ofițer securist, care stătea liniștit pe scaunul lui și lucra la lumina lămpii de pe masă. Ridică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
câștig o pîine!" " Dar nu e păcat, tovarășă Matilda? a zis betonistul. Aveți un copil, o să vă fie foarte greu să ajungeți din arhitectă cine știe pe unde, funcționară la poștă sau și mai rău, femeie de serviciu, să spălați coridoarele! Gîndiți-vă bine, astea nu sânt glume!'' Și ce, a zis Matilda, o femeie de serviciu nu e un om? Dacă țara nu mai are nevoie de arhitecți, spălăm și coridoarele și closetele..." " Vedeți, a reluat activistul, spuneți că sînteți calmă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poștă sau și mai rău, femeie de serviciu, să spălați coridoarele! Gîndiți-vă bine, astea nu sânt glume!'' Și ce, a zis Matilda, o femeie de serviciu nu e un om? Dacă țara nu mai are nevoie de arhitecți, spălăm și coridoarele și closetele..." " Vedeți, a reluat activistul, spuneți că sînteți calmă, dar nu sînteți deloc. Eu zic să vă calmați și să vă gîndiți."" Avea dreptate. Oricât ai crede tu că ești calm, de fapt nu ești, mi-a spus Matilda
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]