7,769 matches
-
spre un amalgam superior, cu aceeași vibrantă convingere ca astăzi și ca în timpul imperiului spiritual al Alexandriei. Anume strădanii spre sinteze mai largi au existat de multe ori în istoria Europei, ca și în aceea a Asiei, dar niciodată concepțiile cosmice nu s-au voit clădite pe temelii atât de diverse și, dacă voiți, cu elemente atât de disparate ca în zilele noastre și în veacurile ce au precedat evul creștin"709. Ceea ce mi se pare important este că situația pe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o complexitate. Geneza este complexă. Particula este hipercomplexă (și deloc elementul in sfârșit simplu). Organizarea este complexă. Evoluția este complexă. Physis-ul este nesimplificabil și complexitatea sa sfidează total înțelegerea noastră cu originea sa, textura sa infra-atomică, desfășurarea și devenirea sa cosmică"850. Complexitatea ne face sensibili la lucruri neliniștitoare pentru gândirea clasică: incertitudinea, incompletitudinea, imperfecțiunea, dezordinea, ambiguitatea, obscuritatea, misterul, antinomiile etc. În fața ei, gândirea simplificatoare poate să-și desfășoare arsenalul de metode și tehnici necesare inteligibilității, punând în ordine fenomenele, respingând
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
singur omul, în tot universul, este o ființă a cărei "unitate formativă" va stagna în veci. Aceasta fiindcă "unitatea formativă" a omului și-a ajuns limita superioară a "integrării", atingând adică "plafonul", din totdeauna și în prealabil stabilit al integrărilor cosmice (...) Omul este singura ființă din Univers care, în procesele de integrare, a epuizat diferențialele eterogene existente și a ajuns până exact unde... începe regiunea diferențialelor-lipsă (...) Pe linia acestui plafon al diferențialelor și al integrărilor se declară însă un proces ciudat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
filosofia naturală. Chiar Newton folosește modelul stării naturale atunci când discută despre mișcarea uniformă a corpurilor în absența interferenței cu alte forțe. Corpurile își păstrează starea naturală, adică mișcarea uniformă, atâta timp cât nu sunt perturbate de alte forțe. Și ideea de mecanism cosmic armonios sau a universului ca un orologiu își au sorgintea în intuițiile comunie cu privire la existența unei anumite stări inițiale date înțeleasă ca stare naturală. Abia Darwin dislocă în sens conceptual, profund, acest model al stării naturale de uniformitate prin teoria
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
prin sesizarea relațiilor dintre diversele părți ale biosferei în sensul recunoașterii unei interdependențe globale, în care toate se leagă de toate, ceea ce duce și la o reconsiderare a poziției omului în cosmos. Se consideră că modul de organizare a lumii cosmice este înscris în interiorul organismului viu și că diversele ritmuri cosmice, așa cum ar fi rotația Pământului, alternanța zilei și a nopții, precum și succesiunea anotimpurilor, se încifrează înlăuntrul organismului sub forma unui orologiu biologic. Este scoasă astfel la iveală o rețea nebănuită
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
recunoașterii unei interdependențe globale, în care toate se leagă de toate, ceea ce duce și la o reconsiderare a poziției omului în cosmos. Se consideră că modul de organizare a lumii cosmice este înscris în interiorul organismului viu și că diversele ritmuri cosmice, așa cum ar fi rotația Pământului, alternanța zilei și a nopții, precum și succesiunea anotimpurilor, se încifrează înlăuntrul organismului sub forma unui orologiu biologic. Este scoasă astfel la iveală o rețea nebănuită de interdependențe, astfel încât devine demnă de a fi luată în
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
este condus doar de rațiune. Acum etica mediului reprezintă noua provocare prin propunerea de extindere a sferei moralității. În literatura domeniului au fost formulate mai multe argumente ale inevitabilității antropocentrismului. William Grey126 formulează un argument în favoarea caracterului inevitabil al antropocentrismului cosmic. O judecată este antropocentrică dacă expune dovezi privind dependența de locul sau prezența omului în cosmos, adică de valorile, interesele și preferințele sale. Pentru a respinge perspectiva antropocentrică ar trebui să putem indica posibilitatea unei perspective externe lumii omului, detașată
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
două lucruri diferite, interesele etice și situarea epistemologică. Atunci când ne raportăm la alți oameni suntem într-un context etic, iar acest context etic presupune prin el însuși o anumită detașare de sine, fără a duce însă la adoptarea unei perspective cosmice perfect neutrale, care să fie echidistantă față de orice punct de vedere posibil. Este imposibilă o asemenea situare etică echidistantă față de toți ceilalți. Asemănător, detașarea față de sine este necesară, dar este imposibil să eliminăm orice referire la sine, la propriile experiențe
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
nivelul sensibilității umane, al definirii sensului vieții și al relației dintre om și lume. Arne Naess 277 invocă diverse concepte ale religiilor și culturii orientale, așa cum ar fi Bhagavadgita. Realizarea de sine este înțeleasă de Naess în relație cu Sinele cosmic pornind de la așa-numita teză a identificării. Realizarea de sine presupune identificarea eului personal cu întregi din ce în ce mai cuprinzători, până la nivelul cosmosului ca întreg. Această identificare este mai mult decât o stare psihologică, ci ea presupune conștiința faptului că fiecare este
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
atunci, revenind la preocupările noastre ecologiste, că vom admite distrugerea unor entități știind că întregul nu este afectat de aceste dispariții? Să nu ne îngrijorăm într-un asemenea caz? Răspunsul la o asemenea obiecție ia în considerare faptul că Sinele cosmic este raportat la o ordine cosmică realizată procesual, iar ceea ce asigură realizarea de sine este menținerea acestui echilibru, iar nu a unei anumite stări de fapt. Omul însuși participă la această continuă devenire, iar prin conștiința ecologistă își înțelege tocmai
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
că vom admite distrugerea unor entități știind că întregul nu este afectat de aceste dispariții? Să nu ne îngrijorăm într-un asemenea caz? Răspunsul la o asemenea obiecție ia în considerare faptul că Sinele cosmic este raportat la o ordine cosmică realizată procesual, iar ceea ce asigură realizarea de sine este menținerea acestui echilibru, iar nu a unei anumite stări de fapt. Omul însuși participă la această continuă devenire, iar prin conștiința ecologistă își înțelege tocmai această situare într-un flux dinamic
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
configurează domeniul. Analizez în continuare chiar această relație dintre etica globală și problematica mediului înconjurător. Ideea de finitudine a apărut metaforic în literatura politică și economică într-o formă accesibilă imaginarului individual și colectiv, aceea a planetei ca o navă cosmică, în primul rând în legătură cu criza mediului înconjurător. S-a acceptat că această finitudine funcționează ca o constrângere asupra acțiunilor practice întreprinse de diverșii agenți sociali. Putem deosebi trei înțelesuri ale finitudinii 365: • Finitudinea resurselor neregenerabile. Petrolul, cărbunele și unele minereuri
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
unui poem, sunt - potrivit lui Barbu - stări și nu acțiuni, "starea de geometrie și, deasupra ei, extaza"5. Altfel spus, figura cristalină a desăvârșirii spirituale - spiritul de geometrie - și viziunea înaltă a posibilului luminat - spiritul de finețe 6. Forme ale "increatului cosmic: adică existențele embrionare, germenii, peisajele nubile, limburile" care să slujească "la extinderea realului până la ceva mai semnificativ, prin absorbirea stărilor sau a ființelor imaginare"7. Dezobiectivării lumii îi urmează sublimarea ei, purificarea "până a nu mai oglindi decât figura spiritului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trecerii așadar, pe care materia îl străbate împreună cu sufletul, în încercarea de a se ridica "până la spiritul ordonator, până la muzica spațiilor și la fatalitatea matematică a legilor firii"6. Un spațiu parcurs de energii ce exprimă proporția divină a tonurilor cosmice, intonând pythagoreica muzică a sferelor, identificat în undă. Energia este "unda captivă în spațiu, principiul care se zbate în marile lucruri ale lumii"7, și de aceea zbaterea ei e asemănătoare unor aripi care își iau zborul sau cuvintelor abia
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
evenimente de lumină", "sufletul este un ton fundamental"22, căci el dă forma matricială, modelul după care tot ce apare își înfiripă imaginea, ovalul sau elipsa, "formă paradigmă a lumii"23. Este chiar forma inimii ce respiră în ritmul undelor cosmice 24, receptacolul în care absolutul "prinde corp", iar lumea se arată "ca o palingenezie a ovalului"25. Inima e forma cerului în noi, ovalul ei fiind "profilul virginal al tuturor formelor", "o mai clară conștiință a cerului esențial"26, iar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
câmpul posibilei lor nașteri în adevărul existenței, pure ființări ce rătăcesc în spațiul transparent dintre pământ și cer. La rândul lui, "cu tot sufletu-n vis", omul își trăiește dureros condiția duală, rătăcind "nebun" printre sferele de argint ale armoniei cosmice, "în văzduhul bătut de himere", zbătându-se totodată "ferecat pe pământ". Dorul de esențe e mistuitor, iar dacă înălțarea până la ele pare imposibilă pentru tot ce se manifestă în lumea generațiilor, acest invizibil inexprimabil dă totuși ceva de văzut, propune
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care separă imaginea de model" (p. 275). 20 Dan Botta, Charmion, în op. cit., pp. 18, 22, 26. 21 Dan Botta, Frumosul românesc, în op. cit., p. 66. 22 Dan Botta, Charmion, în op. cit., p. 23. 23 Ibidem, p. 30. 24 "Ritmul cosmic incide, în inima noastră, armoniile lumii se dezvoltă, o vastă respirație palpită în ceruri, sânul virginal al nopții se ridică și se pogoară" (ibidem, p. 27). 25 Ibidem, p. 32. 26 Ibidem, pp. 43, 53. "Conștiință limpede a ritmurilor, ascultare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
astfel despre ziduri și exalta în locul lor o deschidere de hău, necondițională, fără nuanțări și discernământ, cum pare a fi cea mistică. Alergic la indiferența atroce și compactă a elementelor, omul nu poate trăi în contact epitelial cu frigiditatea lor cosmică, ci își amenajează o lume de suprafețe intermediare cu permeabilitate selectivă, înăuntrul căreia poftește exteriorul numai pe alese, trecându-l mai întâi protocolar, aspru-mângâietor, printr-o sumedenie de anticamere și șicane calorifere, până capătă fragilitatea abordabilă a convivialului. Doar când
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu mângâierea stârnise o erotică pasională. De-a lungul spiralelor lui de cercuri plictisite de sine însele, hipocampul amorsă o dinamică vertiginoasă a ieșirii din repetitiv prin contribuția omisiv-creativă a memoriei. Astfel, către ceasurile șase ale înserării, în plină incertitudine cosmică și terestră sporită de vânzoleala bicicletelor și câinilor scoși la plimbare, un semnal de pericol cu iz de fier ars și intimă lenjerie feminină se ridică din străfundurile memoriei lui Ian înspre straturile mai limpezi la conștiinței. Cel mai serios
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de pe axa selecției pe axa combinării, iar paradigmaticul a trecut în sintagmatic. Selecția numelor de materie (metaforele "argint" "aur") din "clasele de ocurență" și combinarea în planul expresiei poetice pun în valoare o prelucrare specială a sinonimiei (argint/aur = luminozitate cosmică). În constituirea mesajului poetic, în general, selecția (din planul paradigmatic al limbii) - realizată în baza unor principii de echivalență (sinonimie, antonimie etc.) - și combinarea (în sintagmatic) - realizată prin contiguitate - se succed. În versurile lui V. Voiculescu: Atunci singurătatea se scoală
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
În 2007 Zimbardo a publicat o carte care a devenit repede bestseller, The Lucifer Effect... A fost tradusă de curând la Nemira. Ce este acest „efect Lucifer”? Este istoria căderii În păcat a Îngerului preferat al lui Dumnezeu, a transformării cosmice din „Steaua dimineții” În Satană. Iar parabola lui Lucifer raportează despre transformarea omului bun, obișnuit, În răufăcător, În diavol sub influența unor situații sociale nefavorabile. Una dintre concluziile dominante ale experimentului Stanford este aceea că puterea pătrunzătoare, dar subtilă, a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
zice azi: articulare la situație, dependentă de context), duplicitate și servilitate (capul plecat sabia nu-l taie!), talent În arta disimulării și a salvării aparențelor. O „pasivitate incorigibilă”, o „lașitate congenitală iremediabilă” (cuvinte grele!), justificate de mitul mioritic al „liturghiei cosmice” oferit de Eliade. Iar toate acestea, agrementate de o disponibilitate pentru trădare: a ideilor, a tovarășilor, a grupului. N-a fost Horia trădat chiar de consătenii săi? Și ca o confirmare recentă: n-am asistat cu toții, În ultimele săptămâni, pe
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
eroi trăiesc Într-o lume complexă, sucită, paradoxală, Încercând să se adapteze fără să renunțe la convingerile lor. Un cunoscut specialist În folclor, Ovidiu Papadima (Un roman al Înțelepciunii noastre populare), constată, pe bună dreptate: „Mitologia folclorică cu perspectivele ei cosmice: credințele, legendele și povestirile de seară generate de ele, cântecele bătrânești; cărțile populare, cu duelurile lor de iscusință În Întrebări și răspunsuri: proverbele, zicătorile și ghicitorile; obiceiul pământului cu minuțioasele și Înțeleptele norme de comportament, stabilind de secole și milenii
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
scopul) ?i de cea a voin?ei ra?ionale (c�nd omul se concentreaz? asupra scopurilor de ales, st?p�nind bine mijloacele). Impulsul spre socializarea voin?ei� se exercit? �n cadre naturale ?i cadre sociale ale vie?îi sociale (cosmic, biologic, istoric, psihic). Acestea provoac? reac?îi ale voin?ei care se manifest? (economic, spiritual, etico-juridic, politico-administrativ). Legea paralelismului sociologic surprinde raporturile dintre voin?a social?, cadre ?i manifest?ri. Comunit??ile, institu?iile, grupurile s�nt unit??i sociale
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
a vorbi mai mult despre Călătorul profund - e ca si cum ar trebui să scriu un capitol de anatomia florii de cireș... Să nu vă Închipuiți cumva că poezia lui Malin Tăcu e atat de plăpânda - misterul ei are fiorul și profunzimea cosmică. Mai multe despre existența terestră a poetului se pot afla din textele ce prefațează și Încheie volumul, semnate de Ioanid Romanescu, Aurel Ștefanachi, Gheorghe Puiu și Liviu Antonesei, precum și din evocarea Alinei Tăcu, sora poetului, alături de câteva superbe fotografii. Pe cât
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]