7,252 matches
-
sfârșitul lumii în anul 1000 erau limitate la câțiva călugări francezi. Funcționarii obișnuiți foloseau sistemul anilor regnali, (de exemplu, anul al patrulea din domnia lui Robert al II-lea al Franței). Sistemul actual, "anno domini", era utilizat doar de câțiva cronicari, precum Beda Venerabilul. Europa era în continuare în urma islamului, cu rețeaua sa vastă de caravane , sau a Chinei, în acel moment cel mai mare imperiu din lume, sub dinastia Song. Constantinopolul avea o populație de aproximativ 300 000 de locuitori
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
suferită la Grunwald, noul Mare Maestru al Ordinului, Heinrich von Plauen cel Bătrân, a trimis scrisori mai multor monarhi vest-europeni prin care bătălia era descrisă ca o luptă împotriva păgânilor demonici. Această apreciere a fost mai apoi preluată de numeroși cronicari occidentali. De vreme ce rezultatele bătăliei au fost folosite în scopuri propagandistice de ambele tabere, numeroși autori străini au supraestimat tăria armatelor poloni-lituaniene într-o încercare de explicare a dezastruoasei înfrângeri a teutonilor. Într-o cronică prusacă se spunea că ""forțele regelui
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
(n. 14 decembrie 1932, Galați - d. 10 februarie 2003, București) a fost un dramaturg român, de asemenea eseist, cronicar dramatic, profesor de dramaturgie la ATF , de origine evreiască. Prietenii săi îl alintau Dolfi Solomon. A scris eseuri, romane, și cronici teatrale. s-a născut în Galați in 1932. A urmat liceul la secția umanistă în Bârlad. În anul 1955
Dumitru Solomon () [Corola-website/Science/303230_a_304559]
-
la putere a Cnezatului Moscovei. În timp ce Rusia Kieveană trecea printr-un proces de fragmentare, statul a trebuit să facă fața atacului neașteptat al unui invadator neștiut de nimeni până atunci, venit din Orientul Îndepărtat. "Pentru pedepsirea păcatelor noastre", nota un cronicar al vremii, "au sosit popoare necunoscute. Nimeni nu știa de unde sau când veniseră, sau la ce zei se închinau. Asta numai de Dumnezeu este cunoscut, sau poate și de oamenii înțelepți care au citit în cărți." Cnejii slavi au auzit
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
dar totuși cu mult zel ca medic pentru săracii orășeni și țăranii cu mare generozitate și caritate creștină. După moartea lui cauzată unui Accident vascular cerebral oamenii i-au mulțumit „cu eglogele, regretele și lacrimile lor”, cum a menționat un cronicar. Savantul a fost membru multor academii și societăți științifice, între altele:
Antoine de Jussieu () [Corola-website/Science/302386_a_303715]
-
de Pahomie care l-ar fi sfătuit pe domnitorul Lăpușneanu să zidească o mănăstire pe locul unde creștea un paltin. Până atunci, sihastrul se nevoia într-o bisericuță de lemn. Ctitorul Mănăstirii Slatina este Alexandru Lăpușneanu, domnitorul Moldovei (1552-1561, 1564-1568). Cronicarul Eftimie, care a devenit ulterior episcop al Rădăuților (1558-1561), a scris o Cronică în limba slavonă, a cărei figură principală este Alexandru Lăpușneanu. El a scris că zidirea mănăstirii a fost începută în anul 1553 și a fost finalizată în
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
și a fost finalizată în a doua domnie a lui Lăpușneanu, în anul 1564. Domnitorul ar fi fost condus în acest loc de către sihastrul Pahomie. El l-a numit ca întâiul egumen pe Iacob zis și Molodeț, adică cel vrednic. Cronicarul moldovean Ion Neculce (1672 - circa 1745) relatează în lucrarea sa "O samă de cuvinte" următoarea legendă despre întemeierea Mănăstirii Slatina: ""Alexandru-vodă Lăpușneanul, fiind domnu, au făcut mănăstirea Slatina. Și așè dzicu oamenii că, trăind un săhastru acolo și fiind un
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
și capul Sfântului Grigorie Bogoslov, de stă pănă astădzi la sfânta mănăstire la Slatina, ferecat cu argint și cu pietri scumpe."" La punerea pietrei de temelie a bisericii Mănăstirii Slatina a participat alături de domnitorul moldovean și Patriarhul Ioasaf al Constantinopolului. Cronicarul Grigore Ureche a scris că sfințirea bisericii a avut loc la 14 octombrie 1558 (7066) și a fost celebrată de mitropolitul Grigorie Roșca, înconjurat de un sobor de 116 preoți și diaconi. (""Mai apoi, domnind Alixandru vodă țara, întru lauda
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
manuscrise, precum și o școală de muzică, la care au învățat și tineri din Galiția. Aici s-au lucrat cu multă măiestrie țesături, broderii, miniaturi, s-au copiat cronici. Mănăstirea Slatina a reprezentat un centru de cultură slavonă. Aici a viețuit cronicarul Isaia, devenit apoi egumen al mănăstirii și apoi episcop al Rădăuților (1572-1580). El a copiat "Letopisețul de la Putna" (scris în limba slavonă înainte de 1561 și considerat cea mai veche cronică din Moldova), un cronograf până la 1425, o cronică bulgărească și
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
presupune că ar fi prima soție a lui Mircea Ciobanu, sau, după părerea istoricului Mihai Cazacu, ar fi mama voievodului Vlad cel Tânăr (Vlăduț), cel decapitat în 1512 la București "sub un păr" (Stolnicul Constantin Cantacuzino "Istoria Țării Românești" în "Cronicari munteni", vol.III, București, 1984, p.94), iar biserica a fost clădită tocmai pe acel loc. Fiind construită pe pământuri domnești și în imediata apropiere a curții voievodale, dacă nu chiar în incinta acesteia, biserica Doamnei Maria devine, încă de la
Biserica Doamnei Maria și a Doamnei Stana din București () [Corola-website/Science/302068_a_303397]
-
Voievodul le iese în întâmpinare, și "[...]s-au bătut la Văcărești, den jos de București, și bătându-l, l-au prins viu și i-au tăiat pașa capul, supt un păr în București[...]" (Stolnicul Constantin Cantacuzino "Istoria Țării Românești" în "Cronicari munteni", vol.III, București, 1984, p. 93-94). După unele versiuni din cronicile muntene descriind viața patriarhului Nifon și după însuși spusele sale, cel ce l-a decapitat a fost chiar viitorul voievod. Trupul este dus și înmormântat cu fast la
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
un grup etnic. Aceste concluzii i-au făcut pe slavologi să respingă sau să reinterpreteze "Povestea anilor care au fost", care pretinde că rușii danezi sau suedezi au fost "invitați" să conducă. Aceștia susțin că presupusul autor al "Poveștii... ", Nestor Cronicarul, suporter al taberei pro-scandinave a prințului domnitor Sviatopolk, era în conflict cu tabăra pro-greacă a lui Vladimir Monomahul. Slavologii antinormandiști consideră că inexactitățile dovedite ale cronicii lui Nestor sunt manipulări pro-scandinave și compară povestea invitației adresate lui Rurik cu numneroase
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
austriece ale împăratului Carol al VI-lea de Habsburg (1711-1740) trecuseră în țările române, dorind să-și extindă stăpânirea. La data de 25 noiembrie 1716, trupele austriece ocupaseră Bucureștiul și cu ajutorul localnicilor, ""ca niște iubitori de lucruri noue"", cum zice cronicarul Alexandru Amiras, l-au dus ca prizonier la Sibiu chiar pe domnitorul Nicolae Mavrocordat (1716 și 1719-1730). O soartă asemănătoare se pregătea și pentru domnitorul Moldovei, Mihai Racoviță. Austriecii și cătanele ungurești au pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
români și slavi ("Blasii et Sclaui"), care nu aveau alte arme decât arcul cu săgeți. În continuare este povestită bătălia dintre trupele maghiare și cele ale lui Gelu, ducele românilor. După victorie Tuhutum s-a stabilit în țara lui Gelu. Cronicarul menționează descendenții lui Tuhutum până la acel Gyula care a fost capturat de Ștefan cel Sfânt, când acesta a ocupat Transilvania. Sunt relatate în continuare pierderile teritoriale ale lui Menumorut, care la un moment dat a vrut să meargă în Grecia
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
ocupat Transilvania. Sunt relatate în continuare pierderile teritoriale ale lui Menumorut, care la un moment dat a vrut să meargă în Grecia, adică în Bizanț, după ajutoare. După alte episoade despre alte bătălii ale ungurilor în alte părți ale Pannoniei, cronicarul revine la Menumorut și la asedierea cetății Biharea. Ducele a fugit cu familia în pădurea Igfon. După cucerirea Bihariei Menumorut a trimis solie la Arpad că se supune și i-a dat fiica de soție pentru fiul său Zoltan. În
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
recente (războaiele au luat sfârșit în 450 î.Hr.). Abordarea lui Herodot era cu totul nouă, și, cel puțin pentru societatea occidentală, el pare să fi inventat istoria ca știință, așa cum o percepem acum. După cum spune Holland: „Pentru prima oară, un cronicar s-a hotărât să caute originile unui conflict în dovezi pe care le putea verifica personal și nu într-un trecut atât de îndepărtat încât era deja trecut în legendă, nici în toanele și dorințele vreunui zeu, nici în credința
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
ore, aceasta pare puțin probabil datorită mai multor factori. Armata otomană nu s-a retras de pe câmp pentru a intra în tabără după bătălie, însă a rămas în câmp toată noaptea, fără alimente, apă sau adăpost. Dat fiind faptul că cronicarii otomani au notat că ploua, pare posibil că batălia a fost de scurtă durată și s-a terminat după-amiaza devreme, cel târziu înainte de ora 5:00 PM, iar sultanul ar fi ordonat ca trupele să se întoarcă în tabără. Câteva
Bătălia de la Mohács (1526) () [Corola-website/Science/302594_a_303923]
-
civile, satira și comedia atârnă pe talger parcă mai greu decât drama. Observator ironic al unor moravuri care se cer incriminate, cu o netă vocație de cenzor al imposturii și al fartiseismului, Tudor Popescu se afirmă și în ipostază de cronicar al unor încleștări dureroase, de anvergură istorică. Urmărind evoluția unui cuplu de-a lungul a două decenii, această piesă realistă are totodată reverberații simbolice: este drama unor destine violent modificate de convulsiile istoriei. Dragostea și avatarurile ei, prilejuite de mersul
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
promovat la gradul de mare vizir în 1523 și comandant-șef al tuturor armatelor. Soliman i-a dat autoritate lui Ibrahim peste toate teritoriile turcești în Europa, precum și comanda trupelor care locuiesc în cadrul acestora în timp de război. Potrivit unui cronicar din secolul 17, Ibrahim i-a cerut lui Suleiman să nu-l promoveze la aceste poziții înalte, temându-se pentru siguranța lui, la care Suleiman a răspuns că sub domnia lui, indiferent de circumstanță, Ibrahim nu va fi pedepsit cu
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
literar al editurilor "René Julliard" și "Robert Laffont" până în 1978, an în care devine director și editorialist al săptămânalului "L'Express", post din care demisionează în 1981 în urma unor diferențe de opinie cu Jimmy Goldsmith, proprietarul revistei. În 1982 devine cronicar al publicației " Le Point", post pe care îl va ocupa până la moartea sa. La 19 iunie 1997, Revel este ales membru al Academiei Franceze. În același an își publică memoriile sub titlul " Le voleur dans la maison vide". A fost
Jean-François Revel () [Corola-website/Science/302616_a_303945]
-
coloane ce sprijineau arcele de susținere de pe cele trei laturi. Peretele despărțitor dintre naos și pronaos a fost înlocuit de două coloane, având capiteluri identice cu cele de la exterior, pe care se sprijineau trei arce. Referitor la construirea acestei biserici, cronicarul Grigore Ureche scrie în ""Letopisețul Țării Moldovei"" următoarele: "„însă întăi socoti că, după atâtea răutăți ce făcuse, să să apuce să facă și vreun lucru bun, ca să nu-i vie cu osândă. Și s-au apucatu în anii 7102 (=1593
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
ajungă cu întârziere, ajungând numai până la Iași și așezându-și tabăra la Mănăstirea Aroneanu. A stat acolo trei zile, timp în care a primit vestea că trupele turco-tătare și moldovene au câștigat bătălia, după care a plecat spre țara sa. Cronicarul Ion Neculce a relatat următoarele: ""Atunce, când au mărsu Suliman-pașea cu Cantemir-vodă înainte leșilor la Boian, vinit-au și Șerban-vodă cu oaste din Țara Munteniască pân-în Iași, de-u descălecat cu oastea la mănăstirea lui Aron-vodă, de-u șădzut vro
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
au fost descoperite și la Nicolina - Iași, datate în aceeași epocă. În secolul al XII-lea, etnogeneza poporului român, total creștinat de mai multe secole, este pe cale de desăvârșire, limba protoromână evoluând în patru ramuri : Prin migrații provocate, conform relatărilor cronicarului bizantin Ioannis Skylițes, de războaiele bulgaro-bizantine din sec. XI, sub domnia împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul, populațiile de limbă Istro-Română se strămută în peninsula Istria, de unde le vine și această denumire, dată de lingviști în sec. XIX (Slavii le
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
de locutori ai limbii Istro-Române). Pentru populațiile Daco-Române, limba liturgiei este cea limba slavonă ("Cловѣньскъ"), iar pentru cele Aromâne și Megleno-Române, cea greacă bisericească ("Ακολουθική Ελληνική"). În această perioadă, antica și actuala Tesalie, locuită de mulți Aromâni, era denumită de cronicarii bizantini "Megali Vlahia" ("Vlahia Mare"), în timp ce "Româniile populare" de la nordul Dunării de Jos, locuite de Daco-Români, și vasale ale regatului ungar până la bătălia de la Posada (1330), erau numite de către cancelariile bizantine "Ungro-Vlahia" ("Vlahia dinspre Ungaria"), și păstorite de Patriarhia Constantinopolului
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
octombrie 1698, la care, la început au fost invitați numai protopopii, apoi, având în vedere importanța hotărârilor ce trebuiau luate, Sinodul a fost întregit cu preoții și cu câte 2 sau 3 fruntași din fiecare parohie. O însemnare păstrată la cronicarul Nilles arată că 2270 de preoți au semnat hotărârile sinodului, preoții parohi făcând pe rând, mărturisirea credinței. Întregirea sinodului a fost făcută pentru a nu putea fi acuzați episcopul și protopopii că au făcut unirea singuri... Aceasta a fost o
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]