8,208 matches
-
cinematografiei este compus din bunuri mobile și imobile cu valoare artistică sau documentara privind reconstituiri de epocă ori având caracter de unicat sau de mare rărițate. ... (2) Din categoriile de bunuri prevăzute la alin. (1) fac parte bunurile reprezentind costume, decoruri, recuzita, mobilier cu valoare deosebită, aparatură și instalații ce țin de istoricul cinematografiei, studiourile și platourile cinematografice împreună cu terenurile aferente, precum și filmele produse de cinematografia națională și universală aflate în Arhiva Națională de Filme. ... Articolul 3 (1) Bunurile mobile și
ORDONANTA Nr. 43 din 29 august 1995 privind unele măsuri pentru conservarea patrimoniului naţional al cinematografiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112045_a_113374]
-
fi oare interesant acest erou? Iată o întrebare strict literară. Nu-mi dau seama acum, dar port hotărârea ca în viitor să recitesc cu un ochi obiectiv aceste însemnări și, dacă eroul e reușit, să-i schimb numele, să schimb decorul, să-i dau drumul ca erou literar și apoi să distrug aceste pagini. Principalul e să mă exprim și dacă aceasta va reuși într-o ficțiune, la ce bun jurnalul?" (p. 27-28). Jurnalul propriei nevroze poate fi considerat o versiune
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
a fost trucată, că nu a existat o implicare definitivă, abisală, a subiectului în act, că ceva a fost falsificat. în fine, apar acele indicii și semnale obscure care divulgă statutul de Ťrăspopitť al actantului poetic. Lupta cu transcendența este decorul necesar pentru a disimula absența trăirii autentice. Cu cît această Ťluptă cu îngerulť apare mai dramatică - prin exacerbarea naturii plebee a actantului poetic Ťneîncercat de slavă, crîncen și scîrbitť - cu atît se întețește simulacrul autenticității. Refuzat de posibilitatea transcenderii, Arghezi
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
jaf și are nevoie de casa unei bătrâne - care nu bănuiește nimic - ca sediu al operațiunii. Dar bătrâna realizează ce se petrece, amenință să-i dea în vileag și... de aici, titlul românesc al filmului. Locația se schimbă însă: de la decorul urban al Londrei la orășelul Saucier din sudul Statelor Unite (prilej pentru o coloană sonoră de excepție, ce abundă în muzică gospel). Din punct de vedere regizoral, filmul e sută la sută Coen: recunoști umorul (negru, morbid, absurd), incorectitudinea politică, artificialitatea
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
morbid, absurd), incorectitudinea politică, artificialitatea voită a mizanscenei: actorii interpretează personaje excesiv de tipizate (vezi rolul lui G.H. Dorr - interpretat de Tom Hanks - mefistofelic, grandilocvent, și totuși inadecvat funcției de "creier" al operațiunii, un rol care-și subminează propria credibilitate), iar decorul e suficient de stereotipizat pentru a părea ireal. Singurul defect al filmului apare la nivelul scenariului, unde lipsește consistența din Marele Lebowski: umorul Coen, în principal de limbaj și de situație - pisica bătrânei refuză să cedeze degetul amputat al unuia
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
praful, e subminată de implauzibilitate. Exemplul contrar îl găsiți la Caragiale sau la Cristi Puiu: personajele au carne și oase, dar și fiziologie, cu toate că sunt alcătuite din "mici fragmente de neant" pe care le recunoaștem cu toții. Păcat de luminația excelentă: decorurile sunt când scăldate de lumină, când înecate într-un întuneric resuscitat cât de cât prin flacăra lumânărilor. Păcat - nu mai puțin - de coloana sonoră (The Zombies) și de un excelent operator de imagine. Supa finală a ieșit mult mai prost
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]
-
o Regină,/ Un Admiral, o Reginiță și un Regișor./ O lume de-ntuneric pîndea o lume de lumină/ Dintre atîția fluturi, cineva trebuia să fie de vină pentr-un viol/ (să nu-l uităm nici pe Cavalerul Oranj, prezent în decor).// Cap de Mort se crezuse rege. Războiul îl anunțase./ Strigarea lotului patruzeci și nouă: O armie de lumină porni dimineața, pe rouă. / Da sau nu: Reginița poate ar plînge./ Cînd soarele se ascunde în spatele lunii, fluturii/ Rătăceau ca orbii, mînjiți
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
publicului neîndurător. Căci în afara snobilor și a frumoaselor de la parada modei (nu foarte mulți la număr),majoritatea este un public de cunoscători până în amănunt, care știu tot și nu iartă nimic. Revenind la Tristan, în montarea lui Cristoph Marthaler, în decorul foarte rece (o sală de așteptare, de spital îmbrăcată în faianță galbenă) lumina este cea care însoțește acțiunea din lumea exterioară și face trecerea spre trăirea interioară a eroilor (sugestive ,ozn-urile" care apar, vibrează, dispar, lăsând noaptea să ascundă lungile
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
scurtă durată, nu poate declanșa o modă. De aceea, rareori vectorii unei epidemii sociale coincid cu vedetele oficiale ale unei epoci. În al doilea rînd, contextul social. Foarte puțini oameni sînt conștienți că ambianța în care trăiesc joacă rolul unui decor ce exercită o înrîurire permanentă asupra psihologiei lor, iar factorii prin care se petrece această înrîurire sînt acele amănunte, aparent insignifiante, din care este format mediul nostru de viață. Ambianța este butaforia zilnică alcătuită din detaliile minore și mărunte, care
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
luat în parte, nu înseamnă mare lucru, dar care, toate la un loc, pot modifica comportamentul unui om. Cine nu a simțit că, pus în numite împrejurări, se poartă altfel decît de obicei? Și aici nu e vorba numai de decorul inert al peisajului urban în care ne mișcăm, ci mai ales de anturajul în care ne aflăm într-o zi sau alta. Este un fapt notoriu că un om își modifică comportamentul în funcție de anturajul în care se află, ajungînd să
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
vocile comediei se multipică: ,Te-ai chinuit în zadar cu Ana - Maria... nu vezi că tot n-a priceput cum e cu ,trageți" și ,trage-ți"???.... las-o baltă.... de fapt, observ că la ea Ťliniuțať pare a fi pur decor..."; ,prenumele tău se poate scrie și cu liniuță.... dar Ťtrage-țiť (cum ar fi trebuit sa fi scris tu) e INTOTDEAUNA ... cu liniuță... Ți-e clar acum?" ș.a.m.d. Discuțiile și digresiunile de acest tip atrag, desigur, și reproșuri globale
Dispute lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11388_a_12713]
-
cuvîntul lui Rabelais mai are un element care să-i redefinească pe scenă toată forța nebuniei lui: muzica lui Șirli. O lume simplă, în această montare, fără ca nimic să o deconspire la exterior. De aceea, și Helmuth Stürmer alege un decor esențializat, format din elemente simple planșetă de lemn, mese de lemn, obiecte uzuale în orice timp, fără să elaboreze nimic sofisticat. De aceea, descoperirea ritmului de pe scenă într-un loc în care pare că nu se întîmplă nimic devine principalul
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
dacă nu ar întîlni aici mai mult decît sexul: IUBIREA pe care nu o mai credea posibilă, și femeia care i-o dăruiește, Valérie. Este o mare pasiune și o mare iubire, ce are drept fundal, rînd pe rînd, luxuriantul decor tropical și un Paris cenușiu, aflat parcă sub asediu, terorizat de bandele din cartierele mărginașe. Iubirea celor doi nu poate sfîrși, potrivit viziunii mai generale a autorului, decît în eșec. Valérie moare sub ochii lui Michel, într-un atentat terorist
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
divorțat, tentat de a-și analiza și contextualiza noua poziție, de a-și evalua trecutul, libertatea eului, viitorul, ca un existențialist sadea. Dar vai, inevitabilul se petrece. Lucidul și avizatul nostru erou într-o banală dimineață, în cel mai prozaic decor, are revelația "femeii unice". După un scurt filaj, urmează atacul, adică dialogul, ceva între Ionesco și Băieșu. Rezultatul? Aveau o mulțime de puncte comune: "divorțați amândoi, soțul ei bețiv, microbist și curvar, nevastă-mea, rea, incultă și avară; soțul ei
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]
-
prima oară), ne lasă impresia că ar putea fi citite, foarte bine, atât în cheie estetică, cât și în cheie estetică. Afirmația poate părea hazardată, însă la capătul lecturii nu putem să nu remarcăm că multe replici, gesturi, elemente de decor ne trimit cu gândul la un univers claustrofobic, specific oricărui regim totalitar; Toma, personajul din Cutia, care, între altele insistă să i se spună Rom și nu Tom, are obsesia că este în permanență urmărit de indivizi suspecți, care pândesc
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
recent publicat studiu, Limits of Rightness, e conceput ca replică, sau continuare la o carte anterioară, Rightness and Reasons: Interpretation in Cultural Practices, în care Krausz expunea o teorie a interpretării artefactelor culturale (de la texte literare pînă la obiecte de decor interior sau simfonii concertante) pornind de la distincția dintre realism și constructivism. Simplificînd: realismul este o doctrină bazată pe convingerea că lumea există independent de voința sau reprezentarea oamenilor, în vreme ce constructivismul stipulează dependența indestructibilă dintre o realitate percepută și aceia care
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
trei filme ale lui Cristian Mungiu, care a cîștigat cu o grotescă satiră, Corul pompierilor. Printr-un umor debordant s-a detașat dumnezeu@paradis.hu de Stefanovics Angéla, Kálmánchelyi Zoltán și Végh Zsolt, dar laureat a fost eseul metafizic în decor medieval Pasărea de aur al lui Szaladják István, în detrimentul Tînărului Morel de Xantus János, a Rozikei nu se teme de Pálos György, Studenților lui Gulyás Gyula, a Spînzuraților lui Gothár Péter. Președinta juriului maghiar, Vera Létay, redactor-șef al revistei
Senzor by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16652_a_17977]
-
fragilă și maladivă, este consemnată figura, din anii liceali, a unui Bacovia "gimnast, excelînd în exercițiile la bare, la verigi și la paralele", care "făcea scrimă, înota, patina elegant pe Bistrița înghețată". În spirit balzacian, prozatorul-biograf se oprește atent asupra decorului în care a evoluat eroul său, descriindu-i locuințele: "Casa din str. Roman 103 era cu toată fațada la trotuar, exiguă, lipită de casele vecine, poate cu o curte în spate, tipică locuință-prăvălie. Casa din str. Bacău-Piatra, avea în schimb
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
de Aristide Bruant, unul din principii boemei franceze imortalizat de penelul lui Toulouse-Lautrec. Expoziția propune publicului diverse tipuri de exponate: biroul regizorului și megafonul său de la Cinecittà; colecțiile de costume originale create pentru Satyiricon și Roma; câteva dintre obiectele de decor din La dolce vita; instantanee de pe platourile de filmare; postere originale ale peliculelor; desene și crochiuri autografe făcute pe diferite suporturi, chiar și pe șervetele restaurantelor; definiții și expresii memorabile ale artistului, incizate pe panouri; proiecții de documentare realizate de către
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
opere, 98 este o cifră notabilă, mai cu seamă considerând extensia stilistică de la Gluck la Britten sau Prokofiev și creația contemporană. Cartea a fost lansată în deschiderea Săptămânii festive a Operei alături de un CDrom care ilustrează și activitatea departamentelor tehnice (decoruri, costume etc.) care, trebuie spus, numără adevărați maeștrii în domeniu - completând astfel cartea. Tot o privire spre trecut, un omagiu adus celor ce au împlinit pe această scenă o epocă de apogeu a artei lirice românești a fost și decernarea
O jumătate de secol by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13118_a_14443]
-
a fi iubit. Pe cu totul alte dimensiuni se situează Dogville scris și regizat de către Lars von Trier. Un film puternic, imposibil de povestit, în care acțiunea nu este decît suport pentru o fină descriere a naturii umane, în care decorul nu este decît suport pentru o sensibilă derulare de la aparență către esență. Un discurs cinematografic din care lipsește judecata morală, căci etica nu are de-a face cu natura. Destine care încearcă să se sustragă naturii prin fuga în alt
Trei filme by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13119_a_14444]
-
lumii, uitând, pentru cele două ore de încântare de neîmpliniri și de necazuri, de guvernanți și de anomaliile care se petrec de ceva vreme în țărișoara noastră dragă și, în ton cu nevinovăția frumoaselor păsări și gingașelor animale, într-un decor sublim, am trăit clipe de înălțare și liniște sufletească autentice... Ne-am încărcat sufletele cu energia pozitivă care radia din toate colțurile acestei minunății și, dându-ne parcă mâna cu soarele ce se-ndrepta semeț spre-un amurg feeric, am
CIPRU (3) – SCURTE EVADĂRI, DESCOPERIRI MĂREŢE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349730_a_351059]
-
Michaux, Le Corbusier, Mac Orland, J.P. Sartre, Paul Claudel, precum și conaționalii Ț. Tzara și C. Brâncusi. Din 1946, la îndemnul lui Picasso, începe să sculpteze, iar în fotografii se simte atras de inscripțiile pe ziduri (graffiti). Un timp realizează și decoruri pentru teatru, însă un eșec minor îl face să abandoneze. Devine un pasionat de călătorii în lumea întreagă, în urma cărora realizează alte albume fotografice. Din lungă prietenie cu P. Picasso se naște volumul Convorbiri cu Picasso (1964), carte tradusă în
Centenar Brassai by Daniel Nazare, Irina Bernad () [Corola-journal/Journalistic/17633_a_18958]
-
o complicitate ciudată în cadrul căreia se cade perfect de acord că iconografia dura și gestul definitiv, impulsivitatea cromatică și ecorșeul psihologic nu sînt decît invocații, jocuri secunde, umbre livrești ale unor tipologii de inventar. Mirela Trăistaru "înrămează" totul într-un decor edenic, într-o lume de arabescuri și de motive florale de un decorativism tandru și vetust. Dacă expresionismul sau este transilvănean sau, mergînd mai departe, nordic, întregul fundal și "cadru" , în totalitatea lui, sînt de origine central-europeană și, în particular
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
nu este nicidecum un exercitiu exterior, o simplă retorica a formelor istoricizate, ci o altă pistă pentru încercările existențiale. Între gestul crispat și contemplația lină, artista încearcă să plaseze echilibrul fragil al unei lumi cu o puternică încărcătură metafizica. Printre decoruri vagi și contorsiuni ale unor enatomii și ele sumare, pictură Mirelei Trăistaru configurează o lume ritualizata, încremenita în manifestările ei exemplare: naștere, nuntă, moarte. Fără ostentație și fără crispare, cu citate livrești și cu aluzii etnografice, cu agitații grafice și
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]