7,752 matches
-
dialogurile celor veniți de undeva m-ar readuce la realitate. Unul câte unul, taxiurile vor porni în mare viteză spre centrul orașului. Ele se întorc, oricum, până vine Mariana; taximetriștii așteaptă cu stoicism toate trenurile. Când privești de pe peron în depărtare, spre sud, ai impresia că te afli la capătul pământului. Poți să-ți imaginezi că locomotiva vine cu zornăitul ei din deșert, se oprește câteva minute, apoi pleacă iarăși spre deșert. Dincolo de gară începe pustiul, nu se vede nici un copac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
conținutului imagistic -fantezia creatoare a artistului făurind contururi de orizonturi și de spații poetice impresionante -, dar și la nivelul expresiei poetice; în poezie, cuvântul, imaginea, efectul fonetic creează astfel relația complexă a ființei umane cu spațiul infinit. Extraordinar „poet al depărtărilor", „dotat cu o neîntrecută putere transgresivă în străbaterea spațiilor și a erelor", Mihai Eminescu rămâne neîntrecut în literatura noastră prin forța revelatoare a „orizonturilor cosmice" nemărginite (cum le numește Edgar Papu) „Traiectul marilor depărtări" e delimitat uneori de lumea finită
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
cu spațiul infinit. Extraordinar „poet al depărtărilor", „dotat cu o neîntrecută putere transgresivă în străbaterea spațiilor și a erelor", Mihai Eminescu rămâne neîntrecut în literatura noastră prin forța revelatoare a „orizonturilor cosmice" nemărginite (cum le numește Edgar Papu) „Traiectul marilor depărtări" e delimitat uneori de lumea finită de un prag („limită") ca în Călin (file din poveste) de exemplu, sau e sugerat prin „ecourile vaste și depărtate ale sunetelor" (E. Papu). Pentru a transcende bunăoară într-un spațiu magic în care
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
modul obișnuit de expresie" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) -, cel al „pădurii de argint", e suficient să treci un prag, un hotar care desparte lumea fiinită, reală de universul infinit al basmului, al vârstei de aur, când ființa umană trăiește „revelația unei infinite depărtări", „eliberarea de propriile sale limite", „identitatea cu totul": „De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint". „Marea Trecere" este marcată în planul expresiei poetice prin verbul la prezent-indicativ „treci", iar pragul
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
-i, ca și cum l-ar înnobila cu însemnele sacre ale mitului: însă poetul nu-și proiectează numai ochiul în acest spațiu magic, întrucât elementele vizuale ce-1 populează relevă „o anumită facultate transgresivă peste diferitele granițe ontologice, semănate pe traiectul marilor depărtări cosmice, în vederea unei comuniuni afective cu aspectele stihiale", ci întreaga sa ființă, „profilată, prin însăși structura ei, pe unda marilor depărtări" . Versurile din „Călin..." sugerează astfel existența unor orizonturi nemărginite, dincolo de hotarul ce marchează „trecerea unor nesfârșite obstacole în materie
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
întrucât elementele vizuale ce-1 populează relevă „o anumită facultate transgresivă peste diferitele granițe ontologice, semănate pe traiectul marilor depărtări cosmice, în vederea unei comuniuni afective cu aspectele stihiale", ci întreaga sa ființă, „profilată, prin însăși structura ei, pe unda marilor depărtări" . Versurile din „Călin..." sugerează astfel existența unor orizonturi nemărginite, dincolo de hotarul ce marchează „trecerea unor nesfârșite obstacole în materie de întindere, de timp, de regn ontologic, de tip a lui a fi, care în mod obișnuit ne desparte de punctele
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
din „Călin..." sugerează astfel existența unor orizonturi nemărginite, dincolo de hotarul ce marchează „trecerea unor nesfârșite obstacole în materie de întindere, de timp, de regn ontologic, de tip a lui a fi, care în mod obișnuit ne desparte de punctele marilor depărtări și ale marilor necunoscute" (E. Papu). Aceeași ipostază a peisajului perceput ca „finitate spațială deschisă către infinit" (Assunto), poate fi relevată și la nivelul sugestiei cuvântului, al învelișului său sonor, întrucât, la Eminescu, „semnificația mitică se constituie prin și în
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
prin și în limbaj" (N. Bomher) cum se întâmplă în versurile poeziei Peste vârfuri: Principiul poeticii clasice „ut pictura poesis" devine în aceste versuri „ut musica poesis" poezia infinitului fiind sugerată aici mai mult la nivelul fonetic. Poet al „marilor depărtări cosmice", Eminescu reușește să creeze o ipostaziere în chip de sunet a spațiului deschis spre infinit ce irumpe magic din cel închis, finit. Predomină în primul vers sunetul „a" vocala cea mai deschisă, „generatoare de ecouri vaste și depărtate" (E.
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
infinit ce irumpe magic din cel închis, finit. Predomină în primul vers sunetul „a" vocala cea mai deschisă, „generatoare de ecouri vaste și depărtate" (E. Papu), ce exprimă spațiul abstract, fără limită. Pentru a realiza însă „efectele extreme ale marilor depărtări, capabile a se răsfrânge în cele mai vaste ecouri", poetul creează îmbinări de sunete care „îi amplifică în toate felurile această deschidere": în cuvântul „mai", poetul realizează acest efect fonetic prin asocierea cu sunetul „m", echilibrat la finalul cuvântului de
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
căror final reîmprospătează impresia că . De remarcat ar fi și faptul că vocala „a" se află în toate cuvintele acestui vers, la mijloc adevărată axă de simetrie în jurul căreia poetul înalță catedrala sa de sunete din care solemnul imn închinat depărtărilor „se răsfrânge în vaste ecouri" (E. Papu). De altfel, locul și importanța accentului în cuvânt l-au preocupat întotdeauna pe Eminescu, poetul care considera că „limba strămoșească e o muzică"; în concepția sa, muzica deține astfel un Ioc esențial „legată
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
părților nu e însă a unei simfonii clasice, inversarea fiind cerută de viața însăși. Partea a doua a Simfoniei - Andante con molto - apropiată oarecum prin atmosfera lirică de Simfonia nr. 4, este viziunea măreției strălucitoare ce se conturează promițător în depărtări. Mersul lin, pulsul ritmic învăluit de desenul melodic al suflătorilor, capătă uneori accente maiestuoase, conferind ideii centrale virtuțile unei meditații, un răgaz în vederea luptei apropiate. Clădit în formă de rondo mic (cu o singură temă) care, revenind în mai multe
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
la vecini sau la prieteni ca să-i ajute până vor pleca în acea lume fără doruri. Din păcate, au ajuns multe familii în situații de genul acesta, iar cei care ar trebui să-i ajute sunt la mii de kilometri depărtare și nu se pot ajuta pe ei, unii cu familii destul de mari și cu situații precare, dară-mite să mai aibă grija părinților. Nu am crezut, dragă Jane, că românul nostru va ajunge să se afle în astfel de situații, am
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
și nu s-au mai răspuns cu cei rămași acasă, nici măcar cu părinții, din anumite motive, care nu se merită să fie amintite. Discutam cu un fost coleg, funcționar la ambasada din Argentina, cât poate fi de grea pentru unii depărtarea de locurile natale și de cei cu care ai avut relații de sânge, de serviciu, sentimentale, sau de altă natură și au fost întrerupte, pentru perioade nedefinite, fără voia persoanei respective. Acesta, pe nume Petrică Donca, avea un coleg de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
verifică mesajele pe telefonul mobil, în afară de faptul că fiecare folosește o tehnologie diferită? Grila socială Miri Bratu, o tânără fotografă din București, și-a făcut cont pe Facebook în februarie 2009. „Mă convinsese prietena R, plecată în străinătățuri la mare depărtare“, povestește ea pe blogul personal. Prietena i-a spus că o să pună poze pe Facebook. „M-am bucurat. Face poze mișto. Iar eu o iubesc, I always did.“ A lăsat, totuși, contul nefolosit până când și a părăsit jobul și a
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
apare Oradea Mare, acest frumos oraș de pe malurile Crișului care, prin iluminarea din timpul nopții ce se reflecta în apele lui, îți aminteau cu emoție de alte maluri, alte ape ce străbat alt oraș drag, adevăratul oraș-lumină, Parisul... Încă din depărtare o măreață clădire îți atrăgea atenția: Palatul Mitropolitan. Revenit la realitate, un viraj larg deasupra orașului și apoi mă îndrept către aerodromul de la marginea lui. Aterizez. Gândul acum îmi era numai la întâlnirea pe care urma s-o am după
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
iar ușor spre stânga mea la câteva grade distingeam periferiile unui mare oraș. Soarele care depășise orizontul în drumul lui către Apus nu-mi împiedica vizibilitatea și, astfel, nici recunoașterea acestui oraș care nu era altul decât Budapesta, capitala Ungariei. Depărtarea de mine era totuși încă destul de mare ca să pot distinge anumite detalii legate de amintiri nu prea fericite. Cu vreo 8 luni în urmă, avusesem misiunea de a proteja cu câteva patrule aparținând grupului meu o formație de bombardiere care
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
doar partea bună și frumoasă a momentelor pe care de atunci le-am trăit și care dacă nu existau, le cream și încercam chiar să le împărtășesc și altora. Mari și inspirate vorbele poetului: "Credința zugrăvește icoanele-n biserici". În depărtare, după un cot al Dunării, încep să disting periferiile marelui oraș: Viena. Parcă o senzație bizară mă cuprinde. Pentru ce? Zborul meu se apropia de sfârșit. De atâtea ori, în timpul carierei mele de aviator mi s-a întâmplat să ajung
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
dar degajat în costumația ce mie mi se părea colorată (n-aș putea spune cum, dar eu îl vedeam verde ca iarba sau violet sau mov: poate halucinam), cu gesticulația de retor însoțind glasul lui ușor gutural-cântat, ecou al unor depărtări doar de dânsul întrevăzute, mi se arăta proaspăt și tineresc. Îi dădea un picant prestigiu faptul că studiase la Paris, de unde se spunea că abia se întorsese. Ne-am legat abia mai târziu, când poate l-am abordat pe stradă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
oră și nu spuneam decât — Mamă, ce frumoasă ești! Mânca-o-ar mama de frumoasă! . Vreau să povestesc despre Leila și încep cu altceva. De ce? Pentru că stările sufletești sunt cele care primează, nu faptele. Nu munca este deosebit de grea, ci depărtarea și singurătatea. La un moment dat am spus: — Mamă, aici e pușcărie pe bani! Scrisoarea 11 N-aș vrea să-ți povestesc doar lucruri triste. Mulți vin aici cu elan, cu dorința de a schimba ceva în bine. Au o
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cu copiii mei. Nu conta că sunt la trei ore distanță, eram în același cerc, între aceleași granițe. Nu pot încă povesti emoțiile. Am folosit cea mai tare mască din arsenalul meu. Nu trebuia să par o mamă disperată din cauza depărtării, trebuia să par sigură pe mine, imaginea mea să coincidă cu ideea pe care o au românii despre cei care muncesc în Italia. Ei cred că vin plictisiți de trai bun și, prin urmare, sunt priviți cu oarecare invidie. Trebuia
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
când, atârnată de mâna bunicii, intram sub cupola umedă a unei biserici românești. Ei bine, mă apropii; de obicei această clădire veche din Perugia avea porțile închise și pe ușă erau anunțuri în limba greacă. De data asta văd de la depărtare porțile deschise, iar în pragul bisericii erau un preot și un băiat. Emoționată și cu glas tremurat, spun: — Bună seara! Eu sunt româncă. Urma să continui și să întreb dacă țin slujba și în limba română. Nu am mai continuat
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
bune, el refuză să facă din limbaj un cod. Nu vrea să ridice baricade între el și lector. Drept urmare, cuvintele sunt banale, propozițiile sunt monotone și corecte. Cineva cu o inimă "fără iubire" se trezește și aude un cocoș în depărtare, trage perdeaua și descoperă că norii sunt prea sus, hotărăște că, în mod ciudat, nu e nicio diferență între ce e viu și ce e fără de viață. Trăim un sentiment de gol. Apoi focul se stinge, umbrele încă dogoritoare se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bine pentru păpușile mele. LV. E copilăria la New York altfel decât copilăria într-un oraș mai mic ori la țară? RF. În Anglia am locuit la Londra, într-o suburbie a clasei de mijloc, în nordul orașului, la câteva străzi depărtare de sora tatei și familia ei. Cred că copilăria mea la Londra a fost la fel cum ar fi fost ea la New York LV. Ți-ai dat seama, copil fiind, că New York-ul e un oraș multicultural? Te-ai integrat
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
texani cu pălării și tricouri cu steagul Americii, deci incredibil de ușor de identificat. Eram într-un restaurant și mâncam un sandviș, iar în acest timp ei umpleau un autobuz după altul, care să-i ducă doar la câteva străzi depărtare, în Madison Square Garden, unde era Bush. Măi să fie, de ce nu iau și ei metroul ca noi toți? am întrebat un polițai. Mi s-a răpuns că familiile Delegaților de peste tot sună la NYPD (poliția orașului New York), speriați nevoie
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
versuri. Există o droaie de astfel de situații recente în engleză: Seth, Murray, Walcott, Raine, Carson... Voiam să scriu ceva mai lung. Dacă nu începeam romanul în versuri, aș fi scris cu siguranță serii de poeme. Voiam să explorez migrarea, depărtarea, comunicarea... S-au amestecat toate la un loc. Dar, spre deosebire de roamn, The Distance Between Us e cel mai greu text pe care l-am scris vreodată. Presupune concentrarea versului liric, accesul mult mai greu la epifanie. Petrec mult timp rescriind
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]