6,873 matches
-
domniei sale, Șerbia a devenit un ducat autonom în cadrul Imperiului Otoman. El este considerat liderul care a început procesul de restabilire a statalității Șerbiei, ca și cel care a pus bazele noii politici interne și externe a țarii. Prințul Milos a domnit autocrat, refuzând în permanență să împartă puterea. În timpul domniei sale, a devenit cel mai bogat om din Șerbia și unul dintre cei mai avuți oameni din Balcani. Miloš Obrenović s-a nascut că fiul al Višnja Gojković și al celui de-
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
Carol al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg (10 octombrie 1741 - 6 noiembrie 1816) a fost conducător al statului Mecklenburg-Strelitz din 1794 până la moartea sa. Inițial a domnit ca Duce, apoi în 1815 titlul său a devenit Mare Duce. Înainte de a accede la tron a fost guvernator al Hanovrei din 1776 până în 1786. Ducele Carol Louis Frederic de Mecklenburg s-a născut la Mirow și a fost al
Carol al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/322421_a_323750]
-
a reușit să-l izoleze și în cele din urmă i-a luat ducatele de Bavaria și Saxonia în timpul domniei vărului său Frederic I și a lui Henric al VI-lea, fiul lui Frederic I. La apogeul domniei sale, Henric a domnit peste un teritoriu care se întindea de la coasta Mării Nordului și a Mării Baltice la Alpi și de la Westfalia la Pomerania. Henric a realizat această putere în parte prin perspicacitatea lui politică și militară și în parte prin moșteniri de la cei patru
Henric Leul () [Corola-website/Science/322475_a_323804]
-
atestare a Cetății de Scaun a Moldovei (10 februarie 1388), precum și a orașului Suceava (18 august 1388). De numele său sunt legate o serie de ctitorii sucevene din veacul al XIV-lea: Cetatea de Scaun a Sucevei, Cetatea Șcheia, Curtea Domnească din Suceava și Biserica Mirăuți. Statuia este realizată din bronz turnat și îl înfățișează pe voievod în picioare, cu sabia în mâna dreaptă, apropiată de picior. Opera are 3,62 metri înălțime, 1,10 metri lungime și 1,13 metri
Statuia lui Petru al II-lea Mușat din Suceava () [Corola-website/Science/316924_a_318253]
-
a ieși din sfera directă de influență a misionarilor apuseni și de sub „oblăduirea” părintească a Doamnei Margareta (sau Mușata), care îmbrățișase catolicismul, și a-și păstra astfel independența politică și religioasă, domnitorul Petru Mușat s-a mutat cu toată curtea domnească, administrația și toată conducerea țării de la Siret la Suceava, localitate aflată cu vreo 40 km mai spre sud, la întretăierea drumurilor comerciale. Voievodul a dorit ca centrul bisericesc al statului să se afle în noua capitală a Principatului Moldovei. Astfel
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
vechime mare. În anul 1797, egumenul Chiril Râșcanul de la Mănăstirea Râșca (urmând pilda starețului Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamț, care strămutase satele aflate în apropierea Mănăstirilor Neamț și Secu, pe motiv că satele strică moralul vieții ascetice) a cerut Divanului domnesc strămutarea satului Râșca de pe vatra mănăstirii. Domnitorul Constantin Ipsilanti a dat poruncă de strămutare a satului, Mănăstirea Râșca fiind obligată să-i despăgubească pe săteni de cheltuiala de casă și de strămutare și să le dea alt teren de pământ
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
de pildă al Titanilor, și Câmpia asfodelelor, unde duc o existență automată și ștearsă, asemănătoare oarecum cu cea de pe Pământ, cei care au făcut și fapte rele și bune, de o seamă. În Câmpiile Elizee se află pășuni înfloritoare și domnește o veșnică primăvară, nu plouă, nici nu ninge, nu e frig și nu e cald, iar Zefirul, Zέφυρος, vântul de vest, domolit, aduce o adiere răcoroasă și plăcută - δροσία. Apele râului Lethe (η Λήθη = Uitare) care le parcurg, conțin un
Câmpiile Elizee () [Corola-website/Science/316984_a_318313]
-
ianuarie 1808, un al treilea Corp de armată francez („Corpul de Observație al Coastelor Oceanului și Divizia de Observație a Pirineilor Occidentali”), sub comanda Mareșaluluil Moncey a intrat în Spania. Chiar și în condițiile mobilizării extrem de lente și haosului care domneau în rândurile armatei spaniole, care ar fi trebuit să participe la ocuparea Portugaliei, în concordanță cu Tratatul de la Fontainebleau, această intervenție a unui al treilea Corp de armată francez nu se justifica. Cu toate acestea, un al patrulea Corp de
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
română exercitând o influență enormă a grupurilor slave, a reușit să le românizeze. De asemenea, N. Butovici, într-o carte apărută în 1916 la Kiev, arată că deși a trecut mai mult de 100 ani de la anexare, în Basarabia „nu domnește limba rusă ci cea moldovenească care are o putere de atracție deosebită pentru toate celelalte naționalității din gubernie, care chiar în familiile lor își părăsesc frumoasa limbă maternă rusă, și vorbesc limba moldovenească (română), transformându-se complet în moldoveni”9
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
După al doilea război mondial, părțile din Provincia Posen și Prusia Apuseană care nu au fost retrocedate celei de-a doua Republici Poloneze au fost administrate ca „Grenzmark Posen-Westpreußen” a Republicii de la Weimar până în 1938. Silezia a continuat să fie domnită de ducii Piasti de-a lungul secolului al XII-lea, în perioada fragmentării Poloniei. Reprezentanții casei Piastilor au continuat să păstreze controlul asupra regiunii sau a celei mai mari părți a sa până în secolul al XVII-lea, când ultimul duce
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
fost distrus ca urmare a unei rebeliune secunde. Imperiul de la Palmira a devenit autonom în anul 260 sub conducerea lui Septimius Odenatus și apoi, sub a soției sale, . După o recunoaștere reciprocă inițială a lui Aurelian și (fiul lui Odenathus, domnind sub tutela mamei sale, Zenobia), împăratul a rupt însă pactul și a început o campanie de recucerire. Servind ca recuceritor și restaurator, Aurelian a învins triburile alemanilor cu care se confrunta în Italia, ca mai apoi să se reorienteze asupra
Asediul Palmirei () [Corola-website/Science/328965_a_330294]
-
de la Palmira după moartea acestuia în 267. Începând cu anul 269, Zenobia și-a extins imperiul, cucerind Egiptul căruia i-a expulzat prefectul roman, Tenagino Probus, care a fost decapitat după ce a condus o încercare de a recuceri teritoriul. A domnit peste Egipt până în 274, când a fost învinsă și luată ca ostatică la Roma de către împăratul Aurelian. Zenobia s-a căsătorit cu Septimius Odenatus, regele Palmirei, în 258. A avut un fiu vitreg din prima căsătorie al lui Odenatus, Hairan
Zenobia () [Corola-website/Science/328976_a_330305]
-
ʽAlī (ambii aflându-se pe un plan de egalitate) trăiește încă ascuns de când a fost „ocultat” din această lume în secolul al IX-lea. El va reveni la capătul timpurilor ca "mahdī" (arabă: مهدي, „cel așteptat”) pentru a face să domnească dreptatea în lume. Imamatul se transmite prin desemnare divină de la profet, trecând prin ʽAlī, imamii ajungând să fie învestiți cu calități aproape divine, ceea ce pentru sunniți reprezintă o erezie. Imamii sunt intermediari între Dumnezeu și oameni, cărora le sunt ghizi
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
La Dandanaqan, selgiucizii au învins armata numeric superioară a gaznavizilor. Un kurultai (consiliu militar și politic între vechi hani turci și mongoli) a avut loc după luptă, prin care imperiul a fost împărțit între cei doi frați. În timp ce Tughril a domnit în vest (care cuprindea vestul Iranului, Azerbaidjanul și Irakul), iar Chaghri a primit estul Iranului, Turkmenistanul și Afganistan. Acesta mai târziu capturează Balkhul (astăzi în Afganistan). În 1048, cucerește Kerman în sudul Iranul, ca în 1056 să ocupe regiunea Sistan
Chagri Beg () [Corola-website/Science/328993_a_330322]
-
în alte domenii. El a refăcut citadelele de la , și . La , a construit un spital (al-Măristăn al-manșūri). Succesorul lui Qalăwūn, (1290-1293) a cucerit în 1291, lucru care a precipitat căderea ultimelor porturi rămase în mâinile francilor. deține recordul de a fi domnit de trei ori: 1293-1294, 1298-1309, 1309-1340. A venit prima oară la putere la vârsta de nouă ani și a avut cea mai lungă domnie dintre mameluci. În perioada sa are loc ultima invazie de anvergură a mongolilor, sub al șaptelea
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
au împovărat populația cu impozite tot mai mari și au contribuit la prăbușirea dinastiei. Cei doisprezece descendenți ai lui al-Nășir, care l-au urmat într-o succesiune rapidă timp de 42 de ani (1340-1382) au făcut doar figurație. Cei care domneau erau emirii, detronând sau omorând sultanul după bunul lor plac. Ultimul baḥrid a fost al-Șăliḥ Ḥăğğ ibn-Š῾băn (1381-1382, 1389-1390), strănepotul lui al-Nășir a cărei domnie a fost încheiată de , care devine întemeietorul noii ramuri, cea burğidă. În perioada mamelucă
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
sau Caifatul de la Damasc (în arabă الخلافة الأموية, trans. "Al-Ḫilăfa al-ʾumawiyya") a urmat primului califat din istorie, numit Califatul Rashidun condus de cei patru califi Rashidun sau "ortodocși". Dinastia omeiadă a domnit între anii 661 și 749/750, dezvoltând o monarhie ereditară și absoutistă. Dinastia Omeiadă face parte din tribul "Quraysh" ce a dominat Mecca înaintea islamului și din care face parte însuși Profetul Muhammad (Mohamed). Au fost numiți în acest mod
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
o treime din populația imperiului romano-german a murit, iar imperiul și-a pierdut statutul de cea mai puternică țară din Europa. Suedia a reușit să cucerească aproximativ jumătate din teritoriul imperiului. Gustav Adolphus avea planuri să devină noul împărat roman, domnind peste o Scandinavie unită și statele care compuneau Sfântul Imperiu Romano-German; cu toate acestea, în urma morții sale din 1632, în Bătălia de la Lützen, planul s-a năruit. După Bătălia de la Nördlingen, singurul dezastru militar al Suediei, sentimentul pro-suedez în rândul
Imperiul Suedez () [Corola-website/Science/325345_a_326674]
-
intrat în funcțiune mult mai tîrziu. Treptat ulterior, resursele naturale ale depresiunii l-au atras pe om. Inițial zona independența, în primele secole de existență a Principatul Moldovei, a fost integrată înținutul Câmpulungului, care fiind administrat sub forma unui “ocol domnesc” se bucură de o largă autonomie. Locuitorii ținutului se considerau oameni liberi, care nu aveau altă datorie față de domnie decât de a efectua straja la hotare. Recunoscând acest drept al locuitorilor ocolului, Aron Vodă (1592-1595) fixează străji la hotarul dinspre
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
ști dacă această divizare a fost teritorială (ca în cazul Franciei merovingienilor) sau nu (ca în cel al Principatelor longobarde de Benevento și Capua). Dacă a fost așa, pare potrivit să se considere că Tassilo al II-lea ar fi domnit în dieceza de Passau. Între frați a izbucnit războiul, însă nu se cunosc prea multe detalii. Despre Tassilo ca duce nu se cunoaște aproape nimic. Existența sa este confirmată în codexul de la Salzburg, unde este menționat ca nefiind căsătorit, deși
Tassilo al II-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325357_a_326686]
-
română: „Francesco Sforza-Visconti, marchiz și conte al Cremonei”). În epoca respectivă, Sforza tocmai se căsătorise cu Bianca Maria Visconti și obținuse titlul de conte al Cremonei, presupunându-se, prin aceasta, că va fi moștenitor direct al dinastiei Visconti, reușind să domnească în Milano, din 1450. Pe revers, este reprezentat un cap de cal, spre stânga, cu trei cărți închise și un stilet alungit. Circular, pe marginea medaliei, se citește semnătura artistului: (în română, „Operă a pictorului Pisan[ell]o”).
Medalia lui Francesco Sforza () [Corola-website/Science/325474_a_326803]
-
să revină catolicilor, așa că a trecut Actul de Succesiune în 1701, care stabilea că tronul va reveni unei verișoare a regelui Iacob, Sofia, Electoare de Hanovra și moștenitorilor ei protestanți. Anne i-a succedat regelui William în 1702, și a domnit până la moartea ei, la 1 august 1714. În acel moment Sofia murise cu câteva săptămâni mai înainte așa că fiul Sofiei, George a urcat pe tron ca primul monarh britanic din Casa de Hanovra.
Prințul William, Duce de Gloucester () [Corola-website/Science/325914_a_327243]
-
pentru care va continua să aibă grijă în a doua căsătorie. După decesul soțului ei în 1525, Margareta s-a căsătorit cu Henric al II-lea de Navara. Regele Ferdinand II de Aragon invadase regatul Navarei în 1512 și Henric domnea numai în Navara Inferioară. La 16 noiembrie 1528 Margareta a născut o fiică, viitoarea Jeanne a III-a de Navara, care a devenit mama viitorului rege Henric al IV-lea al Franței. Ambasadorul venețian al timpului a lăudat-o pe
Margareta de Navara () [Corola-website/Science/325960_a_327289]
-
pentru a servi ca morminte regilor lor. Morminte unde Khufu, Khefren și Menkaure puteau să-și înceapă călătoria mistică în viața de apoi. Herodot a spus că piramida a fost construită în 20 de ani, adică 7300 zile, (Khufu a domnit circa 23 ani) astfel, toate cele 2521000 blocuri de piatră de peste 2 tone fiecare au fost urcate pe piramidă în acest timp. Asta înseamnă că, dacă s-a lucrat tot anul în fiecare zi pe întreaga durată de 20 ani
Marea Piramidă din Giza () [Corola-website/Science/325962_a_327291]
-
la 10 aprilie 1897, Ducele Johann Albert a fost numit regent în timpul minoratului nepotului său, Frederic Francisc al IV-lea, Mare Duce de Mecklenburg, după ce fratele său mai mare Ducele Paul Friedrich a renunțat la pretenția sa asupra regenței. A domnit ca regent până când nepotul său a atins vârsta majoratului la 9 aprilie 1901 și a preluat controlul asupra Marelui Ducat. La 28 mai 1907 Ducele Johann Albert a fost ales regent al Ducatului Brunswick în urma decesului Prințului Albert al Prusiei
Ducele Johann Albert de Mecklenburg () [Corola-website/Science/324874_a_326203]