7,011 matches
-
deci, strategiile satirice ironia, caricatura, șarja, agresiunea verbală ș.a. pentru a concluziona: "Valoarea satirei eminesciene rezidă în această forță demonică a deformării, într-o viziune personală, mutând accentul de la individual la universal, înfățișându-și epoca în culorile Apocalipsului. Patosul viziunii eminesciene care nu cunoaște decât culorile de alb și de negru, separând, prin opoziții binare, gloria trecută și mizeria contemporană a țării amintește de ingenuitatea și de schematismul poetic al satirei cronicarilor. Poetul conferă din plin tonuri apocaliptice prezentului și culori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
elevată, literară, a discursului gazetăresc al acestuia, potențialul persuasiv și strategiile retorice de care se folosește, fapte ce-l individualizează net și-i marchează personalitatea artistică. Acest studiu analitic deschide astfel, cu brio, un drum exegetic în stilistica exprimării jurnalistice eminesciene, impunând un alt unghi de perspectivă în privința artei gazetarului, aceeași, în esență cu arta poetului Eminescu. BIBLIOGRAFIE. EDIȚII Eugen Simion * Nicolae Georgescu O LECTURĂ NOUĂ (Eugen Simion) În ultimele decenii, tot mai multe voci, reverberând nu doar din spațiul criticii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de al o sută cincizecilea volum (jubiliar) din seria academică de editare a scriitorilor români (tip Pleade). La atari întrebări, exegetul propune, într-adevăr, o "lectură nouă", căutând a identifica "ce primește azi, sensibilitatea noastră postmodernă" din toată vastitatea operei eminesciene, orientându-se, în propunerea critică pe care o face, după criteriul propriu de selecție ("preferințele mele"). În acest sens, relevantă este mărturisirea privitoare tocmai la evoluția gradului de înțelegere și de participare afectivă în lecturile sale, de-a lungul anilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cu o stare de spirit pregătită de poezia modernă și postmodernă". Ediția actuală o reia pe cea în șase volume alcătuită de Perpessicius, cu comentariile acestuia și cu o retrospectivă a principalelor ediții critice de până la el. În privința corpusului poetic eminescian, Eugen Simion nu intervine. El este cel știut și care a stat la baza a numeroase alte ediții. Noutatea constă însă în recomandarea, în selecția pe care criticul o face pentru comentariul său aplicat, din care lipsesc poeziile devenite populare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
înseamnă acest eminescianism? El se deslușește din faptul că "Eminescu silește limba română să primească marile viziuni, miturile, conceptele esențiale și să le traducă în figurație lirică formidabilă chiar și în poemele lui demonstrative, didactice". Privită în ansamblul ei, lirica eminesciană e definită "în termenii unui lirism vizionar", totul e văzut "prin fereastra miturilor fundamentale". E, așadar, o altă deschidere de perspectivă în comentariul acesteia, chiar dacă nu numaidecât inedită (despre poezia filosofică s-au scris tomuri întregi de studii și articole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
s-au scris tomuri întregi de studii și articole) dar, în orice caz, orientată tranșant spre receptarea prioritară a sonorităților grave și profunde ale ei, cele care dau măsura-i de altitudine poetică națională și universală. Pentru Eugen Simion, poezia eminesciană "se concentrează în jurul a opt mituri care vin și dispar pentru a reapărea, în alte poeme, sub înfățișări și cu conotații schimbate". Acestea "comunică între ele și adeseori fără de veste își schimbă locul într-un discurs în care amănuntul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care criticul o consideră a fi esențială, este "expresia unei muzicalități interioare" a unui "orfism generalizat" ce devine "semnul de identitate al eminescianismului". Pentru acesta, "poezia este înainte de orice o muzică încorporată în limbaj". Iată, un tablou coordonator al operei eminesciene, în cadrul căruia își află loc fiecare comentariu aplicat asupra textelor individuale. Rugăciunea unui dac, din care se citează amplu este, în concluzie, capodopera unui "nihilism filosofic teribil", este "punctul cel mai înaintat într-o metafizică a haosului și a disperării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în vedere epoca în care a fost scrisă, cu unele referiri la modul cum au fost receptate la acea dată ca și mai târziu. Eugen Simion, care s-a preocupat constant și mai pe larg de acest segment al operei eminesciene, în scrieri anterioare, oferă acum o sinteză, cu diagnosticări precise, subliniind faptul că "proiectele epice anticipează sau dublează temele lirice fundamentale și deschid proza românească spre idei și concepte metafizice pe care literatura noastră nu le încercase până atunci". E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
realist (Geniu pustiu, Aur, mărire și amor ș.a.). Urmând demersul din studiul Proza lui Eminescu (1964), practicând rigoarea unor sistematizări ce slujesc unei mai bune abordări a fiecărui text în parte și apoi la raportarea în întregul ansamblu al operei eminesciene, domnia sa depistează și aici șase "direcții cu teme și stiluri adecvate". Prima este cea "confesivă", care tratează "plenitudinile și contradicțiile omului romantic", cu perspectivele de împlinire a acestuia pe coordonatele "demonice (faustiene) și titanice", cu firești reflecții politice, cu descripții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sunt sau nu datate, dar fantezia lui creatoare, chiar în acest domeniu arid, produce și azi emoție la lectură prin stilul profetic și angajamentul lui total pentru utopia statului natural") ș.c.l. Coordonata generală pe care se așează publicistica eminesciană "se bizuie zice Eugen Simion pe o veritabilă poetică a refuzului, dublată de o poetică a mitizării /.../ o poetică de tip maniheist". Este o publicistică scrisă într-o perioadă de tranziție, în care tânărul stat român modern "își caută o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în care tânărul stat român modern "își caută o identitate și își construiește un mecanism de funcționare", articolele sale surprinzând prin "nota lor pamfletară și, în același timp, mesianică". Fără a insista asupra abordării chestiunilor delicate din această proză politică eminesciană, Eugen Simion este ferm în recomandarea de a le înțelege și judeca "în marginile adevărului istoric și în structura lor, dacă vreți, metafizică", fără a se angaja în polemică de nici un fel cu diversele opinii vehiculate azi în legătură cu... actualitatea acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
EDITORIALĂ (Nicolae Georgescu) Cu siguranță, cel mai îndreptățit să facă o sinteză asupra edițiilor din poezia lui Mihai Eminescu, în momentul de față, este Nicolae Georgescu, cel care a publicat deja, în două volume, un comentariu detaliat asupra tuturor edițiilor eminesciene, de la prima, cea a lui T. Maiorescu și până la zi (Eminescu și editorii săi, vol. I-II, Editura Floare albastră, București, 2000) și care îl recomanda cu prisosință pentru a face o astfel de saga editorială, marcând Diferențe textuale privind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
până la zi (cu o acribie analitică în totul impresionantă), ci un comentariu savant al acestora, un comentariu aplicat, pe baza căruia este în măsură mai apoi a trage concluzii semnificative atât pentru editarea (bătălia în timp pentru editarea) operei poetice eminesciene, cât și pentru receptarea (în primul rând chiar) a acesteia, întreprindere deloc lesnicioasă, dar cu atât mai captivantă" (v. Eminescu în oglinzile criticii, 2001). Aprecierile rămân întru totul valabile și de data acesta. Diferențele textuale pe care le evidențiază față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
2001). Aprecierile rămân întru totul valabile și de data acesta. Diferențele textuale pe care le evidențiază față de ediția Perpessicius sunt de natură (în marea lor majoritate) a îndrepta o punctuație deficitară, ce apare fie dintr-o lecțiune greșită a manuscrisului eminescian, fie din pricini tipografice etc., demonstrând cât de importantă este prezența sau lipsa unei virgule, de pildă, ori a apostrofului eliminat prin lege în anii '50, într-o poezie căreia îi poate schimba nu doar sensul lecturii ci chiar sensul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
am urmat (provine de la Petru Creția, care într-un studiu separat arată că în manuscris u din urmat se poate citi a, și consideră că se potrivește înarmarea pământului cu activitatea de demon. Este aici și un semn: primele tipărituri eminesciene sunt refuzate, adesea nici nu se consultă, pentru fantezia la care invită manuscrisele poetului. Atragem atenția că Înger și Demon nu e nici pe departe cel mai greu poem eminescian pentru un editor: locul acesta îl deține poemul Strigoii, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
activitatea de demon. Este aici și un semn: primele tipărituri eminesciene sunt refuzate, adesea nici nu se consultă, pentru fantezia la care invită manuscrisele poetului. Atragem atenția că Înger și Demon nu e nici pe departe cel mai greu poem eminescian pentru un editor: locul acesta îl deține poemul Strigoii, cum se va vedea)" sau, pentru Luceafărul; Virgula după chip de lut (care apozitează: tu, chipule de lut) este prezentă încă din Convorbiri literare (care preiau, însă, Luceafărul din Almanah după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
este un interpret critic al textului, marșând pe sensurile ideatice pe care o grafie sau alta le poate schimba în conținutul, în substanța filosofică din exprimarea literară. Adnotările sale sunt extrem de interesante și nu mai puțin utile pentru cercetătorul operei eminesciene, întrucât munca poetului, pe care o evidențiază variantele manuscrise, se dovedește a fi, cu adevărat, o luptă nu doar cu formele, ci și cu alegerea cuvântului esențial, precum și a fixării lui, în cadrul poeziei, pentru exprimarea... adevărului. E de văzut cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se dovedește a fi, cu adevărat, o luptă nu doar cu formele, ci și cu alegerea cuvântului esențial, precum și a fixării lui, în cadrul poeziei, pentru exprimarea... adevărului. E de văzut cât și cum vor ține cont viitorii editori ai poeziilor eminesciene de aceste observații, de aceste remarci, de aceste comentarii ce vin parcă din interiorul textului în sine. Comentariul pe care îl face la ediția Perpessicius nu mai este atât de punctuală, în privința promovării textului eminescian, ci una care fixează rolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cont viitorii editori ai poeziilor eminesciene de aceste observații, de aceste remarci, de aceste comentarii ce vin parcă din interiorul textului în sine. Comentariul pe care îl face la ediția Perpessicius nu mai este atât de punctuală, în privința promovării textului eminescian, ci una care fixează rolul și locul acesteia în perimetrul eminescologiei, o bornă de azimut pentru toate celelalte ediții care au urmat, indiferent dacă editorii s-au declarat sau nu de acord cu metoda lui de lucru, dar și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nu de acord cu metoda lui de lucru, dar și o încununare a eforturilor editorilor de până la el. N. Georgescu îi definește originalitatea și, firește, noutatea, fiind prima care valorifică științific și la o scară atât de largă manuscrisele (variantele) eminesciene. "În ediția sa spune N. Georgescu poeziile eminesciene sunt organizate strict cronologic după prima apariție publică a fiecăreia în parte [...]. Întregul demers perpessician se subsumează imperativului construirii și receptării unei tradiții interpretative a textului eminescian [...] marele monument pe care-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dar și o încununare a eforturilor editorilor de până la el. N. Georgescu îi definește originalitatea și, firește, noutatea, fiind prima care valorifică științific și la o scară atât de largă manuscrisele (variantele) eminesciene. "În ediția sa spune N. Georgescu poeziile eminesciene sunt organizate strict cronologic după prima apariție publică a fiecăreia în parte [...]. Întregul demers perpessician se subsumează imperativului construirii și receptării unei tradiții interpretative a textului eminescian [...] marele monument pe care-l ridică Perpessicius lui Eminescu este poezia postumă, maldărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
atât de largă manuscrisele (variantele) eminesciene. "În ediția sa spune N. Georgescu poeziile eminesciene sunt organizate strict cronologic după prima apariție publică a fiecăreia în parte [...]. Întregul demers perpessician se subsumează imperativului construirii și receptării unei tradiții interpretative a textului eminescian [...] marele monument pe care-l ridică Perpessicius lui Eminescu este poezia postumă, maldărul de manuscrise, imensa parte de sub ape a ghețarului. Aici, Perpessicius rămâne inegalatul editor, cel care a descifrat atâtea texte, cel care a făcut atâtea filiații de manuscrise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
T. Maiorescu, cu succinte dar diagnosticale popasuri asupra edițiilor unor C. Botez, G. Ibrăileanu, G. Bogdan-Duică, I. Scurtu ș.a., fără a neglija comentariile critice la adresa celor mai importante, pentru că, spune N. Georgescu, ediția Perpessicius "este în egală măsură o enciclopedie eminesciană și un tom de colocvii cu cei care au alte păreri decât autorul". De aceea, spune comentatorul ediției, se poate vorbi, fără îndoială, de "un stil" în editologia eminesciană, impus de cercetătorul "pasionat, absorbit de manuscrise și de surse referitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
spune N. Georgescu, ediția Perpessicius "este în egală măsură o enciclopedie eminesciană și un tom de colocvii cu cei care au alte păreri decât autorul". De aceea, spune comentatorul ediției, se poate vorbi, fără îndoială, de "un stil" în editologia eminesciană, impus de cercetătorul "pasionat, absorbit de manuscrise și de surse referitoare la viața și opera lui Eminescu, zăbovind ca un benedictin în jurul fiecărui amănunt". Panoramând principalele ediții de dinainte și de după, cea datorată lui Perpessicius, cu evidențierea discuțiilor pro și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
familiei acestora, o saga, cum se exprimă comentatorul, nu fără a privi destinul acesteia în contextul actualității. "În anii noștri ține să puncteze N. Georgescu când, după mai bine de o jumătate de secol de cercetări ale manuscriselor, opera omnia, eminesciene par orânduite șir cu șir în tomuri, rediscutarea articulațiilor lor devine o necesitate; fie și ca (pentru) o ieșire dintr-o posibilă zonă entropică a eminescologiei. Fie și pentru o (necesară) revigorare a întregii acestei opere prin reaprinderea nucleului care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]