6,495 matches
-
Linköping pentru a înființa o arhiepiscopie și de a stabili independența Bisericii suedeze față de cea daneză. Cu toate acestea problema a fost amânată datorită neînțelegerilor privind locația sediului arhiepiscopiei. În anul 1164, Papa Alexandru al III-lea a ordonat ridicarea episcopiei de Uppsala la rangul de arhiepiscopie, primul arhiepiscop fiind un călugăr cistercian numit Ștefan de la Abația Alvastra. Episcopiile de Skara, Linköping, Strängnäs, Västerås și Växjö au devenit sufraganele ei, precum și episcopia finlandeză de Åbo. În timpul arhiepiscopului Jarler (1235-1255) a fost
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
acestea problema a fost amânată datorită neînțelegerilor privind locația sediului arhiepiscopiei. În anul 1164, Papa Alexandru al III-lea a ordonat ridicarea episcopiei de Uppsala la rangul de arhiepiscopie, primul arhiepiscop fiind un călugăr cistercian numit Ștefan de la Abația Alvastra. Episcopiile de Skara, Linköping, Strängnäs, Västerås și Växjö au devenit sufraganele ei, precum și episcopia finlandeză de Åbo. În timpul arhiepiscopului Jarler (1235-1255) a fost trimis de la Roma ca legat papal cardinalul William de Sabina care a ordonat în anul 1248 ținerea unui
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
1164, Papa Alexandru al III-lea a ordonat ridicarea episcopiei de Uppsala la rangul de arhiepiscopie, primul arhiepiscop fiind un călugăr cistercian numit Ștefan de la Abația Alvastra. Episcopiile de Skara, Linköping, Strängnäs, Västerås și Växjö au devenit sufraganele ei, precum și episcopia finlandeză de Åbo. În timpul arhiepiscopului Jarler (1235-1255) a fost trimis de la Roma ca legat papal cardinalul William de Sabina care a ordonat în anul 1248 ținerea unui conciliu local la Skänninge pentru impunerea unor reguli mai stricte privind celibatul clerical
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
(în limba suedeză "Lund știft") este una dintre cele 13 episcopii ale Bisericii Evanghelice-Luterane din Suedia, cu sediul în orașul Lund. Este considerată a fi una dintre cele mai vechi și mai importante dieceze din întreaga Scandinavie. Episcopia de Lund a fost fondată în anul 1060, inițial că o sufragană a
Dieceza de Lund () [Corola-website/Science/334487_a_335816]
-
(în limba suedeză "Lund știft") este una dintre cele 13 episcopii ale Bisericii Evanghelice-Luterane din Suedia, cu sediul în orașul Lund. Este considerată a fi una dintre cele mai vechi și mai importante dieceze din întreaga Scandinavie. Episcopia de Lund a fost fondată în anul 1060, inițial că o sufragană a Arhiepiscopiei de Hamburg-Bremen. Teritoriul ei aparținea atunci Regatului Danemarcei. Primul episcop de Lund a fost un anume Henric. În anul 1067 teritoriul ei a fost extins odată cu
Dieceza de Lund () [Corola-website/Science/334487_a_335816]
-
Lund a fost fondată în anul 1060, inițial că o sufragană a Arhiepiscopiei de Hamburg-Bremen. Teritoriul ei aparținea atunci Regatului Danemarcei. Primul episcop de Lund a fost un anume Henric. În anul 1067 teritoriul ei a fost extins odată cu unirea Episcopiei de Dalby. În anul 1104 dieceza de Lund a devenit independența și a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie, având control absolut asupra zonei scandinave și a tuturor episcopiilor din Danemarca, Norvegia și Suedia. Ulterior fiecare țară a primit propria
Dieceza de Lund () [Corola-website/Science/334487_a_335816]
-
Henric. În anul 1067 teritoriul ei a fost extins odată cu unirea Episcopiei de Dalby. În anul 1104 dieceza de Lund a devenit independența și a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie, având control absolut asupra zonei scandinave și a tuturor episcopiilor din Danemarca, Norvegia și Suedia. Ulterior fiecare țară a primit propria ei arhiepiscopie, în 1152 Arhiepiscopia de Nidaros pentru Norvegia și în 1164 Arhiepiscopia de Uppsala pentru Suedia, în timp ce Danemarca a rămas cu Arhiepiscopia de Lund. În urmă Reformei Protestante
Dieceza de Lund () [Corola-website/Science/334487_a_335816]
-
Suedia, în timp ce Danemarca a rămas cu Arhiepiscopia de Lund. În urmă Reformei Protestante din secolul al XVI-lea, Danemarca a rupt cu legăturile Biserică Romano-Catolică adoptând luteranismul în anul 1536. Drept consecință, arhiepiscopia a fost retrogradata la nivelul unei simple episcopii. În anul 1658 orașul Lund împreună cu teritoriul său episcopal a intrat sub administrația Suediei, unde a rămas până în prezent că sufragană a Arhiepiscopiei de Uppsala. Actualul episcop de Lund este Johan Tyrberg, ales în această funcție în anul 2014.
Dieceza de Lund () [Corola-website/Science/334487_a_335816]
-
a devenit încetul cu încetul mai vocală și a fost stârnită de exemplul uniat”. Același împărat Leopold I a acordat privilegii și ortodocșilor sârbi. Aceștia au primit dreptul de liberă alegere a mitropolitului, precum și dreptul de a avea mai multe episcopii. În baza așa numitelor "privilegii ilirice" emigranții sârbi în frunte cu patriarhul Arsenie al III-lea Crnojevic au părăsit teritoriul aflat sub stăpânire otomană și s-au așezat în ținutul Sirmiei, administrat de austrieci. Pe baza privilegiilor leopoldine sediul Mitropoliei
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
românii din Banat și Transilvania să abandoneze ierarhia bisericească română unită și să se pună sub jurisdicția mitropolitului ortodox sârb de la Carloviț. Precedentul în acest sens a fost creat de călugărul sârb bosniac Visarion Sarai, care a dus la vacantarea Episcopiei române unite de la Blaj prin exilul episcopului Inocențiu Micu-Klein. În primăvara anului 1757 autoritățile austriece din satul din apropiere, Vințu de Jos, au distrus micul schit al lui Sofronie în încercarea de a elimina rezistența ortodoxă din Transilvania. De asemenea
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
sărută în semn de respect. Crucea pectorală este în primul rând atributul episcopului în întreaga Biserică Ortodoxă universală. Astfel, în Biserica Ortodoxă Română, au dreptul să poarte cruce pectorală Patriarhul (care o poartă împreună cu două engolpioane) și toți arhiepiscopii și episcopii, episcopii-vicari și arhiereii-vicari. În diferitele tradiții ale Bisericii Ortodoxe (greacă, slavă și românească) există obiceiuri diferite cu privire la purtarea crucii pectorale de către preoți. Astfel, în Ortodoxia de tradiție slavă, în general, crucea pectorală este însemnul distinctiv al preotului. Majoritatea preoților (în
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
alimentelor. Cu toate acestea, nu exista dovezi scrise sau indicații de așezări în zonă până în secolul al XI-lea. Localitatea s-a aflat din secolul al XI-lea sub stăpânirea seniorilor de la castelul Tarasp, fiind pretinsă timp de secole de episcopii de Chur și de conții de Tirol. După ce Senioria de Tarasp a fost desființată, moșiile sale au intrat din 1239 în stăpânirea tirolezilor. Sub domnia arhiducilor habsburgi din Austria, de asemenea conți de Tirol, din 1363, Tarasp a fost începând
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
de la Atena de către Iustinian în anul 529. Împreună au pus bazele unei școli de cercetare în domenii importante precum matematică, astronomie sau medicină. De asemenea, în Gundeshapur exista o mănăstire creștină (viitor lăcaș nestorian) încă din anul 367 și o episcopie, primul episcop de Gundeshapur fiind Demetrius din Antiohia. Sub patronajul șahului Khosrau I (531-579), toți învățații nestorieni și păgâni plecați din Imperiul Bizantin din cauza persecuțiilor au fost chemați la Gundeshapur pentru a participa la crearea unei adevărate universități. Șahul le-
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
primar al municipiului Timișoara (9 martie 1929 până la 23 decembrie 1929). În aceasta calitate a avut o seamă de realizări de interes obștesc: mutarea liniei ferate Timișoara - Buziaș ce traversa orașul, terminarea lucrărilor clădirii Capitol destinată inițial „Filarmonicii“, susținerea înființării Episcopiei, devenită ulterior mitropolie și construirea catedralei. Pe perioada cât a fost primar, nu a pretins nici o retribuție, mulțumindu-se cu pensia militară. Un ziar maghiar l-a numit "titanul cinstei". Pentru activitatea sa ca primar, la data de 30 noiembrie
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]
-
cultul reformat în satul Sâncrai ar fi putut avea loc între anii 1570-1580. Ctitorul și constructorul bisericii nu sunt cunoscuți. Prima atestare documentară a parohiei și bisericii romano-catolice din Sâncrai datează din anul 1282 când parohia se afla sub jurisdicția Episcopiei de Alba Iulia. În anul 1332 Sâncraiul este amintit ca parohie ce plătește decima către Curtea Papală de la Roma. ”Mathias sacardos de Sancto Rege solvit IIII grossos”, Mathias fiind preotul parohiei. Într-un alt document, tot din 1332, numele preotului
Biserica reformată din Sâncrai () [Corola-website/Science/332592_a_333921]
-
prin grandoare și măreție. Arhitectura, bogăția picturii și sculptură catapeteasmei din lemn de tei, lucrată la muntele Athos și adusă aici în anul 1841 sunt elemente ce-i conferă eleganță și frumusețe bisericii. Catapeteasma este asemănătoare cu cea din Catedrala Episcopiei Buzăului. Valoarea artistică a catapeteasmei a fost apreciată de mari cunoscători ai artelor cum a fost Tache Ionescu și eruditul profesor Nicolae Iorga, care a vizitat biserica în anul 1929. Cea dintâi reparație s-a făcut în anul 1901, când
Biserica Înălțarea Domnului din Grindu () [Corola-website/Science/332679_a_334008]
-
este un așezământ monahal ortodox de călugărițe din România situat în satul Mironești din comuna Goștinari județul Giurgiu, metoc al Mănăstirii Comana. Aparține de Episcopia Giurgiului (Mitropolia Munteniei și Dobrogei) și, are hramurile Sfântul Nicolae și Sfânta Teodora Împărăteasa Bizanțului. Biserica "Sfântul Nicolae" figurează ca monument de arhitectură de interes național cu codul LMI , în Lista actualizată (octombrie 2010) a monumentelor istorice înscrise în patrimoniul
Schitul Mironești () [Corola-website/Science/332699_a_334028]
-
construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea, a aparținut familiei cu acest nume din Slatina, ai cărei membri au deținut importante funcții în viața publică a orașului. În prezent se afla în proprietatea Episcopiei Slatinei și Romanaților. Casa este construita în stil eclectic, cu elemente clasiciste, cu un program de „conac” adaptat la mediul urban. La fațadă prezintă bosaje, iar la ferestre ancadramente. Se pot observa frontoane cu elemente florale, coloane din stucaturi cu
Casa Fântâneanu () [Corola-website/Science/332765_a_334094]
-
surse) de către logofătul Dumitrașcu Ștefan împreună cu jupâneasa sa Nifia și, ruinat de o viitură care a surpat terasa Bistriței în 1832. Originea hramului Sfânta Paraschiva, se justifică - astfel cum scrie Melchisedec Episcopul în a sa "Cronică a Romanului și a Episcopiei de Roman"-, prin faptul că aici s-ar fi păstrat un deget din moaștele acesteia, adus din Țarigrad de către însuși logofătul Dumitrașcu. Aici a fost și o curte - fortărerață cu ziduri și turnuri înconjurate de un șanț de apă, a
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
pe nepotul său, logofătul de Vistierie Radul Atanasievici (adică „fiul lui Atanasie”, probabil nepot de frate) C G. D. Florescu, "Din vechiul București..." O familie de cărturari numită Râmniceanul, vestită în epocă, s-a distins printr-o intensă activitate tipografică în cadrul Episcopiei Râmnicului. 1750 - înainte să se călugărească la Schitul Țigănești-Ilfov, Safta Asan-Micșunescu, mama lui Constantin III (Dinu) Bălăceanu, de la Stolnici, lasă acestuia "„o casă în București, în mahalaua Sf. Dumitru” "C "Reconstituirea ipotetică.., "p." "9 1754 Noiembrie 30 - noii ctitori, prin
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
călugărească la Schitul Țigănești-Ilfov, Safta Asan-Micșunescu, mama lui Constantin III (Dinu) Bălăceanu, de la Stolnici, lasă acestuia "„o casă în București, în mahalaua Sf. Dumitru” "C "Reconstituirea ipotetică.., "p." "9 1754 Noiembrie 30 - noii ctitori, prin "„actul de fundațiune”", închină biserica Episcopiilor Râmnicului și Buzăului. Între 1769-74 și 1778 - strada Sf. Dumitru (ori poate Ulița Brâncoveanului, de mai apoi), se numea "„Podul Bălăceinului ce merge spre bis. Sf. Dumitru” "C "Reconstituirea ipotetică.., "p." "10 1772 Mai 14 - episcopiile Buzăului și Râmnicului pretindeau
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
de fundațiune”", închină biserica Episcopiilor Râmnicului și Buzăului. Între 1769-74 și 1778 - strada Sf. Dumitru (ori poate Ulița Brâncoveanului, de mai apoi), se numea "„Podul Bălăceinului ce merge spre bis. Sf. Dumitru” "C "Reconstituirea ipotetică.., "p." "10 1772 Mai 14 - episcopiile Buzăului și Râmnicului pretindeau, amândouă, că li se cuvine Metohul Sf. Dumitru „De jurământ” din București. Domnitorul hotărăște că din acel moment, Metohul va fi administrat numai de către Episcopia Buzăulu 1785 Iunie 14 - într-un act semnat de către Maria grofoaia
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
bis. Sf. Dumitru” "C "Reconstituirea ipotetică.., "p." "10 1772 Mai 14 - episcopiile Buzăului și Râmnicului pretindeau, amândouă, că li se cuvine Metohul Sf. Dumitru „De jurământ” din București. Domnitorul hotărăște că din acel moment, Metohul va fi administrat numai de către Episcopia Buzăulu 1785 Iunie 14 - într-un act semnat de către Maria grofoaia Bălăceanca,se precizează că o casă dăruită de ea bisericii Sf. Gheorghe-Vechi (altă ctitorie bălăvenească din veacul al XV-lea), se găsea "„peste drum la altarul bisericii Sfîntului Dimitrie
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
o casă dăruită de ea bisericii Sf. Gheorghe-Vechi (altă ctitorie bălăvenească din veacul al XV-lea), se găsea "„peste drum la altarul bisericii Sfîntului Dimitrie, pă locul dumneaei jupînesei Marii Bălăceanchii” " C "Reconstituirea ipotetică.., "p." "8 1797 - biserica era dărăpănată, Episcopia Buzăului nemaifăcând față întreținerii bunurilor imobile - între timp cele două episcopii își împărțiseră patrimoniul. 1802 Octombrie 14 - cutremurul cel mare doboară biserica rectitorită de Râmniceni 1804 August 28 - un incendiu izbucnit în Târg avariază biserica, încât este necesară reconstruirea ei
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
din veacul al XV-lea), se găsea "„peste drum la altarul bisericii Sfîntului Dimitrie, pă locul dumneaei jupînesei Marii Bălăceanchii” " C "Reconstituirea ipotetică.., "p." "8 1797 - biserica era dărăpănată, Episcopia Buzăului nemaifăcând față întreținerii bunurilor imobile - între timp cele două episcopii își împărțiseră patrimoniul. 1802 Octombrie 14 - cutremurul cel mare doboară biserica rectitorită de Râmniceni 1804 August 28 - un incendiu izbucnit în Târg avariază biserica, încât este necesară reconstruirea ei din temelii. Fără a da detalii, pisania actuală, precizează că la
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]