6,730 matches
-
fost sufletește la fel. Omul s-a născut uriaș și incomplect: intemporal, fără priză în realitate, în actualitate, cu un dezechilibru între materie și spirit, indiferent și absent, abstract, imens abstract, ars de pasiuni substanțiale, pendulând între extreme; sub raport erotic (chestiune importantă nu numai ca amănunt biografic, ci ca una din cheile principale ale operei lui), de o sexualitate neliniștitoare, caracteristică, de o inhibiție evidentă, de o refulare freudiană [...] care l-a împins spre o sentimentalitate excesivă și prejudiciabilă omului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu mizează pe reconstituirea fidelă a adevărului istoric, considerat neesențial. Lovinescu se limitează la analiza exclusivă a personalității psihice, drept pentru care imaginează, în marginea documentului, un scenariu narativ-(melo)dramatic menit a ilustra o tipologie, un model abstract (psihologia erotică a artistului de geniu), biografia lui Eminescu nefiind, aici, decât un simplu pretext pentru "romanțare". Prin urmare, când cuteza să facă din poetul nostru național un personaj de roman, Lovinescu voia să-l coboare de pe soclu, pentru a-l prezenta
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în prezentarea "etapelor" vieții, după "vârsta inițierilor" urmează, succesiv, "acțiunile cosmogonice, marea iubire, nebunia și moartea"116. E drept că, în analiza erotismului eminescian, Călinescu exaltă "serafismul animal", "nevinovăția naturală a ființelor ce se împreună neprefăcut", e drept că lirica erotică a poetului îi pare "suav genitală", adică antiintelectualistă și anti-sentimentală (într-un cuvânt: antiromantică). Însă asemenea afirmații nu-s deloc "triviale" și nu demitizează biografia poetului, ci o reconfigurează la alt diapazon, nietzscheean-vitalist (nicidecum "naturalist", cum s-a afirmat). Asemeni
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
anti-sentimentală (într-un cuvânt: antiromantică). Însă asemenea afirmații nu-s deloc "triviale" și nu demitizează biografia poetului, ci o reconfigurează la alt diapazon, nietzscheean-vitalist (nicidecum "naturalist", cum s-a afirmat). Asemeni criticului de la Sburătorul, Călinescu vede în Eminescu "un mare erotic" din motive, evident, complet diferite: pentru Lovinescu, relevantă era tocmai inhibiția sexuală, care excită imaginația și complică sensibilitatea; pentru autorul Istoriei literaturii române de la origini până în prezent, poezia eminesciană exprimă o veritabilă "religie sexuală", potrivit căreia iubirea (fără sentiment) devine
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
aspiră sufletul artistului. Dar starea sufletească a creatorului român (Lovinescu dixit) e prin excelență sentimentală, romantică (adică impregnată de resentiment) de aceea, admirația față de modelul occidental (specifică "fondului" nostru psihic colectiv) poate fi înțeleasă și ca o formă de sclavie erotică, generând toate acele "complexe" caracteristice unei culturi "minore". Aplicând "teoria" lui Girard ideilor lovinesciene, se poate spune că imitația "formelor" occidentale constituie o manifestare sui generis a "dorinței triunghiulare", adică a unui sentiment comun (bazat pe resentiment), care nutrește iluzia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
comportament stereotip, în acord cu propriile teorii despre "personalitate" și "specificul național". În altă ordine de idei, propensiunea spre idealizare a amorului de tip romantic-trubaduresc pare a "masca" o serie de "înclinații" nesănătoase, diagnosticate drept "perversiuni" în studiile de psihopatologie erotică. Mai importante mi s-au părut, în cazul de față: masochismul, fetișismul și voyeurismul 128. Ei bine, tot ca pe un fenomen excentric în raport cu așa-zisa "normalitate" au perceput erotismul eminescian și detractorii poetului (Aron Densusianu, Al. Grama etc.), și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
refuzul obstinat al "realității" și, deopotrivă, al principiului "mimetic" care stă la baza constituirii imaginii și a procesului de reprezentare în genere. De aceea atribuia Lovinescu poeziei un caracter eminamente sugestiv-muzical, menit a "exprima" inefabilul sufletesc, în cadrele unei psihologii (erotice) invariabile, stereotipe. Nu întâmplător, cum "sentimentul" și "sensibilitatea" poetului nu rezonează decât la stimulii dureroși, activați în registru tragic, creativitatea eminesciană va fi asimilată, firesc, unei trăiri masochiste, care-și găsește satisfacția numai în suferință ("Poezia lirică fără durere nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și un soi de exaltare foarte asemănătoare cu aceea religioasă 143. Ca atare, când nu-i un simplu "fetiș", femeia va fi iubită mai intens în absență, deoarece amintirea prezenței sale (și nu prezența ei efectivă) amplifică senzația, emoția, sentimentul erotic: "senzațiile lui creșteau de obicei în amintire și deveneau mai precise decât în timpul percepției lor"144. Am mai întâlnit "situația" aceasta psihologică și în romanele anterioare, alternarea dintre planul percepției și planul rememorării fiind un procedeu predilect de construcție narativă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
motiv că literatura sa e doar o literatură mimetică, de observație "realistă", lipsită de sugestivitate), apoi femeile- scriitoare (ca Mite sau Veronica) chiar n-au nicio șansă, unica lor menire fiind aceea de a stârni și de a întreține pasiunea erotică și, o dată cu ea, imaginația creatoare. Criticul de la Sburătorul făcea, în ultimii ani ai vieții, observații misogine de genul: "Știința ne arată că creierul femeii are o lipsă de mai bine de 200 de gr. față de creierul bărbatului, precum și un număr
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pieptului, a sânilor! Ce iradiere a părului, ce degete lungi, subțiri, inelate! În imaginația lui o îmbrăcase și o dezbrăcase felurit, goală, în toate atitudinile familiare și voluptoase, dar nu și-o închipuise nicodată atât de frumoasă, de statuarică". Tulburarea erotică e provocată, așadar, nu de frumusețea (altminteri, discutabilă) a "nemțoicuței", ci de "icoana femeii" inaccesibile, "aproape goală, în tul albastru, cu safire și diademă de diamante", pe care voia s-o ducă "în pupila lui, într-o singurătate absolută", "să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
romanului lovinescian (Eminescu jucând, aici, rolul de "muză" inspiratoare)152. Veronica, în schimb, spre deosebire de vanitoasa Mite, nu pune mare preț pe literatura pe care o scrie. E mai naturală, de un farmec mai frust și de o mai mare receptivitate erotică. Aflând cu cine are de-a face ("poetul pe care tot Iașul îl admiră"), ea își manifestă spontan admirația și-i recită, pe de rost, versurile (mai exact: Venere și Madonă). Eminescu îi citește, la rândul său, câteva poeme, printre
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
adâncă/ Cum de se naște pentru-un portret?") trebuie luată doar ca o figură de stil, exersată în versurile închinate poetului. Altminteri, femeia știe să-l privească, să-i citească în suflet și, edificată, știe și cum să preia inițiativa erotică (femeia "cu inițiativă" răspunzând "unei necesități sufletești" caracteristice individului contemplativ, cufundat "în nori și-n ceruri nalte"). Nu întâmplător, confirmând parcă "sugestiile" oferite de interpretarea lovinesciană, exegeții operei eminesciene au subliniat faptul că experiența sufletească din care a crescut Luceafărul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unei necesități sufletești" caracteristice individului contemplativ, cufundat "în nori și-n ceruri nalte"). Nu întâmplător, confirmând parcă "sugestiile" oferite de interpretarea lovinesciană, exegeții operei eminesciene au subliniat faptul că experiența sufletească din care a crescut Luceafărul și, în genere, lirica erotică eminesciană, se regăsește în mitul lui Amor și Psyche, după cum reiese și din următorul fragment epistolar: "până a nu te cunoaște numai puțin, simțământul meu nu era cu mult deosebit de acela dintre Amor și Psyche. Dumneata erai o idee în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Negoițescu), menit a sublinia androginitatea creatorului, a cărui "personalitate" se proiectează atât în identitatea (masculină) a celui care contemplă, cât și în identitatea (feminină) a "obiectului" adorat 154. Interesant e că, invocând mitul antic, Eminescu inversa rolurile, atribuind femeii inițiativa erotică și, nu mai puțin, privirea vinovată, încărcată de o intensă dorință. Interpretarea lovinesciană surprinde și nuanța aceasta. În Bălăuca există o secvență în care poetul, odată ajuns la Iași, înainte de a merge la Veronica "reală", rememorează cele mai semnificative evenimente
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de Eufrosina și "chipul ei îi zâmbi o clipă din ape", dar mai apoi "din unde se refăcu la loc privirea galeșă a necunoscutei". Recunoaștem, aici, prototipul femeii-meduză156, care subjugă cu ochii (cu "privirea galeșă"), dictând de la bun început comportamentul erotic. Nu întâmplător, Veronica îl "privește" pe genialul poet moldav nu doar cu admirație, ci și cu un sentiment matern, de duioșie: "lipindu-se de dânsul, privirea îl înfășase ca pe un copil". În replică, Eminescu o vede pe Veronica "mare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
poate face fericit. La rândul său, poetul ("ca un copil") își lasă capul "pe sânul moale al femeii" și "își afundă fața în rochia ei, în poziția ce-l împăca mai mult". Exemplele sunt, cred, elocvente și relevă un comportament erotic caracteristic, determinat, printre altele, de "complexul oedipian". Explicația e însă prea simplistă, mai ales că nu toate femeile care-l "privesc" pe tânărul Eminescu sunt la fel de... materne. Voyeurismul poate fi înțeles, într-o anumită măsură, ca o "maladie" tipic masculină
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o compunea și o descompunea pe retina sa, înaltă, mlădie, dominatoare"). La rândul ei, cunoscându-l prea bine, știind prin urmare că "mai ales nesiguranțele începutului îl legănau într-o lume de irealitate, în care își găsea o adevărată satisfacție erotică", femeia se arată meșteră și în arta de a-i întreține interesul erotic, de vreme ce îmbracă "rochia de tul albastru, cu brațele goale până la cot", pe care o purtase la prima lor întâlnire. Veronica e bucuroasă că-l vede din nou
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ei, cunoscându-l prea bine, știind prin urmare că "mai ales nesiguranțele începutului îl legănau într-o lume de irealitate, în care își găsea o adevărată satisfacție erotică", femeia se arată meșteră și în arta de a-i întreține interesul erotic, de vreme ce îmbracă "rochia de tul albastru, cu brațele goale până la cot", pe care o purtase la prima lor întâlnire. Veronica e bucuroasă că-l vede din nou și îl mușcă (ca și Natalița), pentru ca mai târziu, înaintea plecării la București
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
că-l vede din nou și îl mușcă (ca și Natalița), pentru ca mai târziu, înaintea plecării la București, să-l și posede "și din acea clipă devenise pentru ea băiețelul meu iubit, Titi, Eminul meu"162. Inversarea rolurilor în cuplul erotic (e lucru știut că orice relație erotică e și o relație de putere) sugerează, spun psihanaliștii, emascularea simbolică a bărbatului, redus la ipostaza de "bebeluș". Ca atare, femeia-mamă se vădește a fi nu doar "duioasă" și dominatoare, ci și castratoare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mușcă (ca și Natalița), pentru ca mai târziu, înaintea plecării la București, să-l și posede "și din acea clipă devenise pentru ea băiețelul meu iubit, Titi, Eminul meu"162. Inversarea rolurilor în cuplul erotic (e lucru știut că orice relație erotică e și o relație de putere) sugerează, spun psihanaliștii, emascularea simbolică a bărbatului, redus la ipostaza de "bebeluș". Ca atare, femeia-mamă se vădește a fi nu doar "duioasă" și dominatoare, ci și castratoare (asemeni Meduzei), după cum afirmă Camille Paglia, un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fetișismul (fenomen de "concentrare" prin excelență) sau voyeurismul (ce ar corespunde "proiecției")165. Mai exact, conchide elevul lui Bloom, identitatea oricărei persoane se manifestă și se definește printr-un anumit fel de a "privi"166, ceea ce înseamnă că orice relație erotică presupune mai întâi contactul dintre două "priviri", dintre care una e menită să o subjuge pe cealaltă. Intuind pericolul servituții erotice și, subsecvent, pe acela al disoluției personalității, bărbatul preferă să privească fără să fie, la rândul său, privit, pentru
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
persoane se manifestă și se definește printr-un anumit fel de a "privi"166, ceea ce înseamnă că orice relație erotică presupune mai întâi contactul dintre două "priviri", dintre care una e menită să o subjuge pe cealaltă. Intuind pericolul servituții erotice și, subsecvent, pe acela al disoluției personalității, bărbatul preferă să privească fără să fie, la rândul său, privit, pentru a putea "poseda" în voie, imaginar, pe femeia dorită. Într-unul dintre studiile sale de tinerețe 167, Ioan Petru Culianu a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
privească fără să fie, la rândul său, privit, pentru a putea "poseda" în voie, imaginar, pe femeia dorită. Într-unul dintre studiile sale de tinerețe 167, Ioan Petru Culianu a explicat într-o manieră asemănătoare rostul inversării rolurilor în cuplul erotic eminescian. Plecând de la observația comună că, la Eminescu, de obicei, femeia se exhibă iar bărbatul privește, exegetul atribuia "iubirii" (mai precis: îndrăgostirii, "cristalizării" amoroase) o formă de privire "furișată", care surprinde numai o parte din intimitatea feminină dar tocmai această
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
că, la Eminescu, de obicei, femeia se exhibă iar bărbatul privește, exegetul atribuia "iubirii" (mai precis: îndrăgostirii, "cristalizării" amoroase) o formă de privire "furișată", care surprinde numai o parte din intimitatea feminină dar tocmai această "frustrare" intensifică, de fapt, pasiunea erotică. Voyeurismul (și, implicit, fetișismul: ochiul bărbatului nu vede niciodată "întregul") desemnează de fapt, spune Culianu, o mentalitate magică, ceea ce conferă "obiectului" pasiunii o aură sacră, intangibilă, astfel că "numai ritualul privirii furișe conferă interes iubirii" (altminteri, un sentiment obștesc, reductibil
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a brațului dezgolit (adorat și de ofițeri), cât muzica ("minciună universală, iluzie a sufletelor"), și "nu numai muzica glasului", ci muzica "întregii sale ființe", ce dădea Veronicăi, atunci când cânta, "un farmec nelămurit, de care nu se putea desprinde". Motivația "atracției" erotice e, după cum remarcăm, tipic lovinesciană. Dar când muzica încetează și vraja se destramă, Eminescu, dezamăgit, caută să rămână singur, înfundându-se într-o crâșmă ca să uite "imaginea femeii viclene și senzuale". De altfel, "încă de atunci, chiar în prezența ei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]