7,156 matches
-
din învățăturile lui Isus. Alți cercetători au menționat posibilitatea ca Evanghelia după Luca să fie bazată pe Evanghelia după Evrei. Evanghelia după Luca ar putea de asemenea fi bazată pe documente scrise independente (sursa L). Cercetătorii creștini tradiționali au datat evanghelia la începutul anilor 60, în timp ce critica superioară (metoda critico-istorică) o datează în decadele ulterioare ale secolului I. Brown susține că ar fi fost scrisă în 85, iar Harris susține că ar fi fost scrisă între anii 80 și 85. Persoana
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
Pavel în a doua călătorie misionară și la Ierusalim, în primăvara lui 58 (cf. ; ), unde a intrat de-îndată în legătură cu Iacob, probabil, și unde a mai întâlnit cel puțin una dintre acele femei pe care doar el le pomenește în evanghelie (cf. ; ). Tot acolo a mai întâlnit și așa zișii „"miniștri/slujitorii ai cuvântului"”, care au constituit unul dintre izvoarele evangheliei sale (cf. ). Nu în ultimul rând, Ierusalimul este locul unde a fost martor al arestării Apostolului, pe care apoi l-
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
Iacob, probabil, și unde a mai întâlnit cel puțin una dintre acele femei pe care doar el le pomenește în evanghelie (cf. ; ). Tot acolo a mai întâlnit și așa zișii „"miniștri/slujitorii ai cuvântului"”, care au constituit unul dintre izvoarele evangheliei sale (cf. ). Nu în ultimul rând, Ierusalimul este locul unde a fost martor al arestării Apostolului, pe care apoi l-a însoțit la Roma, în prima „călătorie misionară” (prima temniță). Asupra acestei călătorii a lăsat un prețios „jurnal” al călătoriei
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
Patras vorbesc de martiriu. Este sărbătorit la 18 octombrie. Scriitorul - Numele lui Luca este atribuit la două opere din Noul Testament, dar acest lucru este pus la îndoială de istoricii moderni, care susțin că nu putem ști cine este autorul acestei evanghelii. Despre Luca, tradiția antică - plecând de la jumătatea sec. al II-lea - afirmă, în mod unanim, că a fost medic și însoțitor al lui Pavel în călătoriile sale misionare. Cu privire la profesia de medic a lui Luca n-au fost identificate urme
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
că a trăit în aria paulină, în legătură cu Bisericile care l-au avut pe Pavel ca fondator și pentru care era o figură de importanță fundamentală, dată fiind marea importanță pe care i-o acordă Faptele Apostolilor. După un prolog istoric - -, „"evanghelia copilăriei"” () trasează un paralelism și o confruntare între două figuri: Ioan Botezătorul și Isus Christos, prin cele două relatări de „bunevestiri” ( / ); două nașteri și circumciziuni ( / ); două oracole profetice ( / ) și două note asupra copilăriei ( / ). Paralelismul și confruntarea continuă în prezentarea misterului
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
universală a ucenicilor, a comunității de credință (). Înălțarea le Cer () încheie definitiv «timpul» lui Isus, care - trupește - nu mai este printre ai săi. Luca este „catalogat” ca fiind «teologul istoriei mântuirii». Într-adevăr, dincolo de sublimarea fiecărei teme teologice în parte, evanghelia și Faptele Apostolilor au ca scop „re-de-semnarea” istoriei mântuirii, călăuzită continuu de inițiativa și de planul divin. Luca îi reinterpretează fazele prin schema: «promisiune-împlinirea». Israelul este destinatarul promisiunilor divine. Figurile care se mișcă în evanghelia copilăriei (; ): Zaharia, Simeon și Ana
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
fiecărei teme teologice în parte, evanghelia și Faptele Apostolilor au ca scop „re-de-semnarea” istoriei mântuirii, călăuzită continuu de inițiativa și de planul divin. Luca îi reinterpretează fazele prin schema: «promisiune-împlinirea». Israelul este destinatarul promisiunilor divine. Figurile care se mișcă în evanghelia copilăriei (; ): Zaharia, Simeon și Ana, Maria și - mai ales - profetul și precursorul Ioan Botezătorul (și chiar al lui Paul, în Fap.) reprezintă speranța lui Israel în împlinirea făgăduințelor divine. Întreaga Scriptură (fie luată global, fie luată în texte particulare) este
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
implauzibilă de către istorici. Nu există nicio mărturie despre cetățeni siliți să călătorească distanțe considerabile pentru a fi înregistrați, și nu e ușor de înțeles de ce ar fi fost justificată bulversarea produsă de recensământ. Încercări ale apologeților creștini de a reconcilia Evanghelia după Luca altor surse au fost descrise de John P. Meier, cercetător al Noului Testament, drept „extrem de forțate”. În mod asemănător Faptelor Apostolilor, Evanghelia după Luca pare să comită erori privind perioadele (lista din menționează drept contemporane mai multe domnii
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
de ce ar fi fost justificată bulversarea produsă de recensământ. Încercări ale apologeților creștini de a reconcilia Evanghelia după Luca altor surse au fost descrise de John P. Meier, cercetător al Noului Testament, drept „extrem de forțate”. În mod asemănător Faptelor Apostolilor, Evanghelia după Luca pare să comită erori privind perioadele (lista din menționează drept contemporane mai multe domnii care nu s-au suprapus, idem ditto pentru doi Mari Preoți), geografia (Luca s-a luat după Marcu în a plasa Gherghesul la Marea
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
Gherghesenilor” ca fiind la Marea Galileii. Niciuna dintre ele nu este corectă, Gherghesul fiind la peste 48 km de Galileea, care este de fapt un lac cu apă dulce, fiind separat de Galileea de către teritoriile altor orașe. Traducerile ulterioare ale Evangheliei după Luca au urmat Evanghelia după Matei, schimbând Gherghesul cu Gadara.) și titlurile corecte pentru conducători cum ar fi Pilat. Filmul "Iisus" din 1979 prezintă fidel viața lui Iisus Hristos așa cum apare în Evanghelia după Luca. Este regizat de Peter
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
Galileii. Niciuna dintre ele nu este corectă, Gherghesul fiind la peste 48 km de Galileea, care este de fapt un lac cu apă dulce, fiind separat de Galileea de către teritoriile altor orașe. Traducerile ulterioare ale Evangheliei după Luca au urmat Evanghelia după Matei, schimbând Gherghesul cu Gadara.) și titlurile corecte pentru conducători cum ar fi Pilat. Filmul "Iisus" din 1979 prezintă fidel viața lui Iisus Hristos așa cum apare în Evanghelia după Luca. Este regizat de Peter Sykes, John Krisch și John
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
teritoriile altor orașe. Traducerile ulterioare ale Evangheliei după Luca au urmat Evanghelia după Matei, schimbând Gherghesul cu Gadara.) și titlurile corecte pentru conducători cum ar fi Pilat. Filmul "Iisus" din 1979 prezintă fidel viața lui Iisus Hristos așa cum apare în Evanghelia după Luca. Este regizat de Peter Sykes, John Krisch și John Heyman (ultimul nemenționat), cu Brian Deacon în rolul lui Iisus.
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
care se află următoarea inscripție în limba slavonă: "„Acest aurar l-a făcut Io Duca Voievod și doamna sa Anastasia și l-au dat sfintei mănăstiri Cetățuia în anul 7178 (=1670)”". De asemenea, în Sala Gotică, se mai expusă o Evanghelie în limba greacă, ferecată în argint, tipărită la Veneția în 1737, care a fost dăruită Mănăstirii Cetățuia la 20 august 1749 de către voievodul Constantin Mihail Cehan Racoviță (1749-1753, 1756-1757). Donatorul a scris la începutul evangheliei o inscripție de donație în
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
Gotică, se mai expusă o Evanghelie în limba greacă, ferecată în argint, tipărită la Veneția în 1737, care a fost dăruită Mănăstirii Cetățuia la 20 august 1749 de către voievodul Constantin Mihail Cehan Racoviță (1749-1753, 1756-1757). Donatorul a scris la începutul evangheliei o inscripție de donație în limba greacă și la pagina 85 o inscripție de ferecare a evangheliei în limbile slavonă și română, ambele inscripții terminându-se cu un blestem al donatorului către cei care ar îndrăzni să strămute cartea din
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
care a fost dăruită Mănăstirii Cetățuia la 20 august 1749 de către voievodul Constantin Mihail Cehan Racoviță (1749-1753, 1756-1757). Donatorul a scris la începutul evangheliei o inscripție de donație în limba greacă și la pagina 85 o inscripție de ferecare a evangheliei în limbile slavonă și română, ambele inscripții terminându-se cu un blestem al donatorului către cei care ar îndrăzni să strămute cartea din Mănăstirea Cetățuia. În curtea bisericii, lângă turnul clopotniță, se află două clopote vechi așezate pe postamente de
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
o toleranță reciprocă numită "comprehensive ness". Pe baza acesteia, Biserica Anglicană se consideră drept un model de împăcare între ramurile catolică și protestantă ale creștinismului întreg. Anglo-evanghelicii s-au remarcat în timpul lui John Wesley (†1791), care a dorit întoarcerea la Evanghelie. Datorită faptului că nu a fost băgat în seamă de ierarhie, John Wesley a hirotonit preoți și episcopi cu de la sine putere, ceea ce a provocat ruperea de către Biserica Anglicană, și nașterea unei noi formațiuni: Biserica Metodistă. În epoca modernă, anglo-catolicii
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
anglican, hirotonitorul principal e anglican, pe când hirotonitorii secundari, unul e vechi-catolic, celălalt suedez. Biserica Ortodoxă Română a recunoscut validitatea hirotoniilor anglicane, pe 20 martie 1936. Biserica anglicană săvîrșește două taine principale, «care pot fi deduse explicit din spusele Domnului în Evanghelie» : botezul și euharistia. Totuși Biserica anglicană recunoaște și cinci taine secundare, a căror instituire nu se află consemnată în cele patru evanghelii : mirungerea, căsătoria, maslul, spovedania și hirotonia. Bisericile locale anglicane folosesc ritul anglican, care are două orientări liturgice și
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
20 martie 1936. Biserica anglicană săvîrșește două taine principale, «care pot fi deduse explicit din spusele Domnului în Evanghelie» : botezul și euharistia. Totuși Biserica anglicană recunoaște și cinci taine secundare, a căror instituire nu se află consemnată în cele patru evanghelii : mirungerea, căsătoria, maslul, spovedania și hirotonia. Bisericile locale anglicane folosesc ritul anglican, care are două orientări liturgice și teologice: ritul din 1662, cu rânduiala slujbelor de la epoca respectivă, cu veșminte preoțești sobre, cu un limbaj arhaic, cu o preocupare față de
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
puțin . Cuvântul cuminecare (din latină "communicari") își are originea în scrierile apostolului Pavel, însă desemnează cu precădere actul “tainei”, decât slujba în sine, deși nu în mod exclusiv. Pentru euharistie se folosește pâine de grâu și vin de struguri. Potrivit evangheliilor sinoptice (Matei, Marcu și Luca), Iisus la Cina cea de Taină a sărbătorit paștele evreiești în ziua potrivită, deci cu pâine nedospită. După evanghelia după Ioan, însă, cina cea de taină a avut loc înainte de paștele evreiesc, deci, probabil, ar
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
nu în mod exclusiv. Pentru euharistie se folosește pâine de grâu și vin de struguri. Potrivit evangheliilor sinoptice (Matei, Marcu și Luca), Iisus la Cina cea de Taină a sărbătorit paștele evreiești în ziua potrivită, deci cu pâine nedospită. După evanghelia după Ioan, însă, cina cea de taină a avut loc înainte de paștele evreiesc, deci, probabil, ar fi folosit pâine dospită. Totuși, acest lucru nu a constituit o problemă pentru creștinii din primele secole. În general, toate riturile foloseau pâine dospită
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
revistei Semnele Timpului a apărut la 1 ianuarie 1908 și oferea o panoramă de știri din domeniile pe atunci de actualitate: politica europeană, cuceriri ale științei, spiritualitate românească ș.a., dintr-o perspectivă creștină. Revista a funcționat până la confiscarea Editurii "Cuvântul Evangheliei" (în 1952), de catre comuniști. În toamna anului 1990, la scurt timp după înlăturarea regimului comunist, Semnele Timpului și-a făcut reapariția cu un tiraj de 11.000 exemplare. Consecventă primei ediții, redacția de astăzi a revistei Semnele Timpului, tratează printr-
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.De asemenea mai este cunoscut drept cel care a vorbit prin intermediul șarpelui și a tentat-o pe Eva să nu asculte porunca lui Dumnezeu. Este identificat și ca acuzatorul lui Iov, ispititorul din evanghelii și balaurul din Apocalipsă. Poartă numele de "conducătorul demonilor" (Matei 12:24); "conducătorul lumii" și chiar "dumnezeul acestei lumi" (Corinteni|4|4) Apocalipsa lui Ioan descrie cum Satana este aruncat din cer spre pământ cu "multă mânie" și războindu-se
Satan () [Corola-website/Science/303590_a_304919]
-
În tradiția ortodoxă, omilia sau predica este o parte esențială a Liturghiei Euharistice și face parte din caracterul sacramental al Liturghiei. În urma citirii Cuvântului lui Dumnezeu prin pericopa Sfintei Evanghelii se spune o predică liturgică. Predica este ținută, de obicei, de cel care slujește, dar poate cădea și în sarcina unui preot co-slujitor sau a unui diacon, însă niciodată nu este încredințată unui laic. Când slujește un episcop, predica se
Predică () [Corola-website/Science/303709_a_305038]
-
aflați în deplină conștiință a credinței în Dumnezeu. Pe copii doar i-a binecuvântat, afirmând că Împărăția Cerurilor este rezervată celor ca ei . Câteva denumiri ale acestor culte (organizate, de obicei, sub forma unor biserici), sunt: adepții Bisericii creștine după Evanghelie "(a nu se confunda cu evanghelicii luterani)", baptiștii, penticostalii, Frăția Plymouth, congregaționaliștii, mormonii, adventiștii de ziua a șaptea, nazarinenii, Martorii lui Iehova, etc. Conform altor grupuri neoprotestante, unele din aceste grupuri religioase ar avea o dogmă proprie bazată doar parțial
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
nr. 6-8, p. 524-534; Iisus Hristos în gândirea indiană, în Studii Teologice, ăn XXXIII, 1981, nr.5- 6, p. 436-445; Sensul și semnificația termenului "religie" în marile tradiții religioase actuale, în Glasul Bisericii, ăn XLIV, 1985, nr. 10-12, p. 684-697; Evanghelia după Toma sau un exemplu timpuriu de contextualizare a învățăturii creștine, în Glasul Bisericii, ăn XLVII, 1988, nr. 3, p. 87-119; câteva capitole în manualul de îndrumări misionare, București, 1986; Istoria religiilor. Manual pentru Seminariile teologice, București, 1991, 348 p.
Remus Rus () [Corola-website/Science/303866_a_305195]