7,566 matches
-
Neagu, Ștefan Bănulescu), „fantasticul filosofic” (Eminescu, Mircea Eliade, Laurențiu Fulga) și „fantasticul enigmatic și absurd: realismul fantastic” (Mateiu I. Caragiale, Ion Vinea, Al. A. Philippide, A. E. Baconsky, D. R. Popescu). Un ultim capitol stabilește câteva diferențe și similitudini între fantastic și science-fiction, realizând și un excurs sumar în literatura românească a genului. În studiul care deschide volumul (Conceptul de literatură fantastică reexaminat), G. ambiționează a da o teorie nouă a categoriei, prin care să îi corecteze pe Tzvetan Todorov, Roger
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
Vinea, Al. A. Philippide, A. E. Baconsky, D. R. Popescu). Un ultim capitol stabilește câteva diferențe și similitudini între fantastic și science-fiction, realizând și un excurs sumar în literatura românească a genului. În studiul care deschide volumul (Conceptul de literatură fantastică reexaminat), G. ambiționează a da o teorie nouă a categoriei, prin care să îi corecteze pe Tzvetan Todorov, Roger Caillois ș.a. Dincolo de conștiinciozitatea rezumatelor, rezultatul este confuz în partea sa originală. O parte a acestei cărți este preluată, prin citare
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
dezvoltare sau simplificare, de Moștenirea prozei eminesciene (1996; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova). Autorul dublează cercetarea prozei lui Mihai Eminescu cu stabilirea influențelor exercitate asupra prozei românești. Din cele două direcții distinse, schematizate pe urmele lui G. Călinescu („realistă” și „fantastică”), cu adevărat fertilă este considerată a fi cea de-a doua, prin înrâurirea produsă de Eminescu în cadrul unei serii care se deschide cu Gala Galaction, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu și continuă prin Cezar Petrescu, Mircea Eliade, V. Voiculescu până la Ștefan
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
manuscris, ca și romanul Taraful de noapte. În anii de după război, activitatea de scriitor a lui G. se estompează, autorul limitându-se la cariera de pianist în cadrul Filarmonicii din București (1948-1967). Revine nesemnificativ, în 1966, cu o antologie de proză fantastică și de anticipație, intitulată Acul de cravată, și cu Poeme, volum eclectic, ce cuprinde mai ales elegii, pasteluri și „peisaje”, ancorate prozaic, din ce în ce mai mult, în realitatea timpului, prin care autorul își contrazice frecvent convingerile exprimate în Ars poetica („Năvod aruncă
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
centrală investigată ar fi aceea a libertății umane, a (im)posibilității atingerii fericirii. Evident încadrabilă în estetica modernismului, comună generației căreia îi aparține autorul, proza lui G. reprezintă o sinteză între estetica realistă, tradițională, cuminte și cea poetică, metaforică, parabolică, fantastică sau fantastă, sinteză cumpănită și eficace esteticește (cu, desigur, unele stângăcii). Caracteristică e metafora prozastică în care termenul comparat, având un înțeles abstract, e substituit de un comparant concret (de pildă, alcătuiri ori fenomene naturale, geologice, tectonice, meteorologice sunt utilizate
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
eveniment. Povestirile din Câteva considerații asupra originii bronzului atestă disponibilitatea prozatorului pentru tematica variată („...proze scurte, scrise impecabil, cultivând cu umor și lirism atât parabola în gust modern, cât și povestirea istorică tradițională, registrul realist ironic, ca și jocul cu fantasticul sau doar cel cu puterile imaginative nelimitate ale textului...” - Alexandru Condeescu) și anunță motive și procedee reluate ulterior în romane. SCRIERI: Mărturisiri la margine de râu, București, 1984; Câteva considerații asupra originii bronzului, București, 1985; Funeraliile regelui Gheorghe, București, 1995
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
în timpul bombardamentelor din 1944. Se mai remarcă o calitate ce va deveni nota comună a cărților lui G.: aceea de portretist. Orice personaj, chiar episodic, prinde contur, fiind individualizat prin atitudine, gest sau limbaj. Alfa și Omega (1986) cuprinde povestiri fantastice (în maniera celor ale lui Mircea Eliade), unde planul imaginar se întrepătrunde cu cel real, lumea „aceasta” și „cealaltă” coexistând până într-atât încât protagoniștii nici măcar nu sesizează că au făcut „saltul dincolo” (Pelerinaj). După romanul Pomul vieții (1987), al
GHEŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287250_a_288579]
-
tutela lirică a lui Eminescu, dar intuiește adierea unui „cântec nou”. Versuri în curgere impetuoasă încearcă să dea sugestia puterii implacabile a destinului (Mare!...), dominant fiind însă lirismul solar (Devenire, Al vieții mele soare...ș.a.). Poetul scrie, de asemenea, balade fantastice, dintre care una mai reușită (Acvina), și alte stihuri modelate după specii folclorice. Cele mai multe dintre poeme sunt adunate în volumul Poezii (1934), apărut postum. Scriind și proză, G. își ilustrează în parte concepția filosofică. Eroii nuvelelor sale, romantici cerebrali, cu
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
lui M. Eminescu. În proză (Memorial de călătorie), deși tonalitatea este naturală, dezinvoltă, autorul nu se ridică dincolo de observația directă și însemnarea topografică, excepție făcând paginile ce descriu un răsărit de lună la Tismana. Impregnat de melancolie și de culoarea fantastică dată de fiorul magiei lunare, peisajul devine stare de suflet și intră în literatură. Pentru întâia oară un veritabil poet român pătrundea cu fantezia în spațiul cosmic, îmbrățișa cu gândul toate regnurile, punând întrebări asupra cauzelor, având fiorul imensității și
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
noi, azi, ține de evidență. Imaginarul făcea parte, avertizează același Michel Pastoureau, "din realitatea cea mai comună"5. Prin urmare, acest lucru trebuie bine înțeles și strict aplicat când interpretăm bestiarele medievale. Ceea ce pentru noi se situează într-un registru fantastic, de pildă, pentru medievali ținea de certitudine. Sistemul nostru de clasificare a animalelor nu era și al lor. Modul nostru de a lua act în mod nemijlocit de realitate, de natură în special nu era și al celor vechi, care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Oricum, indiferent de etimonul în care circula, cert este că în spațiul românesc Alexandria a avut o influență decisivă. Povestind cuceririle și isprăvile lui Alexandru, textul, indiferent de versiunile sale, amestecă date istorice cu scene imaginare, evenimente reale cu descinderi fantastice într-o geografie fabuloasă, mitologică. Firește, eroul este creștinizat, devenind un soldat al lui Dumnezeu. Prin intermediul Alexandriei pătrund în imaginarul românesc tot felul de ființe stranii, "fabuloase", cum le numim noi astăzi în mod nepotrivit. În primul rând, bidiviul împăratului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și altele, care ofereau modele de viață pentru omul creștin, au fost prinse într-un joc inteligent al sensurilor, diferite în funcție de context. Pasărea din stema Țării Românești rămâne acvilă, dar cu cap de corb. Țapul cu corn înfrânge nu berbecul fantastic din Biblie, ci dragonul. Vulturului bicefal i se vede un singur cap. Calul frumos, bun și cu harnașament scump este un animal al puterii. Cucul nu-și clocește ouăle. Albina nu suferă fumul. Tot ea este aceea care culege doar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fumul. Tot ea este aceea care culege doar polenul florilor dulci, pentru ca și mierea să iasă dulce. Albina, păsările și peștii se odihnesc în timpul nopții. Ușurința cu care se cultivă polisemantismul, dar și naturalețea cu care o creatură reală sau fantastică este transformată într-un element important al ideologiei politice practici, de altfel, obișnuite în discursul medieval și renascentist trădează o cunoaștere serioasă din partea autorului, nu numai a surselor scrise, ci și a însușirilor și deprinderilor unei specii sau a alteia
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care s-a îmblânzit, s-a coborât în lume, s-a sacrificat pentru a răscumpăra păcatele oamenilor, cărora le transmite semne într-o lume ea însăși suferindă și aflată în continuă degradare după pierderea paradisului. Cât de reale sunt animalele "fantastice"? Așa stând lucrurile, pentru omul medieval animalul (sigur, se exclud de aici animalele domestice sau cele din proximitatea sa, cu care avea de a face frecvent) era un construct cultural, religios, spiritual într-o mai mare măsură decât o realitate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de maximă importanță, pe care le-am explicat mai sus. Cum pentru medievali nu conta pertinența realistă a reprezentărilor animaliere, nu conta nici faptul că un animal există sau nu în realitate. Făceau medievalii diferența între animalele "reale" și cele "fantastice"? Iată o întrebare pe care au ocolit-o mulți cercetători, catalogând automat unele ființe pe care noi astăzi le clasăm drept "fabuloase" în zona "fantasticului". Există animalele fantastice? Ce înseamnă "fantastic" în gândirea medievală? Este pertinentă această etichetare a lor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un animal există sau nu în realitate. Făceau medievalii diferența între animalele "reale" și cele "fantastice"? Iată o întrebare pe care au ocolit-o mulți cercetători, catalogând automat unele ființe pe care noi astăzi le clasăm drept "fabuloase" în zona "fantasticului". Există animalele fantastice? Ce înseamnă "fantastic" în gândirea medievală? Este pertinentă această etichetare a lor, rămâne ea fidelă gândirii medievale? Mai mult decât atât, contează faptul că un animal există în realitate sau nu? Răspunsurile se pot deduce din cele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sau nu în realitate. Făceau medievalii diferența între animalele "reale" și cele "fantastice"? Iată o întrebare pe care au ocolit-o mulți cercetători, catalogând automat unele ființe pe care noi astăzi le clasăm drept "fabuloase" în zona "fantasticului". Există animalele fantastice? Ce înseamnă "fantastic" în gândirea medievală? Este pertinentă această etichetare a lor, rămâne ea fidelă gândirii medievale? Mai mult decât atât, contează faptul că un animal există în realitate sau nu? Răspunsurile se pot deduce din cele scrise mai sus
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
realitate. Făceau medievalii diferența între animalele "reale" și cele "fantastice"? Iată o întrebare pe care au ocolit-o mulți cercetători, catalogând automat unele ființe pe care noi astăzi le clasăm drept "fabuloase" în zona "fantasticului". Există animalele fantastice? Ce înseamnă "fantastic" în gândirea medievală? Este pertinentă această etichetare a lor, rămâne ea fidelă gândirii medievale? Mai mult decât atât, contează faptul că un animal există în realitate sau nu? Răspunsurile se pot deduce din cele scrise mai sus: singurul lucru care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
relevanța criteriului obiectiv. În acest mod, este acceptat numai ceea ce poate fi explicat prin intervenția vonței divine, ca semn al intențiilor lui Dumnezeu. Bazându-se pe astfel de premise, Jacques Le Goff respinge cu totul pertinența existenței unei categorii a "fantasticului" în gândirea medievală. Polemizând en passant cu Jorge Baltrušaitis, Jacques Le Goff susține că nu este pertinent conceptul de fantastic pentru Evul Mediu. "Pentru clerici există numai miraculos, mirabil nu există. Există însă imaginile... Ceea ce mă împiedică îndeosebi să utilizez
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fantastic pentru Evul Mediu. "Pentru clerici există numai miraculos, mirabil nu există. Există însă imaginile... Ceea ce mă împiedică îndeosebi să utilizez pentru evul mediu reușita carte a lui Todorov este faptul că aici nu există fantastic. Vorbind despre Evul Mediu fantastic, Baltrušaitis a transpus în mod anacronic o viziune romantică și suprarealistă"57. Iată, încă o dată, una dintre marile probleme ale cercetătorului actual: anacronismul. Impresia de fantastic este un efect al perspectivei noastre de acum, dar ea nu reprezenta și punctul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
constată: Până la mitul licornului și mai ales al sirenei marine, nu există nimic care să nu poată fi plasat, parțial, într-un context zoologic acceptabil"59. După care propune contexte favorabile apariției acestor animale pe care noi le numim facil "fantastice" (deși nu așa erau considerate de oamenii Evului Mediu). Concluzia sa este foarte clară și explică de ce medievalii credeau în existența acestor animale: "Bestiarul fantastic nu este creat numai de fantezia nestăpânită a oamenilor, de imaginea, povestirea, descrierea și acumularea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
59. După care propune contexte favorabile apariției acestor animale pe care noi le numim facil "fantastice" (deși nu așa erau considerate de oamenii Evului Mediu). Concluzia sa este foarte clară și explică de ce medievalii credeau în existența acestor animale: "Bestiarul fantastic nu este creat numai de fantezia nestăpânită a oamenilor, de imaginea, povestirea, descrierea și acumularea de detalii provenite dintr-o imaginație bogată; el poate avea ca bază observarea deformată a unei realități ciudate, remarcabile (mirabilia), chiar monstruoase (monstra), retranscrisă fără
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
decât rolul său pedagogic. Răspunsul nu trebuie căutat cu ajutorul unor practici arheo-zoologice, ci în istoria culturii și a mentalităților. Pe scurt, pentru medievali, ele au existat sau cel puțin ei au pretins mereu că acești hibrizi, acești monștri există. "Imaginare", "fantastice", "fabuloase" au devenit pentru noi, care raportăm totul la experiența directă, pentru care imaginarul nu mai face parte din instrumentele de cunoaștere, pentru care lumea reală nu este decât ceea ce se lasă explicat, catalogat, clasificat, ierarhizat, pe scurt: asumat rațional
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Nu unul creat de imaginația febrilă a oamenilor, dar unul care slujește celor mai întunecate plăsmuiri ale acestora. Lui i s-ar potrivi una dintre formulările lui Roger Caillois, privitoare însă la o cârtiță cu nas în formă de stea: "fantasticul natural"2. Așa îl descrie, de la bun început, autorul: "Deci, precum s-au pomenit, fietecarea cu ceata sa, în partea monarhului să alegea, și una după alaltă la orânduiala sa să alcătuia. Iar mai pre urmă decât toate, Liliacul urma
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
37-38), și, după el, cam toți ceilalți, de la Aelian la Isidor din Sevilla ori, mai târziu, Damaschin Studitul, preiau fidel elemente din această descriere obiectivă a lui Herodot. Doar că imaginea reptilei va câștiga, în sistemul medieval de reprezentări, atribute fantastice. Sigur, pentru europeanul medieval, obișnuit cu animale terestre, pe care le putea stăpâni, ba chiar domestici, crocodilul părea un monstru prin excelență. Așa s-a și impus animalul în imaginarul zoomorf, simbolic: ca o mașină de ucis, ca un devorator
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]