9,472 matches
-
eram în continuare răcită și ușor amețită, dar mintea mea trebăluia de zor, adunând precum o furnică toate frânturile de întâmplări din ultima vreme, punându-le cu destoinicie cap la cap, în imprevizibila ei logică, încercând să separe realitatea de ficțiune. în mine creștea, din ce în ce mai viguros, dorința de a scrie la roman. — Ce-i cu tine, Martin, de zaci pe bancă în parc la ora asta? Ai rendez-vous? M-am uitat surprinsă în fața mea. De acolo mă privea încrun tată profa
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
diferită față de ei și mă port altfel decât alții de seama mea? De ce e rău să fii diferit și să vezi lumea cu alți ochi decât o văd ceilalți? Eu văd lumea cu ochi în care se îngemănează realitatea și ficțiunea. Privirea mea nu creează o nouă lume, ci doar recreează lumea existentă, printr-o emoție care sălășluiește peste tot în mine și îmi ține ființa laolaltă, dându-i sens. De ce nu simte nimeni această emoție? De ce nu are nimeni nevoie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mea. Probabil că închipuirea mea o luase ca de obicei cu mult înainte, deformând viitorul și prezentându-mi o falsă alternativă a realității, afectând cărarea subțire pe care mintea mea o trasa de obicei cu destulă dexteritate între realitate și ficțiune. La cină am făcut cu ai mei planuri pentru ziua mea, care era sâmbăta viitoare, și ne-am ghiftuit cu prăjituri. Tocmai când vo iam să le arăt diploma, a sunat telefonul și m-am repezit eu să răspund. Eram
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
început? Lui Eduard i se întâmplase exact accidentul despre care scrisesem eu! Așa, dintr-odată, pornind de la o simplă sugestie din partea lui Bobo, certificasem în scris o idee fictivă și absolut improbabilă pentru mine. Iar la numai câteva zile, această ficțiune acapa rase cu totul realitatea. Cum oare fusese posibil așa ceva? Nici mai mult, nici mai puțin, odată cu prăbușirea lui Eduard, ficți unea se prăvălise, copleșitor, peste realitate! Din vorbele nerostite ale lui Bobo reieșea că nu se știe nici dacă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
De ce m-ai mințit, Edo? Iar el, în locul unei înălțări, a căzut, s-a prăbușit în gol, așa cum tot tu, Edo, m-ai inspirat să scriu. De ce m-ai împins, Edo, să-i influențez destinul? Nici n-a început bine ficțiunea, că s-a și încleștat, într-o strivitoare ciocnire, cu realitatea. 12. Ziua mea a fost ca mine. Un amestec lipicios de cioburi în diverse culori și forme, ce se băteau cap în cap, într-un vârtej hao tic, din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
for mă de inorog, de mai devreme, care se îndepărta hotărât de mine. De când cu accidentul lui Eduard, realitatea, care mi se părea prea mică pentru mine, a devenit deodată uriașă și m-a potopit. Nu mai e loc de ficțiune. Sunt singură în această reali tate. Complet singură. Nu mai am pe cine să chem în ajutor. Stau cu privirea fixată pe jurnalul de pe masă, rămas deschis la prima pagină. Am înghesuit în jurnalul ăsta toate gândurile mele agitate, mi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu mai am pe cine să chem în ajutor. Stau cu privirea fixată pe jurnalul de pe masă, rămas deschis la prima pagină. Am înghesuit în jurnalul ăsta toate gândurile mele agitate, mi am spus că realitatea e prea mică și ficțiunea o poate schimba, dar tot ce s-a întâmplat a fost o încleștare pe viață și pe moarte între ficțiune și realitate, la care eu am asistat neputicioasă și despre care, pe cât se pare, îmi pasă numai mie. De ce mi-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prima pagină. Am înghesuit în jurnalul ăsta toate gândurile mele agitate, mi am spus că realitatea e prea mică și ficțiunea o poate schimba, dar tot ce s-a întâmplat a fost o încleștare pe viață și pe moarte între ficțiune și realitate, la care eu am asistat neputicioasă și despre care, pe cât se pare, îmi pasă numai mie. De ce mi-ar păsa? E momentul să ne despărțim și noi, îmi spun, ștergându-mi lacrimile și întrebându-mă ce-ar fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
el, timpul se comprimase, devenind infim, și apoi explodase într-un hău de necuprins. Uitase de promisiunea făcută Clarei. De fapt, își dorise chiar să uite cu totul de ea. I se făcuse teamă de puterea ei de a transforma ficțiunea în realitate. Doar ea îi prevestise accidentul, în prima pagină din roman, după cum bine își amintise Bobo! Cu toate astea, simțea nevoia să o vadă. Poate că venirea ei avea să-i mai deslușească, mai știi, ceva din viitorul lui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
opri în gâtlej. într-un târziu, Clara își drese glasul, continuând să vorbească la fel de răgușit. — Până de curând mi se părea că lucrul cel mai fascinant care mi se poate întâmpla este să înclin după bunul meu plac balanța dintre ficțiune și realitate. Realitatea mi se părea un fleac căruia îi pot face oricând față cu brio și care nu mă poate surprinde și copleși niciodată. Dar în ultima vreme realitatea îmi trage scatoalce după scatoalce, fără milă, iar ficțiunea se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dintre ficțiune și realitate. Realitatea mi se părea un fleac căruia îi pot face oricând față cu brio și care nu mă poate surprinde și copleși niciodată. Dar în ultima vreme realitatea îmi trage scatoalce după scatoalce, fără milă, iar ficțiunea se duce naibii tot mai departe și tot mai sus, călare pe un inorog alb... Nu mai am energia s-o trag înapoi. M-am schimbat, Bobo! Nu mai ascult muzică progresivă, nu-l mai iubesc pe Eduard și nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a o aștepta la poarta unui liceu oarecare, unde se ținea olimpiada, se risipise ca prin farmec. îi făcea bine să stea la masă cu ea și să vorbească amândoi, proto colar și totuși familiar, despre un roman nescris, despre ficțiune și realitate. Clara îi descuiase o ușă neștiută dinăuntru și l invitase într-o poveste unde el era personajul exemplar. Totuși... unde naiba dispăruse Clara? Scoase din buzunar caseta cu Rick Wakeman pe care i-o dă duse Georgiana și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cameră pentru câteva ore și stătea acolo, întinsă în pat, cu ochii închiși, gândindu-se la Eduard, băiatul de care fusese îndrăgostită. Și la Edo, personajul imaginar al romanului ei nescris. La pendularea ei necontenită din adolescență între realitate și ficțiune. Ce ușor i se părea pe atunci să intre în ficțiune și să-și găsească acolo per sonajele imaginare, care erau cu mult mai interesante și mai reale decât persoanele din jurul ei! Contempla realitatea cu o curiozitate rece, de chirurg
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ochii închiși, gândindu-se la Eduard, băiatul de care fusese îndrăgostită. Și la Edo, personajul imaginar al romanului ei nescris. La pendularea ei necontenită din adolescență între realitate și ficțiune. Ce ușor i se părea pe atunci să intre în ficțiune și să-și găsească acolo per sonajele imaginare, care erau cu mult mai interesante și mai reale decât persoanele din jurul ei! Contempla realitatea cu o curiozitate rece, de chirurg, și credea că nimic nu e mai simplu decât să o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de chirurg, și credea că nimic nu e mai simplu decât să o cunoști, aidoma unui suveran care își inspectează, când și când, regatul. Dar, la un moment dat, realitatea se năpustise peste ea cotropitor, năruindu-i orice punte către ficțiune. Abia atunci devenise totul cu adevărat simplu. Azvârlise pe geam fărâmele portretului ei de adolescentă cu capul în nori, aruncase tot trecutul la coș și îl alungase pe Edo cu totul din minte. Și peste toate inutilele resturi de recuzită
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
observat de nenumărate ori cum această afirmație este primită, cu mai multă sau mai puțină politețe, ca un fel de tertip nerelevant, o excentricitate, o eschivare șireată de la ceea ce ar trebui să fie adevărul firesc: influențe literare și teorii ale ficțiunii, precum și toată grămada aceea de gunoi pur intelectual În care găinilor și cocoșilor din poiata facultății le place atât de mult să scurme. Nu Încape discuție că asemenea probleme fac parte din adevăr, Însă ele nu reprezintă Întregul adevăr, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ei ascund ceea ce există la un moment dat dincolo de Împrejurimile imediat vizibile. Și astfel, copacii seamănă cu un șir de camere și coridoare, o casă cu uși și despărțituri Înlănțuite și totuși separate; sau cu pagini și capitole, ca o ficțiune. La fel ca În ficțiune, există În această privință comunități bune sau rele de copaci - unele care Încearcă să-l ademenească pe vizitator să Întoarcă pagina, să cerceteze mai departe, altele care-l opresc. Însă chiar și cele mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
un moment dat dincolo de Împrejurimile imediat vizibile. Și astfel, copacii seamănă cu un șir de camere și coridoare, o casă cu uși și despărțituri Înlănțuite și totuși separate; sau cu pagini și capitole, ca o ficțiune. La fel ca În ficțiune, există În această privință comunități bune sau rele de copaci - unele care Încearcă să-l ademenească pe vizitator să Întoarcă pagina, să cerceteze mai departe, altele care-l opresc. Însă chiar și cele mai de „necitit“ păduri și crânguri sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
sau rele de copaci - unele care Încearcă să-l ademenească pe vizitator să Întoarcă pagina, să cerceteze mai departe, altele care-l opresc. Însă chiar și cele mai de „necitit“ păduri și crânguri sunt de fapt mai subtile decât orice ficțiune imaginabilă, care nu poate prezenta niciodată adevărata multiplicitate de posibilități În alegerea unei cărări ce ți se oferă Într-o pădure, ci o anumită potecă și numai una. Și totuși, acea multiplicitate de posibilități, cu toate că nu poate fi redată prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ținuturile Devonului (aparte pentru că nu fusesem crescut Într-o atmosferă rurală și deci nu puteam să iau peisajele de țară drept un dat; fără Îndoială că la mine au ajuns Învăluite de ceva din irealitatea, din aerul nu-tocmai-prezent al unei ficțiuni), prin urmare tocmai această caracteristică m-a făcut să fiu ceea ce sunt azi - și În multe alte privințe pe lângă scris. Astăzi Îmi dau seama că ceea ce-mi plăcea cel mai mult la bogăția verde, taina nepopulată a ținutului Devon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
s Woman), pentru că mi s-a părut că scenele dintr-o poveste de auto-eliberare nu puteau să aibă loc Într-un alt decor. Acesta este motivul principal pentru care consider copacii, pădurea, drept cea mai bună analogie pentru proza de ficțiune. Toate romanele sunt cumva exerciții În vederea eliberării - chiar și atunci când, la una dintre extreme, ele neagă Însăși posibilitatea libertății. Un astfel de proces de retragere din lumea normală - oricât de mult ar aparține, prin tema și suprafața lui, lumii normale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
membru al C.a. Șapte e numărul mincinoșilor, așa a auzit el de la un bătrân. Ia spune, câți erau ăia de te-or bătut? Vreo șapte. Câte mașini ziceai că are barosanul? Șapte, mă, șapte! Stăteam bine. Celebrul animal era o ficțiune, dar nu una completă. Spătarul Milea, al șaptelea și cel mai de soi dintre noi, era Însă ceva de vis. Le știa pe toate, Își dădea cu părerea despre te miri ce. Era portavocea Celebrului animal, noi ne păstram anonimatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În admirația propriilor dimensiuni, lesne de ghicit prin pantalonii scurți pe care, foarte neprotocolar, Îi purtasem Întreaga seară. Mă Împiedicam de propria sulă, asta mă făcea să nu-mi iau În seamă gândul care aluneca la Cătă, la Cristina, la ficțiune. Eram gata de acțiune, farmacista Îmi dăduse toate semnalele. Am ajuns, după vreo zece minute de erecție În mers, la ea acasă. Locuia În centru, pe strada librăriei lui Cătă, Într-un imobil vechi, la etaj, trebuia să urcăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
înstărite, cu casă, mașină, barcă, retriver etc., este atît de bun încît inculcă chiar un sentiment estetic, de distanță critică. Suntem pe o scenă, unde orice se poate întîmpla, dar unde chiar și cel mai atroce eveniment nu este decît ficțiune, un efect în scopuri catartice. (Ca și în tragedia antică, Haneke evită spectacolul ororii maxime, a crimei, care nu e adusă în prim plan, nu e surprinsă în act, dar anagajează subliminal, manipulativ spectatorul pînă la exasperare.) Ne sperie, ne
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
peste propoziții, vociferează, pe scurt: introduce în text tema lui. Poate că este așa cum zice amicul meu S. F. Sau poate este o consecință a faptului că în ultimele decenii tema mea prioritară de analiză a fost jurnalul intim ca ficțiune a nonficțiunii și, acum în urmă, tema s-a lărgit, cuprinzând toate genurile biograficului (autobiografia, memoriile, romanul-jurnal, romanul-memorii, paraliteratura din dosarul de existență etc.). Cine știe?!... - Faceți parte dintr-o generație literară pe care ați susținut-o în mod consecvent
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]