7,253 matches
-
praetorium"). În spațiile rezultate din această intersecție se distinge o sală de adunare a soldaților ("collegium militare") cu opt baze rectangulare pe mijloc pentru susținerea acoperișului. În restul spațiului liber erau pavilioanele soldaților și un atelier de fierărie pentru nevoile garnizoanei. La 20 de metri spre răsărit de poarta pretoriană a fost descoperit drumul strategic roman din valea Oltului, lat de șase metri și pavat cu blocuri mari de piatră. Legionarii din castrul Arutela aveau misiunea de a supraveghea, întreține și
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
către Dacia Superior, asigurând totodată și urmărirea traficului spre Castra Traiana (Dăești). Conform constatărilor și dovezilor arheologice, în prima jumătate a secolului III, o revărsare neobișnuită a Oltului a distrus latura de vest a castrului, determinând retragerea de aici a garnizoanei romane.
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
26 iulie 1945: “M-am dus la gară; am vorbit cu comandantul militar al gării despre acest lucru, mi-a spus că nu este voie sa dăm apă la oameni [aceia]. Atunci m-am adresat d-lui colonel Graur, comandantul garnizoanei [din Roman], i-am spus că Crucea Roșie este împiedicată a-și îndeplini misiunea. D-sa mi-a spus că nu poate dispune singur ci trebuie să întrebe [pe] un superior al dlui. M-am dus cu dânsul la mașină
Viorica Agarici () [Corola-website/Science/304144_a_305473]
-
Președintelui James Buchanan, al cărui mandat se încheia la 4 martie 1861. Buchanan a afirmat că „Sudul nu are nici un drept să se separe, dar eu nu am nici o putere de a-l opri.” Un sfert din armata americană—întreaga garnizoană din Texas—a fost predată forțelor statelor secesioniste de către generalul David E. Twiggs, care a trecut de partea Confederației. Întrucât sudiștii au renunțat la locurile lor din Senat și din Camera Reprezentanților, secesiunea a permis republicanilor să adopte legi care
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
iar Lincoln era hotărât să păstreze controlul asupra Fort Sumter. Din ordinele Președintelui Confederației, Jefferson Davis, trupele controlate de guvernul confederat, sub comanda lui P. G. T. Beauregard au bombardat fortul cu artilerie în ziua de 12 aprilie, forțând capitularea garnizoanei dinăuntru. Nordiștii s-au solidarizat cu apelul lui Lincoln către toate statele de a trimite trupe pentru recapturarea forturilor și păstrarea Uniunii. Scara rebeliunii fiind încă restrânsă, Lincoln a cerut de voluntari pentru o perioadă de 90 de zile. În
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
Sudului de 9 milioane în 1861; din populația Sudului, peste erau sclavi și aproximativ albi, populația Sudului fiind practic depășită numeric de patru ori de cea a Nordului. Diferența a crescut pe măsură ce Uniunea a preluat controlul asupra teritoriului Confederației, cu tot cu garnizoane, și mai ales după ce partea Confederației de pe malul drept al fluviului Mississippi a fost izolată de restul. Uniunea controla la început peste 80% din șantierele navale, vapoare, ambarcațiunile fluviale, și Marină. Acest avantaj a fost accentuat de un program masiv
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
armata unionistă. Aproximativ s-au oferit voluntari, mărind și mai mult avantajul numeric al armatelor unioniste față de cea confederată, care nu a îndrăznit să folosească aceleași resurse umane din teama de a nu submina legitimitatea sclaviei. Sclavii eliberați au întreținut garnizoanele și au luptat în numeroase bătălii în anii 1864-1865. Emigranții europeni s-au înrolat în armata unionistă în număr mare, inclusiv născuți în Germania și născuți în Irlanda. Liderii nordiști au fost de acord că victoria finală reprezintă mai mult
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
Pe parcursul secolelor s-au adăugat turnurile de pază (secolul al XIII-lea) din vremea lui Richard I, dar acestea nu s-au păstrat. Regina Elisabeta I a continuat extinderea fortăreței și a transformat-o în închisoare, paza fiind încredințată unei garnizoane militare Beefeaters, cu uniformele lor eclatante, din vremea dinastiei Tudorilor. În fiecare seară la ora 21:53, gardianul-șef procedează la ceremonia tradițională de deschidere a turnului. Ceremony of the Keys se desfășoară fără întrerupere de 700 de ani. Turnurile
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
episcopatului genovez a întreținut cele mai bune raporturi cu toate instituțiile locale și cu economia regiunii. Ajutat de capelanii diferitor sectoare de lucru sau instituții au celebrat mai multe Liturghii fie în locurile de muncă fie în instituții (spital, azil, garnizoană, penitenciar etc.) intervenind chiar și în controversele cele mai dificile cu medierea sa. Pe 20 iulie 2004 a prezidat - alături de Președintele Republicii Italiene, Carlo Azeglio Ciampi, a ministrului apărării, Antonio Martino și a Șefului de Stat Major al Marinei italiene
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
Laurențiu, fiind numit Ban, recucerește cetatea și regiunea care sunt restituite Ungariei. Cavalerii ioaniți, a căror îndatorire era să apere regiunea și cetatea, se vede că părăsiseră cetatea fie în timpul atacului bulgar, fie mai înainte. În 1268 Banul Alexandru, împreună cu garnizoana Cetății, participă la mai multe războaie victorioase împotriva bulgarilor și bizantinilor. Cetatea Severinului are o istorie particulară în raport cu alte cetăți din spațiul carpatic. Rolul și importanța sa a fost preponderent militar, comerțul aducător de bunăstare fiind dificil din pricina poziției geografice
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
un alt viitor Ban de Severin, Iacob de Gârlești (Gârliște) aflând că turcii se pregătesc să atace Muntenia, trec Dunărea într-o campanie militară victorioasă ce străbate zona Cladovei, Vidinului și Nicopolului. În 1506, Banul Iacob de Gârliște participă cu garnizoana severineană la înăbușirea răscoalei secuilor la Toplița Lutița. În anul 1519, Ludovic al II-lea Iagelon (1516-1526), prin mijlocirea Banului de Severin, Barnabas Bélai, încheie un tratat de pace pentru trei ani cu sultanul Soliman I Magnificul (1494-1566) care, printre
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
otomane care eșuează. După un asediu sistematic, început la jumătatea lunii septembrie, turcii, conduși de Soliman Magnificul și de Ali Beg (un sârb convertit la islam), cuceresc și distrug parțial cetatea în luna octombrie. Cucerirea a fost posibilă și din cauza garnizoanei extrem de reduse care apăra cetatea. În 1526, din ordinul lui Soliman Magnificul, turcii încep distrugerea sistematică a Cetății Severinului, pietrele de rezistență din ziduri (ceea ce era cioplit și șlefuit), fiind recuperate și folosite în construcția și întărirea altor cetăți otomane
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
mai aproape de pozițiile inamice. În cele șase săptămâni ce despart bătălia de la Aspern-Essling de cea de la Wagram, Napoleon transformă insula Lobau, rebotezată „Insula Napoleon”, într-o vastă bază de operațiuni: cei 20 000 de răniți sunt transferați aici și o garnizoană de 40 000 de soldați și auxiliari este menținută în permanență pentru a apăra insula. Aici sunt construite spitale de campanie, barăci, depozite de hrană, efecte și muniții și sunt instalate baterii de coastă, acoperind tot necesarul încartiruirii unei armate
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
la Białystok. Tradiția unității provine de la Batalionul 18 Apărare Teritorială (în ) și, anterior acesteia, de la fosta Brigadă 18 Mecanizată. În decembrie 1993, prin ordinul Șefului Marelui Stat Major al Forțelor Armate Poloneze, s-a înființat Brigada 18 Mecanizată (în ) la garnizoana din Białystok. Unitatea a fost formată din Regimentul 3 Mecanizat (om ) și a fost subordonată comandantului Diviziei 1 Mecanizată din Varșovia (în ). La 31 decembrie 2001, ca urmare a restructurării Forțelor Armate, Brigada 18 Mecanizată a fost desființată, în locul ei
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
ai bisericii, deci nu se știe dacă a fost pictată sau nu în timpul domniei ctitorului. Pictura actuală a lăcașului de cult datează din secolul al XIX-lea. La sfârșitul secolului al XIX-lea, câțiva ofițeri din Regimentul 15 Dorobanți cu garnizoana la Piatra Neamț au luat inițiativa ridicării unui monument comemorativ al marii lupte pentru apărarea țării de la Valea Albă. S-a format un comitet condus de profesorul V.A. Urechia, care s-a ocupat de strângerea de fonduri. Monumentul a fost
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
Atena pe 27 aprilie și au încheiat ocuparea Greciei continentale și a principalelor insule până la sfârșitul lunii. Singurul teritoriu elen care mai rămăsese liber în luna mai 1941 era insula mare, amplasată strategic, Creta, care era apărată de o puternică garnizoană aliată. Pentru cucerirea ei, Înaltul comandament german a pregătit „Unternehmen Merkur”, cea mai mare operațiune aeropurtată de până atunci. Asaltul a fost lansat pe 20 mai 1941. Germanii au atacat cele trei mari aeroporturi ale insulei - Maleme, Rethimnon șiHeraklion - cu
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
în insulele din Marea Egee. În cele din urmă, date fiind înaintarea Armatei Roșii pe frontul de răsărit și după ieșirea României din cadrul Axei pe 23 august, germanii au fost forțați să evacueze Grecia continentală în octombrie 1944. Au mai rămas garnizoane izolate în Creta, inslulele Dodecaneze și alte insule mai puțin importante din Egee până la sfârșitul războiului, în mai 1945. La fel ca în alte țări europene ocupate de germani, la Atena a fost format un guvern marionetă, condus la început
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
generalului Philippe Leclerc, participând la Campania din Tunisia. În perioada mai - octombrie 1943, Detașamentul Sacru a fost antrenat în tehnici ale forțelor aeropurtate și amfibii. Pe toată perioada care a mai rămas din război, Detașamentul a participat la operațiuni împotriva garnizoanelor germane staționate pe insulele din Marea Egee. Militarii Detașamentului Sacru au fost trecuți în rezervă la Atena, pe 1 august 1945. Marina Regală Elenă a suferit pierderi copleșitoare în timpul invaziei germane, pierzând în doar câteva zile ale lunii aprilie 1941 peste
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
includea opțiunea folosirii a trei încărcături atomice asupra pozițiilor Viet Minh-ului. Amiralul Arthur W. Radford a acordat sprijinul său pentru lovitura nucleară. Bătălia de la Dien Bien Phu a marcat sfârșitul intervenției și colonialismului francez în Indochina. La 7 mai 1954 garnizoana franceză s-a predat. Din cei 12 000 prizonieri francezi luați prizonieri de forțele Viet Minh doar 3000 au supraviețuit. La Conferința de la Geneva, Franța și Viet Minh au acceptat încetarea focului, garantând independența Cambodgiei, Laosului și Vietnamului. Vietnamul a
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
Loc din partea Diviziei 18 ARVN , care au fost în inferioritate numerică de șase la unu. Timp de două săptămâni au fost bătălii sângeroase, timp în care apărători ARVN au făcut ultima încercare de a bloca avansul nord-vietnamez. La 21 aprilie, garnizoanei epuizate i s-a ordonat să se retragă spre Saigon. Cu amar și lacrimi, președintele Thieu a demisionat în aceeași zi, declarând că Statele Unite au trădat Vietnamul de Sud. Într-un atac usturător, el a sugerat secretarului de stat american
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
1944. În același timp, forțele militare terestre și marina elene au continuat să lupte alături de britanici în campania din Africa de nord și, mai apoi, chiar în Italia. După retragerea forțelor germane din Balcani în octombrie-noiembrie 1944, Grecia, cu excepția unor garnizoane de pe unele insule izolate, a fost eliberată. La scurtă vreme însă, Grecia a fost aruncată într-un nou conflict, Războiul civil grec. În ciuda victoriei finală a Axei în campania din Grecia, rezistența elenă împotriva atacului italian a avut un efect
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
al III-lea și al soției sale, Eleanor a Portugaliei. În copilărie, el și părinții lui au fost asediați la Viena de Albert de Austria. O sursă relatează că, în timpul zilelor negre ale asediului, tânărul prinț ar fi umblat prin garnizoana castelului cerșind servitorilor și soldaților bucăți de pâine. La acea vreme, Ducii de Burgundia, o ramură cadet a familiei regale franceze, cu noblețea și cultura lor sofisticată domneau asupra teritoriilor semnificative aflate la granița de est și de nord a
Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312146_a_313475]
-
luptele au scăzut în intensitate. Japonezii cuceriseră aeroportul de la Gia Lam din apropierea Hanoiului, stația de triaj Lao Cai de la granița cu provincia Yunnan și interceptaseră calea ferată Hanoi - Lang Son de la granița cu provincia Guangxi. De asemenea, japonezii plasaseră o garnizoană de 900 de soldați în portul Haiphong și o alta de 600 de oameni în Hanoi. Aceste poziții i-au permis Japoniei să completeze blocada Chinei, cu excepția rutei dinspre Burma. Pe 27 septembrie, Imperiul Japonez a semnat alianța militară cu
Invazia japoneză a Indochinei Franceze () [Corola-website/Science/312220_a_313549]
-
pe litoralul african, să continue atacul prin acțiuni ale comandourilor și ale forțelor aeropurtate în Tunisia. Aceste planuri au fost întârziate de comandanții locali ai trupelor franceze Vichyiste, care au început negocieri cu Aliații. Aliații au fost obligați să lase garnizoane numeroase în teritoriile controlate de Regimul de la Vichy în nord-vestul Africii. Deși Aliații au reușit să construiască o serie de baze avansate, bine aprovizionate, ei nu au mai fost capabili să întreprindă acțiuni ofensive imediate. Un atac cu șanse de
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
fost numit comandant al Corpului German al 90-lea, iar pe 17 noiembrie și-a preluat postul. După negocieri lungi, pe 22 noiembrie, comandanți francezi au acceptat ca Africa de nord Vichystă să treacă sub controlul Aliaților, ceea ce a permis garnizoanelor aliate să se îndrepte spre frontul tunisian. Până în acel moment, germanii reușiseră să concentreze un întreg corp de armată în Tunisia, iar forțele Axei le depășeau pe cele ale Aliaților la aproape toate capitolele. Aliații aveau disponibile în zonă numai
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]