7,174 matches
-
-l stăpînească fără probleme. Pe la mijlocul dimineții, cu toate că mareea nu era niciodată prea puternică pe insulă, fluxul eliberă Río Branco din cursa de stînci, iar valurile și curentul puternic Îl tîrÎră, Într-o rînă, pe coastă, unde apa se scurse prin gaura enormă a murei de la provă. Iguana Oberlus nu avusese niciodată atîtea lucruri. Dintr-odată, grație ingeniozității sale, devenise bogat. Alimente, cărți, piese de mobilier, haine, bani, hărți de navigație, farfurii, cratițe, tacîmuri, arme, ba chiar și două tunuri mici, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ciudată io, să știi. Oricum, de dimineață a trebuit să-mi pun un halat din ăla de se-ncheie la spate și după aia au verificat iar tot și m-au cântărit iar (aveam nevoie de asta ca de-o gaură-n cap, cum zice mama) și după aia m-am întors în cameră câteva minute și-am sunat-o pe mama să-i zic la revedere în caz de ceva. (Am un telefon lângă pat și un televizor al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
însă, de astă dată, în alt registru. „Ești oarbă!” - dispută teologică de mare profunzime, demnă, întru apărarea dreptei credințe. „Incendiul”: importantă scriere autobiografică; sensibilitatea autoarei se vede încă de la acest episod relatat în povestire, petrecut în copilăria acesteia. Privirea prin gaura cheii ușii bisericii părăsite a satului, ca o privire de aici către dincolo, din spațiul profan către cel sacru, amplifică sentimentele copilei față de biserica părăsită, abandonată, aflată în degradare ca și construcție, însă, care, chiar așa, nu este lipsită de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul.”. Valențele purificatoare ale incendiului, dublate de schimbarea vremurilor și a generațiilor, contribuie, mai ales cele din urmă, la luarea hotărârii sătenilor de a ridica o nouă biserică, pe ruinele celei vechi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu-mi plăcea să mă joc în curtea bisericii, din cauză că îmi era frică. De ce mă temeam? Nu știam nici eu anume. Căutam să mă feresc cât mai departe de pragul și de ușile bisericii. Îmi amintesc că ușa avea o gaură pentru cheie, prin care copiii se uitau să vadă ce era înăuntru. Eram curioasă să privesc și eu, dar frica nu mă lăsa. Într-o zi, totuși, curiozitatea a învins frica și am hotărât, încurajată de ceilalți copii, să privesc
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
copiii se uitau să vadă ce era înăuntru. Eram curioasă să privesc și eu, dar frica nu mă lăsa. Într-o zi, totuși, curiozitatea a învins frica și am hotărât, încurajată de ceilalți copii, să privesc și eu prin acea gaură. Nu voi uita niciodată ce am simțit atunci. Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună, și chipurile de pe icoanele rămase pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună, și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul. Prin aceste găuri, intrau și ieșeau ciorile care își făcuseră cuiburi prin unghere. Prezența acestor păsări negre înăuntrul bisericii, care se simțeau cum se simte o stăpână în casa ei, o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună, și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul. Prin aceste găuri, intrau și ieșeau ciorile care își făcuseră cuiburi prin unghere. Prezența acestor păsări negre înăuntrul bisericii, care se simțeau cum se simte o stăpână în casa ei, o făcea să pară înfricoșătoare. După ce am privit înăuntru, m-am ferit într-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu spătarul rupt și un trepied pentru pomul de Crăciun. În spatele unei lăzi răsturnate se zărea un sac verde. Îl pipăi răsuflând ușurat: ― Astea sânt ― Ce? ― Măștile de gaze. Se răsuci apoi pe călcâie și bătu ușor peretele: Aici dăm gaură. În colț se vedeau unelte de grădinărit: un târnăcop, o greblă și două lopeți. Dascălii, așezat pe un pupitru vechi de școlar, se juca lovind bilele socotitorului. ― Asta mi-aduce aminte de copilărie... ― Hm, mârâi Scarlat, am impresia că nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care tresări puternic. Nu-și putea lua ochii de la Dascălu. Chinuia maimuțica de pluș trăgînd-o de urechi și de coadă. Brusc, se plictisi, îi scoase limba și veni lângă Scarlat. ― Cine rămâne să-i păzească pe ăștia? ― Eu. Ionescu lărgește gaura, vă puneți măștile și... Vorbeau în șoaptă. Dascălu behăi: ― Ce-ar fi să ne tragă clapa? ― Adică? ― Să ajungă la muzeu și s-o șteargă. ― Nu, nu cred. ― Ai dreptate. Știi, mi-ar fi plăcut să intrăm împreună. ― Și mic
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spaima care i se strecurase în vine. Ochii îi alunecară: Poate că nici domnișoara Scurtu nu e atât de străină pe cât pare. Draga noastră Valerica e amatoare de senzații. Pândește oamenii în baie. În special bărbații... ― Ticălosule! ― ... se uită pe gaura cheii. Acum se află probabil într-o perioadă de spleen. O crimă e o chestie! Melania Lupu își încleștă degetele. ― Domnule Matei, vă rog, nu trebuie... Sîntem și așa destul de necăjiți. ― Își închipuie că, dacă ne împroașcă cu noroi, e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cârtească tirania Valericăi și a lui Popa. Habar n-aveți cine sânt ăștia! O viperă și un șacal bătrîn! Din odaia alăturată bubui glasul bătrînului: ― Măgarule! Ce impertinență!! ― Poftim! Vă place!? Ascultă pe la uși, îți numără dumicații, se uită pe gaura cheii, cronometrează minutele cât stai în baie, se ține de intrigi. Adaugă în șoaptă: Moșul are o listă cu dușmanii eșalonați pe ani și epoci: antebelică, interbelică și postbelică. ― Cum așa? râse maiorul. ― A luat-o din fragedă pruncie! Îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
moștenitorii erau încercuiți pentru orice eventualitate. Ici-colo, se putea citi câte un "achitat" scris cu roșu, ceea ce însemna, desigur, că Popa reușise să plătească polițe imprescriptibile. Paginile următoare fuseseră destinate vecinilor și parcă vedeai ochiul negru al bătrânului lipit de gaura cheii, urmărindu-le toate mișcările. Melania Lupu ar fi fost probabil foarte surprinsă să afle că există cineva care să-și amintească de pildă că la 9 august cumpărase un colier de perle ― 65 de lei ― o cutie mare de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
camera mea. Habar n-am dacă ăilalți sânt acasă, ce fac, ce le trece prin minte, dacă s-au spânzurat ori... Gesticula înfierbîntat traversând încăperea de la un capăt la celălalt. ― Ca să vezi! Domnul Grigore Popa vă descrie cu totul altfel. ― Gaura cheii strâmbă imaginile. E firesc! Cristescu căută o scrumieră. Ținea mâna țeapănă să nu cadă scrumul. ― Dați-i drumul pe jos, spuse sculptorul. Nu mă deranjează... În fine, asta-i cu Valerica! Mi-ar face plăcere să vă ajut, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atâtea am petrecut aici. Deci, nici vorbă să ordone supravegherea celor două intrări de la providențial, s.a., să lase, dimpotrivă, drumul liber, pentru ca tendința firească, care nu e doar caracteristica taurilor, să determine lupul să se întoarcă la vizuină, papagalul-de-mare la gaura din stâncă. Pat cunoscut și primitor poate, prin urmare, încă să aibă comisarul, presupunând că n-or să vină să-l trezească la miezul nopții, cu ușa deschisă cu un șperaclu subtil și el ținta amenințării a trei pistoale îndreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și opt de secunde, însemnând trecerea celor zece suflete plecate pe lumea cealaltă și sărbătorind nașterea celorlalte zece. Harry își simțise inima frântă de multe ori, dar acum nu mai era decât o grămăjoară de cenușă care îi astupa o gaură din piept. În ultima sa zi de libertate, și-a petrecut douăsprezece ceasuri așezat pe patul copilei, privind-o cum se leagănă în balansoar și ascultând-o cum striga alternativ „bucurați-vă“ și „jeliți“ în timp ce urmărea limba mică a ceasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe marginea vasului, și se rădea pe picior cu un aparat Schick cu baterii. La un moment dat, aparatul i-a scăpat din mână și a căzut în apă. Ea a băgat mâna după el, dar acesta se înțepenise în gaura de evacuare și nu a reușit să îl apuce. Atunci a deschis ușa și a strigat: Tati (pe vremea aceea încă-mi mai spunea tati), am nevoie de-o mână de ajutor! Tati a sărit să ajute. Ce m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ea. Pentru un bătrân ieșit din circulație ca mine, era suficient. Eu îmi trăisem traiul și-mi mâncasem mălaiul, iar ce se întâmpla cu mine mai avea prea puțină importanță. Dacă mi se oferea ocazia de a mai da o gaură la curea, n-aveam să spun nu, dar nu mai era o chestiune de viață și de moarte. Pentru Tom, totul depindea de curajul de a se arunca din nou acolo unde jocul era mai înfierbântat. Altfel, avea să tânjească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Harry are dreptate, Tom. Dracul nu-i chiar atât de negru. TOM: Ba e. Și, dacă vreți să știți, e chiar mai negru de-atât. HARRY: Precizează despre ce vorbești. Eu nu mai înțeleg despre ce discutăm. TOM: Despre lume. Gaura mare și neagră pe care o numim lume. HARRY: Aa, lumea. Sigur. Fără îndoială. Lumea e o hazna. Asta știe oricine. Dar facem tot ce ne stă în putere s-o ocolim, nu? TOM: Ba nu. Suntem în centrul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu a mușcat niciodată pe nimeni, are casa lui - i-au pus niște vecine de la parter un coș în care doarme. Cîinele e și după sufletu’ omului... — Da’ pe mine tocmai a vrut să mă muște ! - îi arăt eu o gaură zdravănă în cracul pantalonului. — Păi dacă nu sînteți din bloc... - îmi explică omul, regretînd parcă faptul că sînt străin de loc. Una dintre cele mai frumoase analize ale unuia dintre cei mai faimoși antropologi se referă la luptele de cocoși
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ar fi dacă s-ar trece de la înjurături la joking relations. La o gîndire publică de dreapta/ stînga nu îndrăznesc să visez încă... Anomia, violul și mămăliga Dacă vrei să vezi un elefant, nu e bine să te uiți pe gaura cheii, s-ar putea să rămîi cu o impresie greșită. Este însă ceea ce au făcut cam multe persoane publice în ultima vreme, privind pe gaura propriei chei la străzile României și văzînd ba un golan, ba un pensionar, ba un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și mămăliga Dacă vrei să vezi un elefant, nu e bine să te uiți pe gaura cheii, s-ar putea să rămîi cu o impresie greșită. Este însă ceea ce au făcut cam multe persoane publice în ultima vreme, privind pe gaura propriei chei la străzile României și văzînd ba un golan, ba un pensionar, ba un jandarm, ba un drogat. Or, „elefantul” cu pricina nu este nici mai mult, nici mai puțin decît societatea română care a sărit gardul grădinii zoologice
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un Dumnezeu al ziariștilor, chiar când ei și-l închipuie pe Creator ca pe un inginer mecanic în salopetă albă, sabotat tot timpul de către un drac, în salopetă de lucru și el, numai că neagră și, mai ales, cu o gaură la spate. Și acest Dumnezeu al ziariștilor l-a făcut pe domnul Neculai Procopiu să-și umple cu folos toată dimineața citind colecția gazetei Universul din luna mai 1896. S-a întâmplat ca tocmai asta să fie la îndemână. Doamna
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cărți, cum este deocamdată acest Léon Bloy, numea turnul „un tragic lampadar“, iar un scriitor mai bun, dar cam excentric după gustul meu, monsieur Huysmans, l-a descris, să mă ierte doamnele și domnișoarele, ca pe un supozitor plin de găuri! Lui Procopiu i se aprinseseră obrajii și comesenii simțiră că a fost atins călcâiul vulnerabil al gazetarului. Colegul lui de birou, Pavel Mirto, știa și cauza. Visul din adolescență al primului redactor fusese să se facă inginer, iar Gustave Eiffel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
d-apoi munții. Primăvara transformă inimile îndrăgostiților în chermeze de îngeri. În dimineața zilei de 1 ianuarie 2001 i-am anunțat pe ai mei că ninge „ca în frații Grimm”.A fost prima mea faptă frumoasă din acest mileniu. Prima gaură făcută în cer de omul contemporan este cea din stratul de ozon. La echilibru ecologic se poate ajunge și prin rechinism. După ce descoperă deliciile somnului în captivitate, vulturul refuză zborul. Unii s-au întors în copaci. Dar cu automobilul. Nici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]