6,639 matches
-
poetul și care, la ora bilanțului, când stau deznădăjduit pe un nimb de poem nescris, îl fac să-și mărturisească aplecarea spre visare și fascinația viețuirii în preajma pericolului: stau singur într-un extaz continuu la lizier / dintre gâtul porumbelului și gheara uliului / închipuindu-mă cavalerul abia întors din cruciade. Volumul aduce, prin urmare, în primul rând, o amplă imagine a pregătirii omului pentru instalarea irevocabilă a finalului, care-l determină să declare: Urăsc moartea. Versurile amintesc, de pildă, afirmații ale lui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nivelurile vieții sociale, materiale ori spirituale, Calistrat Costin, însă cu o evidentă notă ludicironică, într-o încercare de reconstituire a unui text considerat pierdut și regăsit după multe mii de ani, cu inevitabile lacune, valorificând cuvinte de origine dacă (sâmbure, gheară, curpăn, năpârcă, a anina, pârâu, mal, sterp, aprig, balaur, mistreț, burtă, mânz, aidoma, gard, șopârlă, vatră, scrum, baltă, grumaz, gușă etc.), alcătuiește, utilizând preponderent termeni din această categorie, un indirect omagiu închinat dacismului și, totodată, un avertisment: Te bucură, moșule
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la capătul zborului...; sălciile își dezdoaie arcurile strunite de ger, / gheața se topește somnambulă / către răsărit și parcă / se văd pașii Domnului curgând către mare, / iar apele ard de bucurie...; Marea s-a retras speriată spre larg, / Dunărea își înfige ghearele / în carnea-i... Universul deltaic se opune, în poem, celui citadin, de a cărui existență lipovenii știu, dar, în general, o ignoră, fiindcă de acesta se leagă impresii, senzații, în majoritatea cazurilor, negative. În acest context, Rodion, a cărui posibilă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
un copilaș de vreo patru anișori. Descrierea copilului realizată de aceasta ingenuă femeie este de-a dreptul șocantă : ”se apropie de ea ca o dihanie blajină, și puse pe poala ei o mână mică și murdară”)”înfipte tare ca două gheare”)”I se păru că mișcă iar ca o gânganie”. Copilul este atras de Manuela, de basmul pe care ea le spune cu voce tare Ădar numai pentru ea, pruncul era în afara universului ei, obosind-o, enervând-o). Paradoxal basmul evidențiază
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de vas și mia arătat din ce era făcut: - Vezi? Aur curat, adevărat, vezi cum strălucește? Într-adevăr, amfora strălucea ca aurul în bătaia soarelui și era foarte frumoasă. Doar la unul din cele 3 picioare vizibile avea ca o gheară înfiptă în pământ, ca pentru sprijin mai puternic. M-am mirat puțin de acel picior deosebit de tot ce văzusem până atunci, am vrut să întreb, dar m-am abținut. Totul este în ordine, mi s-a transmis telepatic. Dacă este
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
țestoase; ca și la Beștepe, sunt în mare număr. Cum te simt au un sâsâit de gânsac înfuriat, își trag capul și labele în covata osoasă și nu le pasă chiar dacă roțile căruții trec peste ele. Vulturii le iau în gheare, le ridică în slava cerului, de unde le lasă să cadă de pe vreun colț de stâncă. Numai așa le plesnește carapacea, tare ca oțelul. Urcând agale, nici nu știi cum ajungi pe vârful înalt abia de 266 metri, pomenindu-te iarăși
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pot înălța cu fapte, atunci să-i coborâm noi pe ei, legionarii, la micimea noastră, revărsând valuri de otravă. Să nu ne autodemobilizăm de la lupta noastră, de la crezul nostru. „Dușmanul, las să urle, las să geamă și să drapene cu gheara, nouă nu ne este teamă atunci când țara ne cheamă.” „Legionarii sunt arhangheli cu spadă de foc și stau Bisericii pază și Neamului nostru noroc”, motiv de fobie pentru comuniștii dărâmători de altare și pentru cei ucigași de Dumnezeu. Înverșunarea luptei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
întors, am început să țip și să arunc cu crengi aprinse, fără sa văd, ce-i drept, nici un mistreț. Acum, însă, gălăgia veselă din curtea internatului făcea parte dintr-o altă realitate, total nouă pentru mine. Gata să-mi scot ghearele la primul semn de primejdie, stăteam cu spatele sprijinit de zid, ca într-o tranșee, încordat, atent la orice mișcare din preajma mea, hotărât să nu îngădui nimănui să se apropie. Zidul acela a fost primul de care m-am sprijinit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de catastrofe prin lumina lor stranie. Mă uitam la apa unui râu. Părea liniștită. Numai în adânc se formau vârtejuri viclene. Așa e și viața, mă gândeam. Te lasă să crezi că totul e normal și, pe neașteptate, îți pune gheara în gât. Apoi am visat o mare plină de delfini roșii. Se jucau în apă. Deodată, am observat că lăsau urme de sânge pe care valurile le combinau, făcând să apară pe suprafața mării un text din care nu înțelegeam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
doriți numai lăsați-mă în pace! Încercă să-l momească însă el nu-i dădu nicio atenție. Începu să meșterească la scaun, îi dădu mai jos speteaza și trecu destul de ușor în spate. Ea se înălță ca o pisică cu ghearele scoase într-un ultim efort de apărare. Bărbatul îi aplică un upercut scurt la ficat lansat cu repeziciune, violență și pricepere; se prăbuși fulgerată, moale ca o cârpă; căzuse inconștientă cu fața în sus; se uită la ea atent; respira
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o întindere mare de apă mohorâtă și searbădă. Cât despre aglomerarea haotică de turnuri gotice, neogotice, subgotice și pseudogotice care dădeau numele casei, ele semănau cel mai mult cu o uriașă mână neagră, noduroasă și deformată: degetele ei își întindeau ghearele spre cer, ca și cum ar fi vrut să înșface soarele care strălucea la apus ca un ban bine lustruit și care părea că în curând va coborî în mod inexorabil în mâna apucătoare. — Nu prea arată a tabără de vară, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Poate că nu ne va ajuta, Michael, dar poate că nu acesta este misterul în acest caz. — Ce sugerați de fapt? Findlay se ridică din fotoliu și se așeză lângă mine. — Sugerez, spuse el punându-mi o mână ca o gheară pe coapsă, că misterul ești tu, de fapt. Și am de gând să investighez asta până la capăt. Kenneth spuse: — Domnișoară, știți cumva unde este dormitorul meu? Shirley clătină din cap cu părere de rău și spuse: Nu, mă tem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
semnificativă, care-l făcu să arate cu degetul spre ea și să bălmăjească furios: Știi ceva? Ai avut mare tupeu să vii aici. Weekendul pe care l-ai petrecut la reședința familiei a fost suficient de lung ca să-ți înfigi ghearele în tatăl meu. Câți bani ai stors de la el, aș vrea să știu. Și mai clar, de ce a murit? Nimeni nu pare să vorbească despre asta. Nu știu exact, spuse Phoebe, dând înapoi. Eram plecată când s-a întâmplat. — Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
muștele se Îngrămădiseră În micile deschizături pe care gloanțele le făcuseră În pielea sa cafenie, privea drept Înainte cu ochii mari și galbeni Îngustați de furie, clipind doar când durerea respirației Îl săgeta și răscolind pământul Înfierbântat și moale cu ghearele. Tot ce era el, durerea, slăbiciunea, ura și toată forța care-i mai rămăsese erau adunate Într-o totală concentrare asupra atacului. Îi auzea pe oameni vorbind și Îi aștepta, adunându-se, prgătindu-se să sară de Îndată ce aveau să apară dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
adevăratei revoluții. — Ascultă, spuse domnul Frazer, de ce ar trebui să fie operați oamenii fără anestezic? — Nu-nțeleg. De ce nu-i bun opiul pentru mase În toate formele lui? Ce vrei să faci cu oamenii? Ar trebui să fie salvați din ghearele ignoranței. — Termină cu prostiile. Educația este opiu pentru mase. Ar trebui să știi asta. Ai primit și tu ceva educație. Nu credeți În educație? — Nu, spuse domnul Frazer. În cunoaștere, da, În asta cred. Nu vă-nțeleg. — Nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sălbatice, sau vedea vreo ascunzătoare pentru vânat - Își aducea aminte când un vultur s-a lăsat În picaj prin zăpada răscolită ca să prindă o momeală acoperită de o pânză și cum s-a Înălțat după aia, dând din aripi, cu ghearele prinse-n pânză. Taică-su i se ivea deodată când era Într-o livadă părăsită sau pe un câmp abia arat, În desișuri, pe vreun deal mic, când tăia lemne sau căra apă, dacă era pe la vreo moară de grâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cu sângele șiroind din rana largă făcută de căpăstru pe bot aleargă... aleargă... Calcă pe bucata de lanț ce o târâie după el, se împiedecă gata să se dea peste 108 cap, dar nu se oprește... Galopează ca scăpat din ghearele unui monstru”... Toaibă s-a cutremurat și-a trecut dosul palmei plină de cenușă peste ochi, pentru a alunga vedenia... A răsuflat adânc. O întrebare l-a străfulgerat însă: „Unde s-a dus bietul animal? Oare s-a oprit undeva
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a rugă... Eu zic că îi mai bine că s-a gândit să se facă doctor și nu popă - a apreciat Toaibă, cu zâmbetul pe buze. De ce spui tu asta? - a întrebat contrariată Maranda. Păi doctorul te mai scoate din ghearele morții, dar popa, când te-o dus, ești bun dus! Aleluia! Și chiar așa ai gândit, dragul mamei? Da, mamă, și nu mă voi lăsa până nu voi ajunge doctor! Maranda a rămas cu zâmbetul pe buze și gândul dus
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fusese rănit grav la piept în bătălia de pe Meno și că îi salvase viața, însă nu și ochiul stâng, zdrobit de o lovitură de pumnal... mai știa și despre cicatricele de pe spatele lui Julius, făcute, după câte se spunea, de ghearele unui balaur, pe care Julius îl străpunsese cu lancea și-l ucisese. Și o cunoștea pe Velunda, preoteasa, sora lui Julius. Spuse că știa privirea ei. Nu mai adăugă altceva. Celtul râse - râseră și ceilalți împreună cu el și veniră în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
după ce a ucis-o. El a înjunghiat-o. Listarius îl strânse pe Vitellius de braț. — A înjunghiat-o? Omul acela a înjunghiat-o pe preoteasă? Îl obligă să se oprească. Vitellius se eliberă din strânsoarea mâinii lui, ce părea o gheară, și-l împinse: Nu v-am spus că am găsit-o moartă? Listarius îi întoarse spatele, trecu pârâul, se opri și privi la Velunda, apoi la Valerius, pe care soldații încercau să-l ia de acolo. Valerius nu reacționă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se adune în jurul tău, ca de obicei... Dar tu ești doar zeul celor lași, iar eu am să-ți scot mațele. Se apropie și mai mult. Marcus se ridică. Niciodată nu te-am văzut așa furios, Skorpius. Ți-ai scos ghearele pentru că ți-e teamă de Orpheus? Latri ca un câine... dar nu ești în stare să muști! Făcu un pas spre Skorpius. — Nu te apropia, rețiarule! strigă Skorpius. De când unul dintre ai noștri e de partea secutor-ilor? — Orpheus îi cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe nicovala zeului Vulcanus. Pe ultimul ferculum se afla un soi de cartuș din metal, pe care Valerius citi cuvântul „Perseverați“. Zâmbi ironic, gândindu-se că poporul era entuziasmat de jocuri, fără să-și dea seama că era prins în ghearele unui împărat avid și inept. Uita că puternica armată a lui Antonius Primus ajunsese la porțile orașului. Își dădu seama că chipurile arbitrilor, inspectorilor și medicilor care mergeau în fața purtătorilor frunzelor de palmier erau neliniștite, înspăimântate chiar; expresiile lor sumbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îngrozit de noaptea ce acoperă albiile firești ale morții. Bărbatul era înalt, masiv și puternic. Sufletul fiară minunată! Cânta argintul ce tremura în rouă în negura nopții atât de luminată și bruma ce acoperea pielea goală a toamnelor sfâșiate de ghearele ploii, beată de alcool, de viscol întors, spre iarna ce-a fost. În ce grote ale memoriei stă adânc năluca strigoiului? Versul dansa fără grai, râu ce curgea leșios și negru, greu de pești așteptând doi ochi ai luminii oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
jos, până mi-a venit ideea să mă întreb: de unde vin și de ce pentru mine? Ca un chist hidatic străin și rece în pojghița de calciu așteaptă să fie chemat afară de câinele sau de pisica ce își mai spală o gheară. În lumea lui din spațiul acvatic devine apatic, astmatic, dramatic, dacă îl scoți din găoacea lui rotundă înecată în calciu ca un flăcău tomnatic și muieratic. A seară l-am spart în gând, voiam să mor de tot, fără bucurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mănînce pesmeți, să poarte o singură pijama, violet, să aibă cearcăne, nu aveam voie să fiu interesat de bani, am fost și-acum mă aflu Într-o insondabilă groapă de potențial iar mîna aia Întinsă mi s-a transformat În gheară, parcă-s pinguin. Cum spune și Confucius: confuzia nu este un lucru bun. Așa că de-aia Îmi vine uneori să las baltă totul, să beau În stil kamikaze, și să mă fac pustnic, electrician, episcop, lampadar, ghepard, pick-up, pantof de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]