7,802 matches
-
mine-n casă. Am plâns era firesc, și telefoane - am dat Dar nimeni nu mi-a spus cam cine l-a furat Am meditat o zi la faptă și la ceas Extraveral am luat și - apatică-am rămas. Compătimeam pe hoț și mă durea mai tare Că nu știa că Domnul este cel mai mare. Lăsat era în grija Domnului de sus Acel ce-mi luase ceasul și nu mi l-a adus. Dar mi-am făcut atunci și alte planuri
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
pe falsă percepție, va da naștere unor răsturnări de situație și unor incertitudini în privința identității comparabile cu cele generate de amăgirile tragice. De altfel, pornind de la ideea escrocării și convins că Dromio, slujitorul lui, fusese lăsat fără o lețcaie de către hoții ce roiesc prin tot orașul, Antipholus din Siracuza va propune chiar o ierarhie a înșelătoriilor, începând cu borfașii ordinari și terminând cu scamatorii care înșală privirea, fără a-i uita nici pe pungași, nici pe șarlatanii buni de gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
parte, ca și efortul de a ceda cât mai puțin, de cealaltă parte, dintr-un teritoriu care, în realitate, nu le aparținea de drept nici uneia, nici celeilalte. Prințul asistase din ce în ce mai trist la ceea ce aducea tot mai mult a târguială între hoți peste capul păgubitului. ― ...până la gura Chilia și la mare, dicta Kutuzov. ― Fără și la mare! Până la gura Chilia, punct! intervenea Galib. ― Dacă nu accepți și la mare, o să-ți iau Moldova până la Siret. Să fie clar! ― În nici un caz până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cum îl numeau, mai era încă în viață și nu își primise pedeapsa cuvenită. Îl defăimau, reactualizând cu fervoare o mai veche legendă potrivit căreia el, Manuc, fostul haznadar al marelui vizir Mustafa Bairaktar, n-ar fi fost decât un hoț ordinar, un ghiaur, un aventurier ca oricare altul care, profitând de revolta ienicerilor, ar fi fugit cu toată averea Bairaktarului. Acceptase să fie haznadarul lui Mustafa, într-adevăr, dar puțini știau cât de mică fusese, în realitate, averea acestuia. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și răspândită, de curând, în tot imperiul și nu numai. Mai nou, diplomații turci îl acuzau și pentru „formula de compromis” a tratatului de pace de la București. Îl învinuiau că își depășise rolul de intermediar și jefuise imperiul ca un hoț, la fel ca în trecut. Mai ales Halet, dușmanul său declarat, mersese cu acuzațiile lui vehemente până în fața sultanului. Din fericire, acesta nu semnase încă nici un firman. Dintre toți, doar ministrul Hagi Ali îi luase apărarea pe față. „Un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îi luase apărarea pe față. „Un om care ne-a dat atâtea dovezi de generozitate, ajutând până și pe coreligionarii noștri, atunci când nici unul dintre acuzatorii de astăzi ai prințului n-au făcut nimic pentru frații lor, nu poate fi numit hoț și nici trădător.” Era, însă, doar o voce singulară, o biată picătură de omenie și adevăr într-un ocean de ticăloșie și minciună. O rază de soare îl orbi pentru câteva clipe și prințul frisonă. Se făcuse cald, dar își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
coridor, ca lumina orbitoare a becurilor aprinse în toate camerele pensiunii să inunde ungherele cele mai întunecate. Așteptam ca dintr-o clipă în cealaltă, să apară în fiecare prag, bărbații și femeile în costume sumare, gata să pună mâna pe hoț și care, dând cu ochii de mine, să-mi arunce în obraz, cuvinte de scârbă și dispreț. Intimidat oarecum la gândul acesta, m-am cățărat până la geamlâncul de deasupra ușii, ca să intru în camera ei. Abia atunci Albertina îmi deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din cabine, după ce îmi pusesem canadiana peste partea de sus a ușii când dintr-o dată am văzut-o că dispare. Am auzit pași. Apoi ușa de la intrarea în toaletă s-a închis. Pe moment nu puteam să-l urmăresc pe hoțul ăla nerușinat, așa că am început să țip. Cineva a intrat în toaletă și a ciocănit la ușa cabinei. Era unul dintre paznicii campusului universitar, sau cel puțin așa spunea. I-am explicat prin ușă ce s-a întâmplat. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Atunci le putem folosi pe astea pe care le avem. Barmanul ridică din umeri și intră din nou în umbră. * La secție, bătrânul se așeză pe bancă lângă ceilalți, recolta sfârșitului de după-amiază, compusă în cea mai mare parte din hoți de magazine. Își înșirase ordonat de-a lungul coapsei carnetul de asigurări sociale, o legitimație de membru al Societății St. Odo din Cluny, o insignă a Clubului Vârstei de Aur și o bucată de hârtie care atesta că este membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a spus c-ar trebui să stau mai mult pe acasă. — De ce trebe să stai acasă, fetițo? Angelo zice că fii-tău e om mare. — Ignatius spune că se teme când îl las singur noaptea. Spune că se teme de hoți. Ia-l cu tine și Angelo poate să-l învețe și pe el să joace. — Pe cine? Ignatius nu-i ce se cheam-un tip sportiv, spuse repede doamna Reilly. — Tu vii în orice caz, nu? — Bine, spuse în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o parte până nu te calc cu căruciorul ăsta. George ridică capacul compartimentului unde erau chiflele și spuse: — Hei! Văd că ai tot ce trebe. Pregătește-mi un crenvurșt. — Ajutor, țipă Ignatius, amintindu-și brusc că bătrânul îl prevenise împotriva hoților. Vrea să-mi fure chiflele! Chemați poliția! Ignatius împinse căruciorul îndărăt și-l lovi pe George drept între picioare. — Aoleu! Vezi ce faci, țicnitule. — Ajutor! Hoțul! — Taci dracului din gură! spuse George, trântind la loc capacul. Ești nebun de legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-mi un crenvurșt. — Ajutor, țipă Ignatius, amintindu-și brusc că bătrânul îl prevenise împotriva hoților. Vrea să-mi fure chiflele! Chemați poliția! Ignatius împinse căruciorul îndărăt și-l lovi pe George drept între picioare. — Aoleu! Vezi ce faci, țicnitule. — Ajutor! Hoțul! — Taci dracului din gură! spuse George, trântind la loc capacul. Ești nebun de legat. Știi asta? — Ce? zbieră Ignatius. Cum îndrăznești să-mi vorbești atât de impertinent? — Matahală sonată și tâmpită ce ești! mârâi băiatul ceva mai tare, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acum? — Ai făcut praf cartofii, spuse Santa puțin cam supărată. — Vai! Au rămas numa’ niște firmituri, spuse doamna Reilly, trăgând punga de sub ea. Privi celofanul turtit. Spune, Santa, cât e ceasu’? Ignatius a spus că-i sigur că ne calcă hoții la noapte și să mă-ntorc devreme acasă. Stai liniștită, Irene. Abia ai ajuns aici. — Să-ți spun drept, Santa, nu cred că vrau să-l întâlnesc pe omu’ ăla bătrân. — De, acu’ e prea târziu. — Ce naiba o să fac eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
va întâmpla, s-a dovedit că tu ești cea care aproape că ai aruncat Levy Pants la lada de gunoi. — Văd. Nu dai vina pe ea. Dai vina pe o femeie cu aspirații și idealuri. Dacă ar fi intrat un hoț la Levy Pants, eu eram de vină. Ai nevoie de asistență medicală, Gus. Mare nevoie. — Da, am! Și exact de la doctorul lui Lenny. — Minunat, Gus. — Liniște! — Dar tu ești cea care va trebui să-l suni pe doctorul lui Lenny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
minciună sfruntată, dar Miller n-avea de unde să știe. Măcar suna ca și cum ar fi Încercat. — Nu e cazul? — E de părere că am avut parte de suficient de multă publicitate pentru o săptămână. Putea foarte bine să fie spânzurat ca hoții de cai la cât de mincinos era. — Știi cum e... zise ridicând din umeri. — Nu e cazul? se Încruntă Miller. Îi arăt eu lui „nu e cazul“! Scoase agenda și mâzgăli ceva. Dimineața următoare Începu cu o duzină de accidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
slujit sau care ne slujesc Încă, vor fi desființate, iar membrii lor vor fi trimiși din Europa pe continente ceva mai Îndepărtate... Iar pentru a estompa nimbul proceselor politice, pe cei vinovați Îi vom așeza pe banca acuzării laolaltă cu hoții, asasinii, așadar, cu infractorii. Abia atunci În imaginea opiniei publice acest tip de delict se va asimila cu crima, față de care se va manifesta aceeași repulsie.“ (p. 268) 20. În anul 1942 - la treizeci și șase de ani de la apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care le purtase de două ori, iar lista debitelor ieșea de pe pagină și trecea pe sugativă. Sună telefonul. Buzz ridică receptorul. — Paza. Cine-i acolo? — Sol Gelfman, Buzz. Mă mai ții minte? Era boșorogul de la MGM care avea un nepot hoț de mașini: un tip drăguț care șutea decapotabile din parcările restaurantelor și gonea cu ele prin toate tunelurile din zonă, lăsându-și întotdeauna cartea de vizită - un rahat baban - pe bancheta din spate. L-a mituit pe polițistul care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
veniturile de la cămătărie și de la pariurile ilegale. Urât. Stupid. Lacom. Greșit. Danny își lăsă furia să fiarbă în drum spre ghetoul negrilor - înspre est, pe Sunset, apoi pe Figueroa, pe Slauson și tot înspre est, pe Central - ruta ipotetică a hoțului de mașină asasin. Se lăsa amurgul, iar norii de ploaie acopereau soarele, care încerca să mai lumineze mahalaua negrilor: case dărăpănate, cu garduri de sârmă, cluburi de biliard, magazine de băuturi alcoolice și fațade de biserici pe fiecare stradă - până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
astea. Solo. Fura câte-o mașină în pauza dintre numere, se ducea și jefuia casa, după care se-ntorcea pentru următorul număr. Cum ți-am spus, era un nenorocit încrezut și-un jefuitor. Chestii noi - chiar și pentru un fost hoț de mașini ajuns polițist, care credea că știe toate fazele. Când se întâmplau astea, Chester? Gândește-te bine! Brown se consultă cu sticla de Listerine. — Păi, aș zice că se-ntâmpla din vara lui ’43 până cândva prin ’44. Goines
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-mi ce vrei înainte să-ți cadă rochia de tot. Janice își îndreptă bretelele și se așeză pe scaunul din fața lui. — E vorba de John, domnu’ Upshaw. A fost iar arestat. John Lembeck era iubitul și peștele lui Janice, un hoț de mașini specializat pe comenzi bine definite: șasiuri pentru autovehicule clasice și piese separate, cu anumite caracteristici. Era de loc din San Berdoo, ca și Danny, auzise zvonuri cum că un detectiv de la comitat obișnuia odinioară să șutească mașini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
își luă rămas-bun, acompaniindu-se cu sunete de pupături, apoi formă numărul de la Moonglow Lounge. Janice Modine nu lucra în seara aceea, dar John Lembeck era la bar. Danny vorbi frumos cu bărbatul pe care îl iertase de ciomăgeală. Peștele hoț de mașini îi răspunse și el foarte frumos. Danny știa că putea obține câteva informații gratuite, așa că îl întrebă ce știa despre peștii homosexuali și despre agenția lor de însoțitori. Lembeck îi spuse că singurul serviciu de soiul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de linie de demarcație între propaganda comunistă extremistă și activitatea politică de stânga legitimă. O pauză, o ridicare din umeri, mâinile ridicate într-un gest de frustrare caricatural. — Domnișoară De Haven, eu sunt polițist. Adun probe pentru a scăpa de hoți și asasini. Nu-mi place misiunea pe care o am, dar cred că ea trebuie îndeplinită și voi face tot ce-mi stă în putință ca s-o văd îndeplinită. Înțelegeți ce vă spun? Claire luă țigările și bricheta de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
luăm așa. Și eu trebuie să știu de ce, numai că-mi place să aflu după ce-am îndepărtat cauza. Mulțumit? — Nu. — Nici nu credeam că o să fii. Știi de ce? Considine sorbi din bourbon. — Nu-i greu de ghicit. — Odinioară eram hoț de mașini, locote... Mal. Un pic înainte de război, eram cel mai bun hoț de mașini din comitatul San Berdoo. Dezamăgit? Locotenentul Mal Considine întinse piciorul și agăță coșul de gunoi, după care îl trase lângă scaun. Căută prin coș, găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aflu după ce-am îndepărtat cauza. Mulțumit? — Nu. — Nici nu credeam că o să fii. Știi de ce? Considine sorbi din bourbon. — Nu-i greu de ghicit. — Odinioară eram hoț de mașini, locote... Mal. Un pic înainte de război, eram cel mai bun hoț de mașini din comitatul San Berdoo. Dezamăgit? Locotenentul Mal Considine întinse piciorul și agăță coșul de gunoi, după care îl trase lângă scaun. Căută prin coș, găsi verigheta și și-o trase pe deget. — Am mâine o întrevedere cu avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să intru în alte case și să fur ce-i plăcea lui. Așa că hai s-o spunem așa: am ajuns să văd o grămadă de lucruri formidabile și o groază de lucruri ciudate. Și mi-a plăcut. Așa că fie deveneam hoț, fie spion. Meseria de polițist mi s-a părut un compromis convenabil. Și mi-a plăcut mai mult să-i trimit pe alții să spioneze decât să spionez eu însumi - ca un fel de Desmond înzestrat cu mai multă autoritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]