6,665 matches
-
activitatea de ilustrator, în rapidă dezvoltare, pe atunci, în Țările de Jos și în Franța. Lui i se atribuie realizarea câtorva din miniaturile ""Orologiul Torinului"" aflate în proprietatea ducelui de Berry și realizate, probabil, în 1424. Cunoștințele de bază în instrucția artistică și le-a însușit, probabil, în familie, mai exact de la fratele său mai mare, Hubert, un pictor "mult apreciat", după cum glăsuiește epitaful său. Jan van Eyck a lucrat pentru familiile nobiliare, ca de pildă pentru ducele Ioan de Bavaria
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
insurecție democratico-republicană. Convins susținător al unei Biserici libere într-un Stat liber, a fost interesat în a redimensiona puterea bisericii în înapoiatul regat al Sardeniei, a promovat construirea de grădinițe, a dus o luptă puternică împotriva Iezuiților care dețineau monopolul instrucției. A determinat aprobarea unei legi care suprima ordinele monastice cu scop contemplativ și abolea privilegiile forurilor eclesiastice. Această lege a determinat un mare scandal și opoziția regelui care a forțat Cavour să demisioneze, așa-zisa criză Calabiana (26 aprilie 1855
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
organizare a Marelui Stat Major, pe baza normelor moderne, de tip prusian, si a învățămintelor din 1877-1878. Din 1894, Marele Stat Major a devenit direcție specială în cadrul Ministerului de Război subordonată direct ministrului. Printre preocupările sale se numără și perfecționarea instrucției și a pregătirii de luptă. Astfel, au fost revizuite, după 1879, principalele acte regulamentare destinate forțelor terestre, si anume Regulamentul de luptă al infanteriei. Opera vieții sale rămâne Școală Superioară de Război, astăzi Universitatea Națională de Apărare, înființată la 8
Ștefan Fălcoianu () [Corola-website/Science/304972_a_306301]
-
1838 este avansat praporcic, rang consemnat în Arhondologia Nouă a Țării Românești La 14 februarie 1843 este numit porucic/locotenent prin Ofis domnesc de către Gheorghe Bibescu, domnitorul Țării Românești (1842-1848). În anul 1844 este trimis în Rusia, la Tuia, pentru instrucție și achiziție de material militar. La 12 februarie 1848 se căsătorește cu Maria Fisența, fiica lui Emanuel Fisența, fiul contelui Fisența - ambasadorul trimis de împărăteasa Ecaterina în Țara Românească, înfiată de Dimitrie Pârâianu. Catinca - mama Mariei — era din neamul Brăiloiu
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
anul următor în 4 decembrie este avansat căpitan. Între anii 1850 - 1852, traduce din rusește și i se editează Reglement ostășesc de slujba infanteriei (Cartea I, Partea II, 1-2), Suplement la Școala recruților de pedestrime (Cap.II. încărcarea puștilor) și "Instrucția pentru împușcarea la țintă" și adăogată cu note deslușitoare la solicitarea oficialității, pentru uzul Școlii Militare naționale. În anul 1852, la 13 octombrie este avansat în grad de maior. În anul 1853 maiorului Alexandru Macedonski, comandirul Batalionului model, îi sunt
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
condus foarte bine „Cursul de Tactică a Infanteriei”, în cadrul Școlii Superioare de Război. Este mutat, la 1 noiembrie 1922, la comanda Grupului 2 Vânători de Munte. La 1 februarie 1924 a fost numit în funcția de Șef al Secției 3 Instrucție a Marelui Stat Major La data de 23 aprilie 1930 colonelul a fost avansat la gradul de general de brigadă, iar la 1 octombrie a devenit Comandantul Școlii Superioare de Război. Între 15 noiembrie 1933 - 25 iulie 1934 este numit
Ștefan Ionescu () [Corola-website/Science/304991_a_306320]
-
cei care au revigorat întregul sistem de învățământ din acestă instituție. În primăvara anului 1925 a plecat într-un stagiu de pregătire în Franța pentru șase luni, iar la 1 octombrie 1925 a devenit director de studii la Centrul de instrucție al Infanteriei, unde a fost descris de superiori ca pe un "prea distins și talentat profesor instructor și educator". În anul 1929 a fost atestat ca profesor titular de practică la „Școala Superioară de război”. Generalul Jujescu, șef de Stat
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
obținut în anul 1995 titlul științific de Doctor în Științe Militare. După absolvirea Școlii de Ofițeri, a activat ca ofițer de artilerie, îndeplinind funcții de comandă cum ar fi: comandant de pluton la Brigada 17 Artilerie și la Centrul de Instrucție al Artileriei (1969-1971), comandant de divizion obuziere-tunuri și locțiitor al comandantului Brigăzii 8 Artilerie (1973-1981), comandant al Regimentului 315 Artilerie de la Șimleul Silvaniei (1981-1982), locțiitor al comandantului și șef al artileriei Diviziei 81 Mecanizate (1982-1984), locțiitor al comandantului și șef
Mihail Popescu () [Corola-website/Science/304996_a_306325]
-
artileriei Armatei a 4-a, cu garnizoana la Cluj (1984-1992), inspector general al artileriei la Inspectoratul Statului Major General (1993-1997). În anul 1997, generalul de brigadă (cu o stea) a fost numit în funcția de șef al Direcției Doctrină și Instrucție din Statul Major General. La data de 1 decembrie 1997, a fost înaintat la gradul de general de divizie (cu 2 stele) , fiind numit, prin ordin al ministrului apărării, în funcția de șef al Statului Major al Trupelor de Uscat
Mihail Popescu () [Corola-website/Science/304996_a_306325]
-
Ghibu - ”de unire cu România a tuturor românilor aflători în teritorii ocupate vremelnic de puteri străine”. Onisifor Ghibu se află în fruntea luptei care duce la unirea Basarabiei în 1918. În anul 1918 este numit secretar general al resortului de instrucție din Consiliul Dirigent, fiind ales și deputat în Marele Sfat al Transilvaniei. Cu acest prilej, realizează preluarea Universității din Cluj, propunând și înfăptuind organizarea ei pe baze românești (1919). Pentru ridicarea prestigiului noii instituții de învățământ superior, intervine și reușește
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
despre separarea Bisericii de Stat. Fetele erau educate în biserica de către învățătoare și învățători din Ordine și Congregații. În anii 1880-1882 au fost adoptate o serie de legi sub mandatul premierului Jules Ferry. Învățământul primar devenise gratuit , obligatoriu și laic. Instrucția religioasă nu mai era făcută, era însă prevăzută o zi pentru cei care doreau să urmeze un învățământ religios, dar nu în școlile publice. S-a depus un effort masiv pentru construirea școlilor. Biserica își putea menține școlile sub control
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Publice) în 1838, președinte al Eforiei Spitalelor Civile în 1840 și Ministru al Justiției în 1856, fiind apreciat în epoca că o adevarată nulitate, ceea ce nu la împiedicat însă să aspire chiar la domnie în anii care au premers Unirii. Instrucția începută în țară, sub îndrumarea unui perceptor francez, Ion Bălăceanu și-a completat-o, în Franța, urmând cursurile liceului „Louisle Grand”, si apoi audiind prelegerile lui Joules Michelet și ale lui Edgar Quinet, în același Paris unde se aflau prin
Ion Bălăceanu () [Corola-website/Science/306197_a_307526]
-
Chișinău) a fost ministru de finanțe al României în anul 1918. A fost fiul cel mare al lui Gh. Enescu. A studiat dreptul la Universitatea București. A lucrat ca ajutor de judecător și procuror la Tribunalul Vâlcea, apoi judecător de instrucție la Tribunalul Argeș. În magistratură a fost coleg cu I.G.Duca. Devine subdirector, apoi director al Băncilor Populare. Când Duca era director la Băncile Populare, l-a luat pe Fotin ca subdirector. După plecarea lui Duca, ajunge director în locul lui
Fotin Enescu () [Corola-website/Science/306251_a_307580]
-
a obținut calificative neobișnuit de înalte și este clasificat drept „geniu”. Profesoara de engleză de la Greenwich High School este prima care îi remarcă talentul. Visul copilului a rămas același dintotdeauna: să devină scriitor. La 17 ani, abandonează școala, considerând că instrucția e irelevantă pentru talentul literar, și primește o slujbă măruntă la "The New Yorker", publicația unde îi vor apărea mai târziu multe din lucrările sale celebre. Începe să scrie proză scurtă, trimițându-și încercările literare la redacțiile mai multor publicații
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
obținut licența în istorie în urma absolvirii Facultății de Istorie din cadrul Universității București. A obținut titlul științific de doctor în științe istorice în anul 1964. Constantin Olteanu a parcurs pe rând treptele ierarhiei militare, desfășurând o amplă activitate didactică și de instrucție. În anul 1971 avea gradul de general-maior. În anii '70, generalul Olteanu s-a ocupat de epurarea armatei române de ofițerii cu studii în URSS, indiferent dacă aceștia erau sau nu recrutați de către KGB. Această operațiune s-a desfășurat treptat
Constantin Olteanu () [Corola-website/Science/304806_a_306135]
-
1989, a plecat din Iași și a fost primit în garnizoana Armatei a II-a, de la Buzău. Generalul Olteanu a fost arestat și, la 31 decembrie 1989, a fost adus cu două autoturisme de teren și escortă la Centrul de Instrucție al Trupelor de Geniu din București, de pe Șoseaua Olteniței, unitate transformată în închisoare. La data de 11 ianuarie 1990, generalul-colonel Constantin Olteanu a fost trecut în rezervă. A fost inculpat și condamnat în Procesul membrilor CPEx (17 septembrie 1990 - 20
Constantin Olteanu () [Corola-website/Science/304806_a_306135]
-
din cadrul Academiei Militare "I.V. Stalin" din București (absolvită în anul 1952) și ulterior un curs postuniversitar în cadrul Academiei de Studii Economice din același oraș. După absolvirea Școlii de ofițeri, este avansat la gradul de locotenent și repartizat la Centrul de Instrucție al Artileriei "Mihai Bravu". A urmat apoi Academia Militară, fiind coleg cu viitorul general Vasile Milea și la 23 august 1952 a fost înaintat la gradul de locotenent-major. A urmat o carieră militară strălucită. La data de 5 septembrie 1952
Victor Atanasie Stănculescu () [Corola-website/Science/304802_a_306131]
-
de aprovizionare externe, cele două coaliții aflate în luptă fiind reticente atunci când era vorba de onorarea comenzilor statului român. De asemenea, diversitatea de tipuri de calibre a armamentului a avut un impact negativ asupra instruirii trupelor, nepermițând o uniformizare a instrucției și a adus greutăți în aprovizionarea cu muniții în timpul războiului mondial. Rezultatul eforturilor din anii neutralității au avut ca efect transformarea armatei române într-un real instrument de luptă, având însă două mari limitări: o inferioritate a înzestrării tehnice - ca
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
nici măcar în toamna anului 2005. Dar deși aceste contracte nu s-au finalizat la timp, contraamiralul a încheiat un nou contract cu firma Octogon, prin care s-a dispus asigurarea serviciilor de agenturare ale Bricului "Mircea" pe perioada marșului de instrucție de trei luni, executat de aceasta în Marea Nordului. De asemenea, au fost oferite contracte dezavantajoase pentru Marină și pentru repararea bricului "Mircea" sau a fregatei "Mărășești". Contrar legislației în vigoare, negocierea a fost făcută cu o singură sursă, deși în
Gheorghe Marin () [Corola-website/Science/304914_a_306243]
-
la Rânca a mai fost construită o cabană a OJT Gorj, o cabană administrată de către Universitataea din Craiova și o cabană a sindicatelor miniere din bazinul carbonifer al Olteniei. În apropiere se afla și o unitate militară unde se realiza instrucția recruților din cadrul trupelor de vânători de munte. Rânca este o stațiune în curs de dezvoltare, neavând nici statut de localitate componentă a orașului Novaci sau a comunei Baia de Fier. Domeniul schiabil al stațiunii este într-o continua expansiune. Pârtia
Rânca, Gorj () [Corola-website/Science/305527_a_306856]
-
să ia contact cu jandarmeriile străine”, dar acesta a constatat că “nu avem nimic a modifica, deoarece instituția noastră corespunde nevoilor noastre iar ceea ce trebuie complectat sunt mijloace tehnice care ne lipsesc”. În funcțiile deținute, el s-a preocupat “de instrucția profesională de toate felurile în direcția poliției, mai ales că până la el, serviciul polițienesc aproape nu exista și așa mic cum era, se executa după uzul trecutului”, după cum notează același general. ofițer ofițer superior general În ultima sa foaie de
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
ideologică a studenților. Cultivăm tradiții ale poporului, dar de ce în ajunul Crăciunului? Cât ar zice să i-am dat condiție laică, cu urări studențești, ea rămâne totuși manifestare desfășurată în cadrul sărbătorilor religioase de către niște oameni intelectuali, cu anumite pretenții, formație, instrucție! Noi vrem să înlăturăm anumite reminiscențe în manifestarea oamenilor și studenții devin promotori ale lor". Trecând la analiza atitudinilor studenților și a acțiunilor care trebuiau luate de organele politice, raportul lui Ion Iliescu arăta: "Și în legătură cu practicile față de care s-
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
referire la sex, stare civilă, data nașterii și naționalitatea, iar cele legate de familie urmăresc componentele acesteia încă din anul 1920, însă nivelul detaliilor este redus. A treia secțiune este reprezentată de caracteristicile culturale, dintre care se subliniază nivelul de instrucție, începând cu anul 1950. A patra secțiune se referă la caracteristicile economice. Prioritare sunt elementele ce țin de populația activă și alte variabile precum populația ce beneficiază de ajutor de șomaj, etc. Acest raport este unul foarte detaliat. Este mijlocul
Demografia Spaniei () [Corola-website/Science/306293_a_307622]
-
articole: „Studii recente asupra științelor sociale”, „Știința pozitivă și morala în Germania” și „Filosofia în universitățile germane”. Din anul 1882 predă la două licee din provincie, iar în 1887 este remarcat de Louis Liard (director al învățamântului superior în Ministerul Instrucției Publice) și astfel devine profesor de pedagogie și știință socială la Universitatea din Bordeaux - acesta fiind primul curs de sociologie predat într-o universitate. În toamna anului 1887, se căsătorește cu Louise Dreyfus, fiica unui industriaș parizian specializat în cazangerie
Émile Durkheim () [Corola-website/Science/306343_a_307672]
-
studiile secundare la Liceul "Sf. Sava" din București și pe cele superioare la Facultatea de Drept a Universității București. În anul 1887 intră în magistratură ca judecător la Judecătoria Râmnicu Sărat, apoi devine procuror la Tribunalul Vlașca (1890-1892), judecător de instrucție la Tribunalul Ilfov (1892-1896), prim procuror la Tribunalul Covurlui (1896-1899) și procuror la Curtea de Apel Iași (din ianuarie 1900). Pentru o perioadă a intrat în politică ca membru al P.N.L. pe listele căruia este ales deputat (1901), apoi revine
Constantin Sărățeanu () [Corola-website/Science/306359_a_307688]