9,535 matches
-
467, 22 iunie 1932, p. 1. 521 Idem, nr. 461, 15 iunie 1932, p. 1; Sorin Radu subliniază faptul că exprimarea neîncrederii față de partidele care avuseseră deja răspunderi guvernamentale era o constantă a comportamentului electoral al partidelor românești din perioada interbelică. Sorin Radu, op. cit., p. 178. 522 "Mișcarea", nr. 461, 15 iunie 1932, p. 1. 523 Idem, nr. 478, 5 iulie 1932, p. 4; "Viitorul", nr. 7312, 16 iunie 1932, p. 4. 524 "Viitorul", nr. 7328, 5 iulie 1932, p. 4
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
1931, p. 194; "Mișcarea", nr. 175, 27 iunie 1931, p.1. 673 "Mișcarea", nr. 178, 1 iulie 1931, p. 1. 674 Idem, nr. 290, 10 noiembrie 1931, p. 4. 675 Ovidu, Buruiană, "Partidul Național Liberal și minoritarii etnici în România interbelică", în Ciobanu, Vasile, Radu, Sorin, coordonatori, Partide politice și minorități naționale din România în secolul XX, vol. III, Editura Techno Media, Sibiu, 2008, p. 113. 676 "Mișcarea", nr. 454, 515; 5 iunie, 18 august 1932; pp. 2, 1; Victor Spinei
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
251, 301; Gh. Buzatu, op. cit., p. 257. 819 I. Cârțână, I. Seftiuc, Dunărea în istoria poporului român, Editura Științifică, București, 1972, pp. 38, 172, 268, 269, 303, 305; I. Seftiuc, I. Cârțână, op. cit., p. 328; Arthur Tuluș, "Cereri și intenții interbelice de aderare ale unor state la Comisia Europeană a Dunării", în Anelele Universității "Dunărea de Jos" din Galați, nr. 8, 2009, pp. 89-102. 820 "Mișcarea", nr. 1604, 17 septembrie 1936, p. 1. 821 Georges I. Brătianu, La politique exterieure de la
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
splendid eseu despre iubire, cu tonalități din Banchetul sau din Phaidros, dar cu o melancolie accentuată, pe care paginile memorialistice o ascund. Vârsta celui care scrie este de douăzeci și șapte de ani. Fragmentul pornește de la întrebarea medievală (reiterată în interbelic) dacă e mai bine să iubești sau să fii iubit, altfel spus care este ipostaza privilegiată, aceea de a te bucura că dai, sau aceea de a primi. Iată răspunsul, pe cât de generos, pe atât de exigent, al lui Negoițescu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
9 Mai [multă vreme, strada Elisabeta] cu Strada Ocnei [cea mai veche stradă din această parte a Sibiului]), numită multă vreme Dragoner Platz „Piața Dragonilor“ (aflată pe drumul ce lega Poarta Ocnei [Sibiului] cu Piața Mică). Denumirea, păstrată până în perioada interbelică, provine de la numele dragonilor (ostași ai gărzii militare austriece: Dragoner Wache „Garda / Straja Dragonilor“) care au funcționat, în epoca habsburgică, într-o clădire din piațetă. O gardă militară (având rolul de poliție comunitară pentru Orașul de Jos) a existat însă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o respecta, parcă cu sentimentul că a sluji această femeie i se poruncise din stele, dintotdeauna, și prezența lui în preajmă-i însemna o datorie sacră. Clădirea modernă, cubistă - printre edificiile importante ridicate la Cluj sub stăpânirea românească, în perioada interbelică - unde, la primul etaj, se afla locuința lor „directorală“, se înălța pe terenul fostei grădini, „uriașă“ ca o pădure, în care-mi zbenguisem o parte din copilărie și la marginea căreia se situa casa stăpânei grădinii, casa mea de naștere
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
literatură română contemporană (Istoria dedicată acestei teme în 1937 era pentru mine o carte de căpătâi), doamna Bengescu constituia un fel de descoperire de mine însumi, citindu-i și recitindu-i ca un obsedat operele. Ea întemeia, pe plaiurile României interbelice, farmecul vieții urbane, în sensul unui balcanism sclipitor, și nu existau alte personaje ale literaturii noastre - deja destul de larg și cu aplicație străbătută de mine - care să-mi vorbească mai mult decât ele. Trăiam în lumea lor mai intens și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Rezistențele la primele încercări de planificare urbană au rezultat mai ales din presiunile exercitate la nivelul central al statului de către reprezentanții micii burghezii și ai țărănimii independente; aceste categorii se temeau de orice modificare a principiilor proprietății funciare. În perioada interbelică, reflecțiile asupra planificării urbane nu s-au concretizat în realizări efective. În virtutea respectului scrupulos față de proprietatea privată, puterea politică nu a controlat operațiile de reconstrucție de după Primul Război Mondial. Cei care au avut dreptul la indemnizații au fost singurii care
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
periferie, unde erau dominante problemele generate de parcelările defectuoase și de implantările anarhice și periculoase ale întreprinderilor industriale. Annie Fourcaut rezuma astfel situația: "În regiunea pariziană erau 16 000 de loturi care găzduiau 350 000 de locuitori la începutul perioadei interbelice, 700 000 de locuitori la sfârșitul perioadei interbelice, adică cvasitotalitatea creșterii demografice a aglomerației urbane. Această împărțire în parcele, fără nici un fel de amenajări, a terenurilor provenite din deprecierea ruralului a permis parizienilor, și mai ales imigranților, provincialilor sau străinilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
defectuoase și de implantările anarhice și periculoase ale întreprinderilor industriale. Annie Fourcaut rezuma astfel situația: "În regiunea pariziană erau 16 000 de loturi care găzduiau 350 000 de locuitori la începutul perioadei interbelice, 700 000 de locuitori la sfârșitul perioadei interbelice, adică cvasitotalitatea creșterii demografice a aglomerației urbane. Această împărțire în parcele, fără nici un fel de amenajări, a terenurilor provenite din deprecierea ruralului a permis parizienilor, și mai ales imigranților, provincialilor sau străinilor aflați în trecere prin Paris, să locuiască în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
2 549 pavilioane 14. Cu toate acestea, fusese identificată modalitatea de rezolvare a problemei locuințelor populare: acțiunea reformatoare trebuia să aibă în vedere nu numai locuința și viața familială, ci și cartierul și viața socială. Într-adevăr, în contextul perioadei interbelice, orașele-grădină au întruchipat "antiparcelarea". Henri Sellier, primarul socialist al localității Suresnes și consilier general pe problema locuințelor, a intenționat să demonstreze că Serviciul Locuințelor Ieftine, al cărui președinte era, putea să construiască "complexe de locuințe potrivite pentru asigurarea descongestionării Parisului
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cărui președinte era, putea să construiască "complexe de locuințe potrivite pentru asigurarea descongestionării Parisului și periferiei sale, precum și pentru a arăta că putem asigura clasei muncitorilor locuințe ce oferă confort material și condiții de igienă"15. Din păcate, în perioada interbelică, sectorul locuințelor sociale, în general, și al orașelor-grădină, în special, nu s-a dezvoltat în așa măsură încât să ofere familiilor modeste o alternativă la parcelările defectuoase. Afectate de penuria locuințelor pe care o generase războiul, constrânse să-și procure
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pariziene. Această formă de urbanizare s-a derulat și în ansamblul marilor aglomerații teritoriale din provincie, în proporții mai mici însă și, în general, cu mai puține probleme 17. Nu au existat programe ample de construire a locuințelor în perioada interbelică, dar s-au conturat deja nevoile cărora trebuia să le răspundă reforma habitatului popular. O inflație de reglementări puțin constrângătoare Dacă secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX au determinat proliferarea literaturii despre problema locuințelor muncitorești, nimic
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
XIX-lea și prima jumătate a secolului XX au determinat proliferarea literaturii despre problema locuințelor muncitorești, nimic sau aproape nimic nu s-a întâmplat pe teren, adică nu s-a construit mai nimic. Construcția de locuințe în Franța, în perioada interbelică, a fost simțitor mai redusă decât în alte țări europene. Construcțiile noi nu reprezentau decât 13 % din patrimoniu în 1914, față de 22 % în Germania și 30 % în Anglia 18. Statul legifera, dar legile nu găseau ecou în inițiativa privată. Dincolo de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
locuințelor sociale. Legea "Loucheur" angaja un ambițios proiect de construire de case individuale (80 000 de locuințe) și imobile colective (cu 200 000 locuințe), pe o perioadă de cinci ani. Potrivit lui Louis Loucheur, personaj eminent al reorganizării economice în perioada interbelică 21, criza locuințelor trebuia să fie ocazia de raționalizare a domeniului construcțiilor prin adoptarea unor reguli de construcție standardizate. Fapt excepțional, subliniază J.-P. Flamand, "programul votat va fi și realizat"22. Nu este vorba însă decât de o măsură
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pentru amenajarea periferiei"24. Cercetarea monografică întreprinsă de Annie Fourcaut în zona Champ des oiseaux ansamblu construit între 1930 și 1935 la Bagneux explică în manieră sintetică diferitele aspecte ale experienței franceze în ceea ce privește politica de ajutor pentru locuințe în perioada interbelică. Proiectul de a construi un oraș la nord de Bagneux s-a concretizat atunci când a început subscripția demarată de industriașii interesați să-și găzduiască angajații, aceasta substituindu-se ideii inițiale de a recurge la acte de caritate pentru a afla
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
politica chiriilor. Blocarea chiriilor a fost o măsură de circumstanță luată la începutul războiului din 1914 din cauza plecării pe front a capului familiei și din cauza inflației. În loc să fie abolită la sfârșitul războiului, această măsură a fost menținută și în perioada interbelică. Reglementarea a fost bănuită că urmărește descurajarea investiției private în locuințe. I s-a mai reproșat că din cauza ei devenise evidentă lipsa investițiilor pentru întreținere și învechirea parcului de locuințe. Dacă este dificil să negăm piedicile ridicate de astfel de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
construcției locuințelor populare, principalii protagoniști au fost marile companii patronale și oficiile publice pentru locuințele ieftine, acestea din urmă susținute adesea de municipalitatea cu orientare socialistă sau radical-socialistă. Abuzul parcelărilor a sensibilizat în privința necesității planificării urbane, dar guvernele din perioada interbelică nu au determinat niciodată în mod clar rolurile ce revin pieței, patronatului, puterilor locale sau statului în privința locuințelor și, într-o manieră generală, în privința dezvoltării urbane"34. Capitolul 2 Urbanizarea chestiunii sociale Depolitizarea guvernării orașelor Până la cel de-al Doilea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de vedere politic și de a se pregăti să joace rolurile adecvate noii or-ganizări sociale sperate. A contrario, celelalte curente politice suspectau extinderea rolului comunelor de ideea revoluționară susceptibilă să încurajeze acțiunile subversive, mai ales împotriva regimului proprietății. În perioada interbelică, intervenția municipală nu este doar monopolul orientării socialiste. Jean-Pierre Gaudin distinge trei sensibilități în munici-palism: "socialismul municipal", "municipalizarea gestionară" și "cooperatismul municipal"35. Audiența "municipalismului cooperativ" a fost limitată de incertitudinea în privința a ceea ce aducea economia socială în raport cu solidarismul. Acest
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
vieții cotidiene sugera, cu toate acestea, că ar fi posibilă luarea în considerare a guvernării orașului și într-un alt mod decât în sensul respectării normelor gestionării patrimoniale. Dar acțiunea lor nu a repus realmente în discuție, nici în perioada interbelică, hegemonia acestui model. Încercările de planificare urbană au fost fructul unor inițiative municipale care au eșuat atunci când s-au izbit de politica de expectativă a statului central și de prerogativele acestuia. Acesta intervenea pe plan social dozându-și subtil formele
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să găsească o locuință convenabilă în marile orașe. Pe lângă distrugerile cauzate de bombardamente, Franța postbelică avea de suportat și sechelele politicii de blocare a chiriilor, promovată încă din 1916 pentru a proteja familiile soldaților mobilizați (menținerea acestei blocări în perioada interbelică a descurajat investițiile în construcția de locuințe). Și ca și cum nu ar fi fost de ajuns, acestei moșteniri a Republicii a III-a în privința deficitului de locuințe i s-au alăturat încă două fenomene noi: "baby boom"-ul și exodul rural
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și rolurile bine delimitate 142. Prin această raționalitate urbanistică se milita ca și puterea publică să împiedice efectele dăunătoare ale dreptului de proprietate asupra amenajării orașului. Urbanismul modern condamna iraționalitatea dezvoltării urbane lăsate doar pe seama legilor pieței, întruchipată în perioada interbelică de aceia care făcuseră "împărțirile defectuoase" ale loturilor, de aceia care creaseră victimele proliferării anarhice a pavilioanelor construite în periferii lipsite de confort, "o lume celiniană a sărăciilor suprapuse"143, așa cum le califica Émile Aillaud. "Orașul nu mai răspunde funcției
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
2001, 30). În aceeași perspectivă, filosoful Andrei Marga exprimă specificul culturii europene prin trei concepte: conceptul grec al individualității, conceptele romane ale justiției și cetățeanului și conceptul biblic al persoanei umane (Marga, 2001, 33), iar Nicolae Bagdasar socotea, în perioada interbelică, că sunt patru domenii fundamentale de valori pe care Europa le consideră ca făcând parte integrantă din spiritualitatea ei: domeniul științei, al moralei, al esteticii și al religiei, toate patru formând un tot închegat și articulat. Aceste patru categorii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și Aurel C. Popovici. Primul război mondial, a doua mare catastrofă europeană după căderea Romei, a generat intrarea continentului într-o adevărată stare de anarhie, marcând sfârșitul dramatic al soluțiilor privind unitatea statelor europene. De la ideea declinului Europei, în perioada interbelică, la Statele Unite ale Europei. Utopii și realități Lecția ucigătoare a războiului mondial i-a obligat pe europeni să reflecteze din nou, cu o anumită spaimă, la propria lor identitate. În atmosfera sumbră postbelică, teama declinului continentului devine aproape obsesivă, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
reprezentanților statelor europene, întrunită la Geneva la 9 septembrie 1930, a luat în dezbatere conținutul acestuia. Înaintea morții sale, survenită în martie 1932, Aristide Briand, dezamăgit și descumpănit, a cerut retragerea proiectului său, sfârșind astfel destinul celei mai frumoase inițiative interbelice de creare a unității europene. Multe dintre problemele interesante apărute în dezbaterile comisiei de studiu privind inițiativele lui Aristide Briand au fost valorificate, în practică, după cel de-al doilea război mondial. Bibliografie: Banciu, Angela. (2003). Cultură și civilizație europeană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]