6,725 matches
-
singur cu propriile sale cuvinte și găsea răspunsuri ușoare pentru orice obiecție. De altfel, în treacăt fie zis, acest optimism beat a fost una din slăbiciunile permanente ale Legionarilor. În legătură cu iminenta vizită a generalului Antonescu la Hitler, mi-am arătat mirarea că nu se duce și Horia Sima. Medrea mi-a povestit atunci împrejurările nefirești în care se făcuse invitația: Numai după ce totul fusese pregătit, Fabricius îi spusese lui Sima: „Puteți veni și Dvs. dacă doriți” ceea ce constituie o insolență, dar
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ei este într-adevăr neegalat - și această „calitate” ar putea fi singura [238] scăpare din situația actuală, dacă Rușii se vor dovedi tot așa de slabi de cuget ca diverșii Fabricius, Killinger și Comp! În asemenea condiții nu e de mirare că Horia Sima refuzase „invitația”, mai ales că - după spusele lui Medrea - fusese poftit la Berlin de către Himmler, locțiitorul Führerului la conducerea partidului național-socialist, pentru sfârșitul aceleiași luni, ca oaspe al partidului. Mai bine de un ceas i-am demonstrat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
fără să mă roage nimeni, am dispus ordonanțarea unor ajutoare pentru cumpărare de cărți celor trei seminarii de Arheologie din țară, inclusiv acelui al profesorului Andrieșescu, deși nu depindeau de Culte și Arte. De aceea nu mică mi-a fost mirarea când am aflat peste câteva luni, în vara anului 1941, că profesorul Cartojan și-a exprimat dezaprobarea împotriva atitudinii mele ostile profesorului Andrieșescu. I-am trimis imediat o scrisoare de lămurire, dar n-am avut prilejul să-l mai văd
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
și odată cu el, sau chiar înainte de el (Vasile Christescu) fuseseră uciși cei mai mulți dintre acei susceptibili de a juca acest important rol politic, nu mai rămăseseră în viață decât foarte puțini apți pentru aceasta. După cum am mai spus, nu e de mirare că Legiunea, după o serie de masacre, a fost în bună măsură decapitată. Dintre vechii camarazi de [273] luptă ai Căpitanului - în primul rând comandanții legionari ai Bunei Vestiri - niciunul nu avea calitățile necesare unui șef politic. Căpitanul le dăduse
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
apreciate de toate cercurile științifice străine, nu poate fi transformat într-o simplă secție a unui Muzeu de Artă, numai pentru satisfacerea dorinței unui bătrân fără sentimentul decenței. Proiectul a rămas astfel în „cartoanele” Ministerului, dar n-ar fi de mirare ca acest autentic agent german să obțină împlinirea visului său tocmai de la regimul actual... Pentru caracterizarea concepțiilor filosofului Petrovici, amintesc câteva cuvinte ale sale, spuse tatălui meu cu acest prilej, când îi amintise că de la 1941 n-am avut decât
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cum se spune în termenii tehnici ai „nobilei arte”), luând „contra măsuri” cu destulă întârziere, [310] orice cunoscător ar vedea îndată că n-are niciun sorț de izbândă și va sfârși prin a fi făcut knock-out. Nu e deci de mirare că un regim a cărui diplomație a fost sub orice critică, și ai cărui conducători politici n-au înțeles adevărul formulei „politique d’abord”, preconizată permanent de Charles Maurras, ci au procedat ca și cum războiul și cuceririle teritoriale ar fi fost
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
sub orice critică, și ai cărui conducători politici n-au înțeles adevărul formulei „politique d’abord”, preconizată permanent de Charles Maurras, ci au procedat ca și cum războiul și cuceririle teritoriale ar fi fost un scop, nu un mijloc, nu e de mirare, repet, că acest regim pierde războiul, după un început așa de strălucit. Chiar dacă se poate susține într-un fel adagiul latinesc „inter arma silent Musae” (deși eu nu l-am împărtășit niciodată), cine își închipuie că în timpul războiului nu trebuie
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
la noi nu erau frustrătile atât de mari ca să fim ridicoli!), pe snobism, ostentație și lux. Am fost, carevasăzică, fiii lumii largi căreia credeam că îi suntem parte. 2. Exilarea 2.1. Generația cenzurată Mama nu și-a potolit niciodată mirarea că fiica ei are accese de furie și plâns când citește un document de partid. Ghicitul în cafea era acceptabil, dar cel în „documente” părea complet tembel. Rațiunea neîncrederii ei (pe care tata nu o împărtășea), era paralelismul între construcția
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
aburesc, așa cum zice neoargoul. Am privit muți ceea ce a urmat: o așezare omenească sub stânci: corturi, cotețe, palate cu turnulețe. Toate locuite de oameni. Între ele, nici un drum, nici o cărare, nici o separație. Sate lungi, vechi, cu livezi de meri. De mirare că nu s-au împărțit și ele după pohta ce a pohtit-o fiecare inițiator privat, ca să arate ca un cioarece peticit: două pogoane de cânepă, unul de sfeclă, grâu cu maci, iarăși mere, porumb de mături. Unele curți erau
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ucide a telenovele latino-americane și românești, cu baroni generoși care își spală păcatele făcând o biserică, o televiziune, un ziar, un institut, dând o masă pentru nevoiași în fața celor de mai sus. Într-o astfel de lume nu este de mirare câte personaje, inclusiv VIP-uri, sunt înclinate spre plecăciune în fața politicienilor și clienților favoriți ai acestora: „Săru’ mâna, boierule!”. Text publicat în Revista 22, 9-15 august 2005 Repartiția după nevoi Recent un tânăr universitar îmi cita din cuvântarea unui vechi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
nu a pierit. El se metamorfozează. Filosofia a scăpat de ancilaritatea politică. Dar ea nu a scăpat și de ispita de a o așeza sub ancilaritate religioasă. Cu modul nostru nostalgic de a ne submina viitorul, nici nu-i de mirare că, după ce ne-am tot întors spre diverse trecuturi - de la socialismul cu față umană al anilor ’70, la Vârsta de Aur interbelică - vom ajunge chiar mai departe: la gloriosul Ev Mediu sau ceva mai încolo: la modelul fundamentalist islamic, unde
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Avionul nu mergea pe acolo. După șapte zile frustrante (America ecologică, izolată în liniște de monastire, și nu cea metropolitană), un coleg canadian a închiriat o mașină să ducă est-europenele să vadă și ele de-adevăratelea minunea, Orașul. Trec peste mirările noastre „provinciale”: lipsa bandiților pe străzi dosnice, faptul că oamenii ne zâmbeau și ne salutau „ca la țară”, gâturile frânte spre vârfurile zgârie-norilor, veselia duminicală de pe străzi. Ajung însă la un miracol trăit intens, ca în copilărie. Spre seară am
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
fiindcă le-au deținut în tinerețe, unii chiar au fost închiși fiindcă și le-au exercitat, alții fiindcă au mai tras clandestin cu ochiul, mintea și urechea la Occident (cărți, radio, rude, prieteni și, absolut rare, plecări). Nu este de mirare că pentru cei mai mulți cetățeni, cererile de drepturi nu vizau, în primul deceniu, decât drepturi salariale și că singura mișcare de masă de succes a fost mișcarea sindicală, vârful de lance al conservatorismului de stânga în acea vreme. Orice tentativă de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cu invitați de marcă, publicând în presă diverse evocări. În acest fel a strâns opt volume care se remarcau prin stilul lor alert, dintre care numai pe unul a apucat săl vadă tipărit. Având un defect de vorbire, e de mirare cum se descurca la conferințe Aurel Stino. Într-o toamnă, la liceul „Nicu Gane” din Fălticeni a picat de la Pașcani un repetent; pe numele lui Holban, era lung cât o prăjină și mai bâlbâit decât Stino. Cum avea obiceiul, la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
subjonctif”-ului, l-a căptușit cu nota trei. Următoarea notă, tot la literatură, a fost un cinci, dar a patra oară profesoara s-a convins definitiv că Labiș n-are habar de mult îndrăgita ei regulă. Nici nu era de mirare, elevul nauzise de ea. Precizez că notarea se făcea, atunci, după sistemul sovietic, adică de la 1 la 5. Renunțând odată pentru totdeauna să-l mai asculte la literatură, în rubrica din catalog a proaspătului ei școlar nu s-au mai
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
că un poem ca „Minerii din Maramureș” era superior artisticește operei lui Sadoveanu. Mărgărit în schimb desfășurase modele perene în fața cărora cele ale momentului nu constituiau nimic. Dânsul i-a inoculat lui Labiș răzvrătirea contra oricărui conformism. Nu-i de mirare că tocmai în perioada ieșeană Labiș a tradus din Nicolaus Lenau și François Villon ale căror opere, atât de diferite, pentru dânsul nu reprezentau decât ipostaze ale propriului eu. Încă de pe atunci se trezise acel „spirit al adâncurilor” de care
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
moș”, pentru că asta și era la vârsta de optzeci de ani trecuți când zilnic venea la catedra pe care o slujise toată viața. Pare-mi-se prin anul 1986 fusese o iarnă grea să nu scoți un câine afară. Spre mirarea tuturor, moș Cihodaru „iscălea” regulat condica la catedră. Când a fost întrebat de ce nu stă acasă, bătrânul înalt și șugubăț, cu înfățișare de plăieș, a răspuns: - Altfel mi s-ar părea că sunt pensionar. Mergea greu, mai mult împingând picioarele
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
că inițiativa a fost luată de Giolitti, bătrînul vulpoi, ale cărui acțiuni se bazau în totalitate pe măsuri provizorii și pe "vom mai vedea" (ca să vorbim la fel ca unii dintre prezicătorii de la Quai d'Orsay)? Iată un subiect de mirare și o materie care să-i intereseze pe istorici. Fiind consilier la Legația din Viena în momentul declanșării războiului italo-turc, am avut ocazia să constat în mod direct dacă nu confuzia, cel puțin semipasivitatea Cancelariei austriece față de proiectul italian. Domnul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în această izolare trufașă, cu timpul însă mândria s-a transformat într-un fel de complex de inferioritate, ca să nu zic autodispreț. După vreo două secole de colonizare turcească și aproape jumătate de secol de cizmă rusească, era și de mirare să nu se întâmple astfel. Pastenague deci, aflat la oarecare distanță, reușește uneori să fie mai obiectiv decât intelectualii români din interiorul țării și mai lipsit de prejudecăți decât cei din afară. Defectul său însă e o anumită superficialitate care
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Cum se determină gustul publicului și după ce criterii? Iată câteva întrebări de care depinde cursul „pieței culturale”. Cred că nu exagerez dacă afirm că majoritatea cetățenilor își petrec cea mai mare parte a timpului liber în fața televizorului. Nu e de mirare deci că gustul „marelui public” e determinat de televizor. Sunt eliminați dintr-un foc poeții, dar și prozatorii care se străduiesc să iasă din tiparele literaturii „de gară”. Nivelul artistic al serialelor (sud-americane) e la un nivel deplorabil. E firesc
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
coborât până în Italia. De acolo, prin Veneția și Triest, am intrat în Iugoslavia: încă nu începuseră luptele fratricide care au dus la dezmembrarea federației. Am trecut prin Ljubliana și am fost uluiți de aparenta opulență a Sloveniei. Nu e de mirare că va intra printre primele în Uniunea Europeană. Cu cât mergeam spre sudul țării, spre granița cu România, cu atât satele păreau mai sărăcăcioase. Am trecut prin Belgrad, care arăta totuși destul de bine, mai ales în comparație cu ce aveam să vedem în
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
mai strident în America, mai discret în Europa) și-a anunțat ieșirea de pe "scena" psihopatologiei pe la mijlocul secolului XX, s-a retras oarecum în fundal, sub masca "tulburării delirante" ori a "tulburării de personalitate paranoide" și nu mică să ne fie mirarea dacă în următorii ani nu va coborî de-a binelea în sală și nu o vom vedea printre noi, "privitoare ca la teatru" - în vorbele lui Eminescu. Vom spune atunci, după modelul regelui Ludovic XIV, că "paranoicul sunt eu"; vom
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
furtunile divine ce vor sta să înceapă, voi fi și eu un insensibil neatent la mersul pedepsitor al zeilor pe deasupra lumii, mers ce va zdrobi, întru final, mundaneitatea și, odată cu ea, proiecția mea în complexitățile sale, așezându-mă în spasmul mirării și cutremurării asfixiante atunci când cea de-a opta trâmbiță va răsuna. Un alt element-simobol pentru atitudinea manifestă a forțelor transcendente în scenariul Sfârșitului lumii, îl poate constitui expresia repetitivă Vai!, expresie reluată de câteva ori de-a lungul textului Apocalipsei
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
care caută a și le prelungi postum prin dispoziții testamentare, și luptă până la ultima energie cu moartea anulatoare a voinței sale. Un mare talent oratoric și poetic susține această creație. Tendința e spre coloare, lexicală și vizuală, și e de mirare cum dramaturgul a putut absorbi în evocarea Moldovei atâtea muntenisme ("numa", "dada", "ăsta", "dește", "ăl", "acușica" etc.). Dezlănțuirea oratorică este extraordinară, truculența sublimă, la nivelul poeziei lui V. Hugo și M. Eminescu: " Oh! pădure tînără!... Unde sunt moșii voștri? Presărați
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în episoadele privind manoperele unui contrabandist și erotica misterioasă a femeii sale Niculina. Romanul e condus cu foarte multă abilitate sub raportul enigmei sufletești a Niculinii, excitând curiozitatea cea mai acută de a afla atitudinea ei presupusă, lineară. Este de mirare câtă mișcare epică poate rezulta din date atât de puține. Așezați pe malul unei ape în fața unui imperiu imens, tăcut, câțiva bărbați înfrigurați de dorința erotică fac expediții nocturne, pândesc taine bănuite, realizează într-un cuvânt toate atitudinile bărbătești. În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]