6,868 matches
-
afla În primul rînd ce-ar vedea o fată trecută prin aceeași experiență avută de mine la 16 ani. „Claude avea o pulă frumoasă, dreaptă, bine proporționată”; „CÎnd André și-a desfăcut prohabul la Înălțimea feței mele, am descoperit cu mirare un obiect mai mic dar și mai maleabil”; „Pula lui Ringo era, mai repede, din aceeași familie cu a lui Claude” (pp. 14-15). Acest mod de cunoaștere Îmi mai amintește de un eseu al lui Georges Bataille, În care o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fapt singura armă - prin care libertatea poate fi cucerită. Moartea provocată altei ființe umane - ceea ce se numește Îndeobște crimă - este justificată dacă exigența extazului o cere, și nu e vorba aici de extazul hidos al puterii, ci de extatica existenței, “mirarea de-a fi”: “CÎnd te joci cu focul nu trebuie să te temi că-ți arzi degetele, așa că l-am ars pe tînărul acela. și m-am bucurat În mine de această grozăvie”. Iar existența dăinuie În nesupunere și rebeliune
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sine scripturale, să reprezinte creșterea exponențială a posibilelor Într-o lume tot mai precară și astfel tot mai permisivă, atît de multe Încît timpul devine orar aflat În veșnic stadiu de bruion iar spațiul hartă În mișcare: nu-i de mirare atunci că obiectele În funcție de care timpul și spațiul se produc dau impresia de vitalitate, iar actorului nu-i rămîne decît să se retragă Într-un stoicism local sardonic, cu melancolii trecătoare, mai atent la buletinul meteo decît la fenomenele meteorologice
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Tors în ploaie"). "Restituirea jocului" ne amintește de jocul arghezian în care sunt invocate construcții rămase memorabile: "acolo șezum și plânsem", "ala bala portocala", dar din poemul "Peste picioare", sensibile rămân doar ultimele versuri: "și-a venit pe vânt o mirare/ de ne-a-ncurcat, ne-a răsturnat,/ grele poveștile peste picioare". Volumul aduce schimbări sensibile, în sensul că versurile ne ademenesc prin adevăruri valabile pentru oricare din noi; I. Barbu va intra nu numai în muzica viitoarelor versuri, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
există drum înapoi, procesul este ireversibil: Voi fi de bună seamă devorat/ voi fi sorbit de-adâncurile aceste/ În care toți pieiră până-acum/ Ademeniți de lirica poveste. Nu trebuia să plec să vin/ Să mă opresc într-una cu mirare/ Acum e prea târziu, floarea-nflori/ și iat-o crește fără încetare" ("Floarea neagră"). Poetul nu abdică niciodată de la tonul grav, gama majoră a inspirației sale căutând universul propice creației. Ca și Lucian Blaga, el caută în acest sens satul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este esențială, ci continua devenire a omului ce trebuie privită dincolo de orice șabloane axiologice. Poate că Istoria nu trebuie judecată, ci admirată. Și dacă ceea ce tindem să considerăm drept rău în Istorie ne blochează admirația, atunci să rămânem barem cu mirarea în fața noului pe care omul l-a adus continuu, indiferent de raportările morale la el. * Coloniștii tind să reproducă locurile din care vin; însă despre românii plecați în străinătate nu putem să spunem decât că sunt coloniști colonizați; poate din
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
acasă. Eram frumoasă, aranjată cât de cât, extrem de motivată, nimic nu-mi stătea în cale; colega, în schimb, parcă abia se dăduse jos din pat: nemachiată, cu hainele vraiște pe ea... La fel venea și la birou, nu-i de mirare că nu avansase deloc; era simpatică în felul ei, deși nu avea nici măcar o postuniversitară și era foarte bătrână (la vremea aceea cred că avea deja peste 35 de ani; fetele de la birou, mai toate de-o vârstă cu mine
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Eu am fost consiliată de nenumărate ori, dar am și consiliat la rândul meu; așa l-am cunoscut pe numărul opt**; eram la piață și mi-a atras atenția de departe: foarte tânăr, înalt, cu ținută de manager, cu o mirare copilărească în ochi și un laptop ca al meu atârnat neglijent pe umăr; târguia țelină și precupeața făcea glume obscene; el nu o băga în seamă, se concentra asupra unei rădăcini din care gustase și nu părea chiar mulțumit; i-
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
datinile si oamenii. Ritmul existentei păstorești este dirijat de fenomenul transhumanței, iar acesta urmarește miscarea marilor cicluri naturale. Scriitorul surprinde trăsăturile ce definesc această colectivitate, oamenii de la munte, realist, obiectiv, fără lirism: “Locuitorii aceștia de sub brad sunt niste făpturi de mirare. Iuți si nestatornici ca apele, ca vremea; răbdători în suferinți ca și-n ierni cumplite, fără griji în bucurii [...], plăcându-le dragostea și beția și datinile lor de la începutul lumii, [...] mai cu samă stau ei în fața soarelui c-o inima
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
îl lovi scurt cu muchea baltagului, în frunte". Gheorghiță își îndeplinește astfel datoria de fiu, înfăptuind un act justițiar ca pe un prim pas către maturitate. 3. Nechifor Lipan * “Acel baci știa și altele și cunoștea și slovă, lucru de mirare între ciobani. De la el Nechifor(de la acel baci) deprinsese și unele vorbe adânci pe care le spunea cu înțeles la vreme potrivită” * “Nechifor sa arătat totdeauna foarte priceput în meșteșugul oieritului” * “ Își mângâia mustața groasă adusă a oală. La mustața
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
dar până aci nu înțeleg... Ei, Fănică, să vezi imitație de scrisoare! Să zici și tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri! (oprindu-se și privind pe Tipătescu, care se plimbă cu pumnii încleștați; cu mirare și ciudă.) Uitete la el cum se turbură! Lasă, omule, zi-i mișel și pace! Ce te aprinzi așa? Așa e lumea, n-ai ce-i face n-avem s-o schimbăm noi. Cine-și poate închipui până unde poate
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mult tact. (se aud în fund bătăi în ușă; toți din scenă tac și nu mișcă; iar bătăi, apoi trei fluierături.) E Ghiță, ăsta e semnalul lui! (merge și deschide ușa din fund, prin care apare Cetățeanul, fluierând ca de mirare.) Tipătescu: Iar? (se dă înapoi.) Cațavencu: Omul meu! (se dă cam la spatele Zoii.) Cetățeanul: Da, iar eu! (sughite.) Am venit pentru istoria aia de care am vorbit az dimineață... Ce facem? Iacă, mâine începe... Eu... pentru cine votez? Tipătescu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
aducându-și în sfârșit aminte) A da! Scrisoarea... da... am prițeput... Zoe: Ei! Scrisoarea? Tipătescu: Ce s-a făcut? Dandanache: O am pusă acasă la păstrare... dar stii, la loc sigur... Zoe: Nu i-ai înapoiat-o persoanei? Dandanache: (cu mirare) Cum s-o înapoiez? Tipătescu: Iată te-alegi, el și-a ținut cuvântul... Zoe: Trebuie să i-o dai înapoi... Dandanache: Cum se poate, conița mea, s-o dau înapoi? S-ar putea să fac asa prostie? Mai trebuie s-aldată
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
occidentale, criteriile mai sus menționate sunt interpretate într-o manieră diferită. În primul rând, copiii sunt considerați o „pacoste” atât din punct de vedere financiar, cât și din perspectiva faptului că te împiedică „să-ți trăiești viața”. Nu este de mirare, în aceste condiții, că abuzul asupra copiilor a crescut alarmant. Familia extinsă nu mai participă la creșterea copilului, iar părintele se vede obligat ori să îl lase „de capul lui” de la vârste foarte mici ori să plătească o bonă, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
gustul cititorilor stagna încă în preajma acestora. Vacanța culesului „Aleanul” lui Bacovia din poezia citată în glosa precendentă provine din contrastul dintre cele două vîrste: copilăria și maturitatea, în care tocmai intrase. Pînă aci lucrurile le înțelege oricine. Mai departe apare mirarea că, totuși, această amintire veselă a autorului (singura din copilăria sa) e legată de toamnă, de livezi, de vii. De ce? Pentru că, mă grăbesc să răspund, în copilăria sa exista o „vacanță a «culesului»”. De ea amintește - de asemenea, cu regret
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ținute aproape, vreo sută încă, pentru confruntări morale și alte nevoi sufletești. Cît despre iubitele din vremuri, uitate sînt toate... Fotografia din 1926 Orășeni înstăriți, părinții lui Bacovia și-au comandat portrete în ulei unui pictor itinerant: Schulhofth. E de mirare însă că n-au făcut același lucru și pentru copiii lor. Și mai surprinzător e că nu i-au dus pe aceștia la fotograf. Fotografia e un lucru destul de tîrziu în familia poetului. Caz întrucîtva rar, el n-are nici una
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
București, fapt care a schimbat vechea percepție asupra locului. „Ritmul rapid de modernizare și estetica îmbinată cu utilul ale orașului au devenit lucruri despre care se vorbește astăzi și în cele mai îndepărtate colțuri ale țării, și nu e de mirare că Bacăul a devenit un oraș rîvnit la mutări, detașări, transferări”.4) Evaluarea „modernizării” e însă, în tot acest interval, subiectivă și contradictorie. Ea se făcea în funcție de așteptări, interese, dispoziții. Cel mai adesea era o apreciere sentimentală ori o judecată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
țăranii cinstesc rachiu, vin cald, bere caldă, bragă și limonadă colorată; prin crîșme, soldații strîng în brațe țărance și servitoare grăsune și pline de sudoare”. Poemul e ritmat de exclamația „I... haa...”, pusă la începutul a patru paragrafe. Ea sugerează mirarea, amețirea, absența inhibițiilor, nepăsarea momentană de consecințele faptelor proprii, cheful, inconștiența. Intrat în mijlocul hărmălaiei, Bacovia se și animă, se și întristează, întrucît nu-și găsește locul în ea. E tolerant și, deopotrivă, moralizant; pe alocuri chiar sarcastic: ,,I... haa... la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
neclarități. Pornesc de la o notă dintr-un subsol al volumului Despre starea autografului. Cartea cu olografe.2) Autorul ei, omul de teatru Viorel Savin, aprinde acolo un „fitil” care, după așteptările sale, ar fi trebuit să producă o explozie de „mirări...lucrative”(vorba lui), ceva de genul „Cum e posibil așa ceva?” Ce anume l-a determinat s-o facă? Citind recenta ediție bibliofilă a Stanțelor burgheze 3) el a observat că în textele reproduse există „un melanj de reguli ortografice”, respectiv
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
atribuirea lor m-a jenat: am cerut erată! Orice autor cinstit (și nu mi-l pot imagina pe Bacovia altfel) refuză asemenea „cadouri”. „Dumneavoastră - i-am spus lui M.M. - i-ați lezat «etica», lucru destul de grav”. După o pauză de mirare, trece la altceva: bănuiește că este antipatizat în redacția noastră (a Ateneului) din cauza părerilor despre poet exprimate de el în diverse locuri. îmi amintește că, în 1972, a replicat, printr-un articol apărut în Luceafărul („Poetul și tatăl poetului”), afirmațiilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lumină” - „Noapte”). „Copaci” (numai în poezie) e prezent de 17 ori, „arbori” de trei ori. Ce-i ciudat aci? Primul e un cuvînt vechi, traco-dac (spune G. Mihăilă în Dicționarul său), al doilea e un neologism, de proveniență latină! Puțină mirare e îndreptățită, căci Bacovia contează doar ca poet neologistic. Ceea ce-i surprinzător în ediția bibliofilă a Stanțelor burgheze nu ține de materia volumului respectiv, ci de „poemele în oglindă”, de paginile cu desene și cu versuri aruncate „la inspirație”. Unul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sub influența unui personaj memorabil din proza sovietică. Provincial și serios (cum a observat Ibrăileanu în „Numele proprii în opera comică a lui Caragiale”), Zoe (Zoe Vasiliu) se potrivește cu cam tot ce știm despre mama poetului. E motiv de mirare și în același timp de laudă că Bacovia nu s-a lăsat purtat de val în timpul studenției și n-a participat la feluritele frămîntări și contestații ale colegilor săi, desfășurate în București și în Iași. Protestele, lucru arătat de Spiru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
te pasiona de așa ceva, a-ți ține cumpătul cînd aproape toți din jur sînt inflamați, a nu sta nici măcar la marginea șuvoiului era o dovadă de imunitate la microbii agitațiilor, ca să nu zic de luciditate politică. E iarăși motiv de mirare și de laudă că pe Bacovia nu l-a cuprins febra războiului, dobîndită brusc de nu puțini dintre confrații săi după declanșarea conflictului ce avea să devină mondial. Deși oficial, țara se menținea în neutralitate, revistele și ziarele erau pline
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un loc cunoscut poetului încă din adolescență. Și unde s-a spus (dar pînă acum n-am găsit dovezi în arhive) într-un an școlar ar fi funcționat ca suplinitor. Cea mai scurtă definiție a scepticismului lui Bacovia: cugetare fără mirare. Cînd nimic nu te mai surprinde, totul devine posibil, inclusiv „un nou transformism” (v. „Valuri”, în „Bucăți de noapte”), o catastrofă planetară. în consecință, te comporți aidoma lui, ca și cum te-ai număra printre „ultimii oameni”, liber, cuprins de o excitație
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
săi, îi apărea capital, virtutea virtuților, justificarea supremă”. Același lucru i se întîmplă și lui Bacovia: în a doua jumătate a vieții, faptul de a trăi devine pentru el important de vreme ce în nici o poezie scrisă acum nu-și mai exprimă mirarea că n-a murit. Vorba „Mi-am realizat/ Toate profețiile/Politice” e un compromis de pensionar? Se știe, pensionarii (lucru observabil și azi) se bucură de cea mai mică favoare pe care un regim le-o face. Numai că versurile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]