8,023 matches
-
pe masă, împreună cu cartea de identitate. Mai târziu cobor să vă aduc actele doamnei. Luă bancnota, se îndreptă fără grabă spre bar, deschise o cutie de metal și îmi încredință cheia. Camera era mare și avea un aspect curat, dar mirosea a stătut. Avea un pat de lemn furniruit și un dulap identic, care mai avea încă folia de plastic în jurul picioarelor. Două prosoape, unul albastru și unul mai mic, de culoarea nucșoarei, erau așezate lângă chiuvetă. Cuvertura era verde ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
excepție, și anume în favoarea celui afectat în modul cel mai profund și mai sincer de moartea lui Augusto, cu alte cuvinte în favoarea câinelui său, Orfeu. Orfeu, într-adevăr, s-a pomenit orfan. Când a sărit în pat și l-a mirosit pe stăpânul său mort, și a mirosit moartea stăpânului, spiritul său canin i-a fost învăluit de un nor negru și dens. Avea experiența altor morți, mirosise și văzuse pisici și câini morți, omorâse câte un șobolan, mirosise morți umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
modul cel mai profund și mai sincer de moartea lui Augusto, cu alte cuvinte în favoarea câinelui său, Orfeu. Orfeu, într-adevăr, s-a pomenit orfan. Când a sărit în pat și l-a mirosit pe stăpânul său mort, și a mirosit moartea stăpânului, spiritul său canin i-a fost învăluit de un nor negru și dens. Avea experiența altor morți, mirosise și văzuse pisici și câini morți, omorâse câte un șobolan, mirosise morți umane, dar pe stăpânul său îl credea nemuritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
adevăr, s-a pomenit orfan. Când a sărit în pat și l-a mirosit pe stăpânul său mort, și a mirosit moartea stăpânului, spiritul său canin i-a fost învăluit de un nor negru și dens. Avea experiența altor morți, mirosise și văzuse pisici și câini morți, omorâse câte un șobolan, mirosise morți umane, dar pe stăpânul său îl credea nemuritor. Pentru că stăpânul său era pentru el ca un zeu. Și mirosindu-l acuma mort, simți că-n spiritul său se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
l-a mirosit pe stăpânul său mort, și a mirosit moartea stăpânului, spiritul său canin i-a fost învăluit de un nor negru și dens. Avea experiența altor morți, mirosise și văzuse pisici și câini morți, omorâse câte un șobolan, mirosise morți umane, dar pe stăpânul său îl credea nemuritor. Pentru că stăpânul său era pentru el ca un zeu. Și mirosindu-l acuma mort, simți că-n spiritul său se prăbușeau toate temeiurile credinței sale în viață și în lume și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un nor negru și dens. Avea experiența altor morți, mirosise și văzuse pisici și câini morți, omorâse câte un șobolan, mirosise morți umane, dar pe stăpânul său îl credea nemuritor. Pentru că stăpânul său era pentru el ca un zeu. Și mirosindu-l acuma mort, simți că-n spiritul său se prăbușeau toate temeiurile credinței sale în viață și în lume și o imensă dezolare îi umplu pieptul. Și, încovrigat la picioarele stăpânului său mort, gândi astfel: „Bietul meu stăpân! Bietul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vedeam în timpul acelor raiduri aeriene: clară, albă și orbitoare. Aud chiar și sirenele și simt mirosul de fum. Acum câteva luni a izbucnit un incendiu pe șantier și Harry se tot plângea de miros, dar nu poți să știi cum miroase focul până nu ai inhalat fumul unui oraș care arde. Atât de pline de viață sunt aceste frânturi de amintiri. Dar până să apuc să le prind, lumea devine din nou obscură, așa cum se întâmpla în timpul bombardamentelor. Știu fapte clare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sau chiar dacă mi s-au întâmplat mie și nu altcuiva. M-am născut acum șase ani în vama de pe râul Hudson. Am fost conceput cu un an în urmă într-o noapte luminată de fulgere, într-un hambar din Germania mirosind a balegă. Orice dovezi ale unei existențe anterioare sunt doar zvonuri pe care le-am auzit. În locul amintirilor am instincte; în locul trecutului am acest prezent greu de explicat, căpătat prin metode necinstite și absolut ieșit din comun. „Unii cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu ar fi fost nelalocul lor într-un teatru de varietăți, gândul îi zbură de la problemele mele. — Nu-i așa că e o frumusețe? întrebă el. Am fost de acord că era. Deschise portiera și se înghesui pe scaunele tapițate care miroseau așa de bine că îți venea să le mănânci. Poate ar trebui să te apuci și tu de fumat, spuse el scoțând din buzunar un pachet turtit de Lucky Strike și împinse bricheta în aprinzătorul de pe bord. Nu o să îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care am adus-o pe Abigail acasă de la spital. Madeleine se dusese la culcare devreme în acea seară. Era epuizată și trebuia să se trezească în câteva ore ca să hrănească bebelușul. Dar eu am intrat în camera care încă mai mirosea a vopsea proaspătă ca să mai arunc o privire înainte să mă bag în pat. Trebuia să o mai văd. Trebuia să mă asigur că încă era acolo. Avusesem de gând doar să o văd și să plec, dar prezența fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
palme, buzele i s-au strâns într-o grimasă. Chiar o iubeam mai mult ca niciodată. S-a mișcat puțin ca să îmi facă și mie loc pe marginea patului. M-am așezat și i-am luat mâna într-ale mele. Mirosea a spital și a lapte. Mă întrebă dacă l-am văzut pe David și dacă nu mi se părea cel mai frumos bebeluș din incubator; i-am răspuns că l-am văzut și că era cel mai frumos, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care refuzasem să intru. El era bărbatul în care nu mă transformasem. Așa că nu înțelegeam ce făceam acolo, căutându-mi un loc de parcare pe o stradă cu băltoace, într-un cartier cam vechi, care, după atâția ani de la război, mirosea a paranoia. Soarele zorilor alunga orice umbră și scotea în relief fiecare ușă ferecată. Sinagoga din piatră stătea ca un bătrân cocoșat care întorsese spatele lumii. Am împins ușa și am intrat. Aerul rece și umed încă mirosea a mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de la război, mirosea a paranoia. Soarele zorilor alunga orice umbră și scotea în relief fiecare ușă ferecată. Sinagoga din piatră stătea ca un bătrân cocoșat care întorsese spatele lumii. Am împins ușa și am intrat. Aerul rece și umed încă mirosea a mâncare râncedă și a ceva la fel de neplăcut, dar mai puțin concret. Dacă aș fi fost un romantic, aș fi spus că mirosea a disperare. Mi-am spus să mă întorc și să fug, cât mai aveam timp. Acum câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bătrân cocoșat care întorsese spatele lumii. Am împins ușa și am intrat. Aerul rece și umed încă mirosea a mâncare râncedă și a ceva la fel de neplăcut, dar mai puțin concret. Dacă aș fi fost un romantic, aș fi spus că mirosea a disperare. Mi-am spus să mă întorc și să fug, cât mai aveam timp. Acum câțiva ani nu găsisem nimic aici. Nici acum nu era. Am început să merg pe coridor. Roșcatul nu era acolo. Nici unul dintre bărbați nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Tatăl meu o plăcuse întotdeauna pe Charlotte. Și cine putea să îl învinovățească pe Pfeffer? Lotte arăta ca Jean Harlow. Cred că avea cam treizeci de ani când o întâlnisem de câteva ori, înainte să dispărem, dar noaptea, sub cearșafuri mirosind a acru și a transpirație - chiar și atunci când făceam rost de săpun, nu putea spăla mizeria din viețile noastre - diferența de vârstă dintre mine și Charlotte Pfeffer dispărea. În timp ce stăteam într-o sală de judecată a statului New York, sub privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
uitat de dulciuri. Am uitat de băieții din curtea școlii care îmi spun ucigașul lui Isus. Încerc să țin pasul cu tata, care se grăbește prin seara roșiatică din Amsterdam, spre mama, care va deschide ușa apartamentului proaspăt frecat, care miroase a cină, pentru a-i vedea pe soțul și pe fiul ei stând cu un buchet de lalele stacojii, arzătoare, între ei. Un bărbat se lovi de spatele meu, își ceru scuze și merse mai departe, dar eram deodată conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
consultații. Dădea impresia că toți oamenii, bărbați sau femei, Îi trezeau un ușor dezgust. Știind că Tamar era de câțiva ani Îndrăgostită de el, se delecta aruncându-i din când În când câte o remarcă scurtă și acră: —A ce miroși azi? Sau: — Îndreaptă-ți fusta. Încetează să-ți irosești genunchii pe noi. Am văzut deja peisajul ăsta de douăzeci de ori pe ziua de azi. De data asta Îi spuse: Pune-mi, te rog, pe birou vaginul și colul uterin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima de o vulpe Încolțită de hăitași. Dar sânii Îi erau plini și atrăgători, iar mâinile extrem de frumos modelate, ca ale unei tinere din Orientul Îndepărtat. Îi Întinse o legătură cu haine de-ale lui Uri, călcate de curând și mirosind a curat, și Îi ordonă: —Îmbracă-te. Și bea asta. Și vino să stai jos aici, lângă cămin. Încearcă să nu vorbești câteva minute. Irakul va Învinge probabil și fără ajutorul tău. O să-ți fac o omletă și niște salată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să ridice capul, văzu că era călărit de un copil, care Îl bătea ritmic cu pumni slabi și răi În cap și Îi strângea gâtul Între genunchi. Până Începu să se sufoce. Fima mai notă În jurnal: „Așternutul de pat miroase deja. Azi trebuie să duc o legătură cu așternuturi la spălătorie. Totuși a fost ceva: a rămas aleanul după munții aceia golași și lumina ciudată, cenușie, dar mai ales după dangătul clopotului al cărui ecou răsuna În văi părăsite, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înălțimea Sa să răspundă la această Întrebare? Deșertăciune a deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni? Va recurge Înălțimea Sa din nou la vechile argumente: Unde erai când am creat lumea? Eu sunt Cel ce sunt? Bătrânului Îi scăpă un fel de râgâit mirosind acru a tutun și arak, Întoarse palmele, care erau bătătorite ca ale unui zugrav, și le așeză pe genunchi, simple și goale. Doar inelul de pe deget licări o clipă, apoi strălucirea lui se stinse. Mesteca ceva? Zâmbea? Ațipise? Fima renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
polovtiene de Borodin, care lui Fima nu-i plăceau. Lumina din ce În ce mai strălucitoare Îi ardea ochii. Închise geamul și Începu să caute un pulover, dar Întârzie și nu mai putu salva ceainicul electric, care fiersese prea mult pe uscat și acum mirosea a fum și cauciuc ars. Fima avea de ales Între a-l lăsa la reparat În drum spre serviciu sau a cumpăra unul nou. Problema ta, amice, Își spuse. Mestecă o pastilă contra arsurilor și optă pentru libertate. Telefonă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
său nu avea nimic să-i ofere, Fima Îi scoase cu degete atente și delicate Îmbrăcămintea de deasupra. Ca un tată care Își pregătește fetița bolnavă pentru somn. Îi Întinse o pijama de flanelă roasă: o scoase din dulap, o mirosi și ezită, dar alta nu avea. O acoperi cu plapuma lui și Îngenunche lângă ea pe podeaua rece, se scuză pentru caloriferul care nu prea Încălzea și pentru salteaua care era toată numai văi și dealuri. Ea Îi lipi palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
corectai ebraica la fiecare a treia propoziție. Nu e ușor de trăit cu tine. Când Îmi pensez sprâncenele sau mă epilez pe picioare, te uiți de parcă ai fi găsit un păianjen În salată. Dar dacă eu Îți spun că Îți miros ciorapii, Începi să miorlăi că am Încetat să te iubesc. În fiecare seară provoci discuții, al cui e rândul să ducă gunoiul și cine a spălat ieri vasele și dacă astăzi sunt mai multe vase de spălat decât ieri. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
plină de igrasie. Plăcile de faianță sunt crăpate. Varul se cojește și cade. În câteva locuri au apărut pe pereți flori de mucegai. Fie iarnă, fie vară persistă aici un miros umed, de sudoare, un iz de burlac bătrân. Balconul miroase Îngrozitor nu numai din cauza cutiei cu viermi abandonate. Iar tu pur și simplu te-ai obișnuit și nu-ți mai pasă. Fără Îndoială, obișnuința este sursa tuturor relelor. Exact la acest gen de rutină se referea Pascal când scria despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și puloverul roșu, puțin lărgit, ca și cum se abținea din toate puterile să nu-i tragă o palmă peste obrazul grăsuț. Ochii Îi erau uscați, strălucitori, iar chipul ridat, Îmbătrânit, de parcă nu Yael, ci bătrâna ei mamă se apleca peste el, mirosind a pâine neagră și măsline și săpun simplu de toaletă. Și spuse cu mirare, cu un zâmbet Încordat, vorbind parcă nu cu el, nici cu ea Însăși, ci cu aerul: —Era tot iarna. Eram În februarie și atunci. La două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]