6,924 matches
-
cred că acest sacrificiu n-ar fi extraordinar. În definitiv, deși sunt peste cap prins În lucrul la Istoria literaturii, fără concedii de ani de zile, muncind și pentru radio ca să mai câștig un biet ban ce mă ferește de mizerie, eu mă sacrific răpind din timpul și energia mea de om În vârstă și ostenit, ca să scot Dialogul. Jur În fața Cerului, că nu din ambiții personale, ci numai fiindcă cred că se poate realiza ceva frumos și În sine valoros
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
l-ai trimis Îl citisem deja În Akzente. Din păcate, nefiind inedit, iar Dumneata fiind autor român, nu-l pot prelua: Nemoianu, supărat pe mine că i-am cerut texte inedite, nu mai vrea să colaboreze la Dialog: astea sunt mizeriile mele de biet redactor de revistă! Trimite-mi deci, căci primesc cu bucurie, texte politice sau proză - inedite. În privința lungimii, vedem noi cum vom rezolva, nu-ți fă probleme. Aștept prin urmare nerăbdător. În noul număr din Dialog (al 4
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Încheiat, chiar dacă „tipărirea” lui Întârzie - dacă textul dumitale ar fi fost mai scurt, aș fi găsit poate o modalitate de integrare În acest număr. Am aterizat pe două zile În București, la jumătatea lui ianuarie. Te izbește mai cu seamă mizeria Îngrozitoare În care se zbate populația și starea generală de ofilire, degradare a orașului. N-am Îndrăznit să vorbesc despre asta În interviurile ce le-am dat acolo televiziunii și presei, ca să nu jignesc. Politic, lucrurile sunt tulburi căci comuniștii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lucrul: dactilografie, documentație etc.), Ministerul de Finanțe nu voia să onoreze subvenția, cu toate că era semnată de ministrul Culturii și aprobată (supravizată) de Roman (atunci prim-ministru). De altă parte, am găsit o țară În dezagregare. Capitala arată groaznic, țigănia, murdăria, mizeria (materială și mai ales morală) sunt indescriptibile. Opoziția e slabă și dezbinată. Chiar Alianța Civică, În care mulți (intelectuali, desigur) și-au pus oarecari speranțe, pare și ea ezitantă și cu conflicte interne mocnite, chiar la nivel de personalități de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și chiar mult Înainte, nu doar asupra „erorilor” Partidului, ci și despre Gulag, lagăre, execuții (la fel cum „partea adversă” cunoștea Holocaustul). În plus, avea zilnic În față realitatea cotidianului socialist, marasmul care sufoca tot mai largi părți ale populației, mizeria, frica, demagogia. Să-l fi Îndârjit tocmai farsa pe care o contempla și o trăia zilnic? Ca un bun soldat al Cauzei, sperase, ca și prietenii săi, În perioada de „cucerire și consolidare” a Puterii, că va veni momentul când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la rândul meu, că rămăsese „roșu”. Ne-am plăcut totuși, ne-am acceptat carențele. Aveam avantajul de a nu-l fi cunoscut În perioada „oficială”. Trecuse, Între timp, prin grave crize psihice și nu numai. Marginalizat, suferea, ca toată lumea, de mizeria vieții socialiste. Regimul evolua spre o otrăvită tocăniță național-socialistă, În premisă bizantină. În degenerata atmosferă a compromisurilor, complicității și demagogiei generalizate, fixația sa „stângistă” putea fi luată, În acel moment, drept... integritate, chiar dacă semăna cu monomania. Povestea cum refuzase să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vecinătatea sa, Într-o actualitate de destin În multe feluri instructiv. * Europa anului 1936 păstra tot mai greu aparențele normalității. Viața parlamentară și ultimele iluzii ale confortului civilizației sporeau confuzia În țările care mai sperau amânarea furtunii. În regimurile autoritare, mizeria morală și socială accelera demagogia limbajului oficial. Uniforme și urale, mizerie și palavre, teroare și promisiuni, Înarmare și declarații de pace, Întuneric și carnaval. „Cultul” dictatorilor de tristă celebritate ai epocii prolifera și prin Înmulțirea a tot felul de „șefi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Europa anului 1936 păstra tot mai greu aparențele normalității. Viața parlamentară și ultimele iluzii ale confortului civilizației sporeau confuzia În țările care mai sperau amânarea furtunii. În regimurile autoritare, mizeria morală și socială accelera demagogia limbajului oficial. Uniforme și urale, mizerie și palavre, teroare și promisiuni, Înarmare și declarații de pace, Întuneric și carnaval. „Cultul” dictatorilor de tristă celebritate ai epocii prolifera și prin Înmulțirea a tot felul de „șefi” cu depline puteri peste tot unde mai supraviețuia o comunitate care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Credem că observația se extinde și asupra romanului Inimi cicatrizate și că, de fapt, tot ce a scris Blecher este impregnat de o astfel de fervoare a eternului, a măreției În vulnerabilitate. Cum spune Pascal, „un copac nu-și cunoaște mizeria”... Tragica asumare a destinului, În deplină cunoștință, cu o acuitate mereu În alertă, veghea până la capăt, marea posesie strict și tragic omenească, spulberă instantaneu obiecțiile ce s-au dus dintotdeauna acestui tip de literatură și de spiritualitate, considerată pesimistă, excesivă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
romane ale lui Ernesto Sábato, ca repere ale unei solidarizări publice. „Scrisoarea deschisă” către Ernesto Sábato era Însă - cititorul deprins cu limbajul codificat al acelei sinistre perioade ceaușiste va Înțelege fără dificultate - dedicată și unei Românii traumatizate de opresiune și mizerie, scriitorilor ei sufocați de teroarea și turpitudinea tiraniei. Între omagiile care sporeau În acei ani În jurul lui Ernesto Sábato, evocat ca un vârf al literaturii contemporane, dar și ca un Înalt model etic al libertății, rândurile „românești” Însuflețeau o particulară
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În zbuciumate pagini Întretăiate cu Baudelaire și cu Victor Brauner, și cu Che Guevara, cu Întunecatul Schneider și cu Isaac Orbul, părintele Kabalei moderne, polemizând despre terorism și artă, libertate sexuală și crimă, responsabilitate și ocultism, tiranie, știință, antisemitism, nebunie, mizerie, stalinism, avangardă. Personajul Sábato discută cu Bruno, personajul său, iar Bruno relatează, ca un zelos reporter și emul, aparițiile lui Sábato pe străzile, În cafenelele și casele din Buenos Aires. Diavolul și iubirea, suferința, drastica pedagogie iezuită a „omului nou”, rătăcirea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pusă În chestiune prin infidelitate, nu este necesar ferită de nevoia de transcendență, precum nici pribegiile păcătoase ale credinciosului nu se separă pentru totdeauna de Sacralitate. Cititorul nu poate evita să-l confrunte pe Musil cu Flaubert, maestrul neiertător al mizeriei „romantice”, susurând În putridul realității. Claudine nu este, În nici un fel, Înrudită cu Emma, iar proza lui Musil, ca și viziunea sa, este radical diferită de realismul, nu o dată sarcastic, din capodopera lui Flaubert. Eroina lui Musil nu este o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ultima ființă umană, Bérenger Își menține Încăpățânatul scepticism. «Sunt ultimul om, am să rămân om până la capăt! nu capitulez!» Refuzul de a «capitula» nu Îl onorează deloc. Spaima de schimbare restrânge, de fapt, progresul. A alege o existență dependentă de mizerie - o viață de limitări (precum cea a lui Bérenger: Nu mă pot obișnui cu viața») - este opțiunea unui laș. Nu este vorba de «păstrarea integrității sau identității». Bérenger nu conservă decât jalnica existență pe care o detesta și care, firească
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scris anume pentru Saul de mâna surorii sale, În lunile dinaintea plecării din România stalinistă, Îmi evoca o perioadă familiară. O atentă radiografiere a rănilor pe care sensibilitatea le accepta, zilnic, În confruntare cu barbaria totalitară: supravegherea isterică a populației, mizeria vieții cotidiene, demagogia și delațiunea, micul antisemitism popular, prețul scump plătit al solitudinii și inocenței. Scrisorile părinților către proaspătul refugiat În America sunt pline, În anii războiului, cât și după aceea, de o extraordinară duioșie și Îngrijorare față de soarta pribeagului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
înserat să poată ajunge la Jamul Mic. Deci au plătit lui Țăranu datoria cu prisosință și au plecat cu finul lui Cojocaru. în România, la Lățunaș înainte de a ieși din Vârșeț călăuza i-a dus acasă la el. Aici o mizerie înfiorătoare, care i-a impresionat, îngrijorându-i pe ce mâini își dăduseră soarta. Cojocaru le spusese că prietenul lui, Petre Boroancă, vine să-i întâlnească, la marginea satului. Au ajuns la punctul hotărât și Boroancă se lăsa așteptat cam peste
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
creștin de profunzime, același geniu filosofic și poetic în plină desfășurare, cu toate condițiile-i create de executanții Jilavei a oribilei crime, care se săvârșea asupra lui cu fiecare clipă, cu fiecare zi ce trecea, el rămâne senin în toată mizeria pe care o trăiește, socotind-o o treaptă spre devenire, asemeni sfinților. Versurile sale au apărut în 1995 la Editura Majadahonda sub egida Fundației George Manu și sunt rodul memorării lor de către foștii lui colegi de Cazimcă: Gheorghe Calciu Dumitreasa
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
vorbim de suferința tuturor în acel loc și în acea perioadă. Cu perseverență și satisfacție diabolică se refuza orice medicație, care ar fi putut salva niște vieți, dar nu asta le era intenția, ci aceea de a le distruge. În mizeria fiziologică în care se trăia, șansa de a supraviețui era minimă, căci resursele organismului erau epuizate, sistemul imunologic redus aproape la zero, iar flora microbiană extrem de bogată, și în condițiile de subalimentație cruntă, lipsă totală de căldură și umezeala permanentă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ținete din lemn, fără capac, cu fecale umane, în care cădeau din când în când șobolani; îi auzeam, nu-i vedeam, în întunericul de nepătruns, se zbăteau în ținetă și apoi ieșeau în cameră, plimbându-se și scuturându-se de mizerie și răspândind un miros îngrozitor de fecale. În spatele unei uși de scândură era o saltea de paie și o pătură cazonă pe care puteam să dorm. Mâncarea venea tot la trei zile. Dimineața se da o jumătate de gamelă de apă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Mama cânta mereu în casă, la bucătărie sau în grădină și ne îndemna și pe noi copii: „Cântați copii să vă aud cântând!” Bunicul-preot și el cânta chiar și la bătrânețe. Mă întrebam de ce îmi venea mie să cânt în mizeria vieții pe care o trăiam și atunci îmi răspundeam singur prin cuvintele Căpitanului: „Pentru a putea să cânți îți trebuie o anumită stare sufletească. O armonie în sufletul tău. Cel ce merge să fure pe cineva, acela nu poate cânta
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
celulă sau la vecini sau pe coridor, dar nopțile veneau cu tot cortegiul lor de gânduri și uneori cu amintiri frumoase, care aveau darul să ne îndurereze și mai mult: „Ne sun maggior dolore che ricordarsi da tempi felici nella mizeria” vorba lui Dante Aligheri. După câteva luni, în vară am reușit să-l scoatem pe Domnul Petrașcu la plimbare, în curticica din fața „Cazimcii”. La una din plimbări Nicolae Petrașcu mergea la brațul lui Nuti Pătrășcanu, iar eu cu Tavi Voinea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
detenție (mulți dintre martori fiind încarcerați înainte de 1958 - anul venirii la comanda penitenciarului Aiud a col. Crăciun Gh.). Condițiile de viața din penitenciar, astfel cum au fost descrise de martori, nu puteau să nu conducă la apariția unor boli de mizerie și în final la decesul multor deținuți din aceste cauze. Este demn de reținut că într-o perioadă în care TBC era o maladie perfect tratabilă în penitenciarul Aiud s-au înregistrat peste o treime din decese numai din aceasta
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
am ajuns. Nu pot spune că-mi făcea plăcere să înot în bezna aceea, dar n-aveam de ales. Apa îmi ajungea până la umeri, era rece ca gheața, dar n-am remarcat nimic neobișnuit la ea. Era apă normală, fără mizerie în ea, cu densitate obișnuită. În jurul nostru, o liniște desăvârșită. Parcă ne aflam pe fundul unei fântâni. Nu vibra nimic. Nici aerul, nici apa, nici întunericul. Nu se auzea decât clipocitul provocat de mâinile și picioarele noastre. Ecoul părea mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cineva fiecare nerv. În viața mea nu mai simțisem o asemenea groază. Nu o puteam asemui cu nimic. O groază ce izvora din infernul nenorociților care nu urmăreau decât să ne strivească. Aveam impresia că se condensaseră toată bezna și mizeria existentă într-o halcă mare ce atârna deasupra capului nostru. Nu mi-am dat niciodată seama că spaima putea apăsa atât de greu. — Nu te opri! îmi țipă ea în urechi. Vocea ei fusese seacă, dar nu tremura. Abia când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe fată să intre prima, după care am încercat să fixez ușa în așa fel încât să nu se vadă înăuntru. Am pus și lanțul. Era ordine în cameră. O clipă am crezut că greșisem apartamentul. Mobila la locul ei, mizeria de pe jos strânsă, sticlele sparte și cioburile dispăruseră. Cărțile și discurile erau la loc pe rafturi, hainele în dulap pe umerașe. În dormitor, bucătărie și baie era o curățenie exemplară. Uitându-mă mai atent, am văzut și consecințele distrugerilor: tubul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
îi cere ca remediu împotriva toxinei din fariseismul declarațiilor . Elevii claselor a dousprezecea din România învață istoria revoluției anticomuniste de la Iași 1989 - Piața Unirii, după sursa Cassian Maria Spiridon și iau de bune palavrele samsarilor din agora . CE PRĂPĂD, CE MIZERIE MORALĂ! Miza calculată corespunde realmente fostelor tentative didactice de construire a “omului de tip nou”, un rest de neoproletcultism alimentat cu modelele propuse de dl Simirad - “eroi ai neamului românesc” însângerații atroce ai revoluției din Iași - Piața Unirii”, cu plodul
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]