7,852 matches
-
merite și cu păcate aparținând unei întregi generații. Se constată fără efort că examenul relatării obiective, la rece, nu este trecut totdeauna. Poate fi și aceasta o probă de autenticitate! Și împrejurările, și motivațiile strict personale pun suficientă presiune pe narator, încât să nu mai observe că se întâmplă să refuze interlocutorului ceea ce sieși își poate, totuși, îngădui. Dau un exemplu ce îmi este oarecum... familiar. Când Mihai Drăgan îi cere, probabil pe un ton imperativ, precum îi dicta firea, să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
anilor 19201940 trebuie să citească și memoriile pianistului Radu T. Constantinescu (1900-1986), profesor, director al Conservatorului ieșean și principal fondator al Filarmonicii din Capitala Moldovei. Figurile descrise în paginile sale inspirate defilează într-un tempo susținut de forța sufletească a naratorului, în stare să retrăiască la vârsta de 80 de ani tot ce i-a marcat destinul în mod definitiv. Muzicienii, scriitorii, pictorii, profesorii, medicii aduși în prim plan cu o vorbă de spirit, un gest semnificativ sau o întâmplare trăită
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
merite și cu păcate aparținând unei întregi generații. Se constată fără efort că examenul relatării obiective, la rece, nu este trecut totdeauna. Poate fi și aceasta o probă de autenticitate! Și împrejurările, și motivațiile strict personale pun suficientă presiune pe narator, încât să nu mai observe că se întâmplă să refuze interlocutorului ceea ce sieși își poate, totuși, îngădui. Dau un exemplu ce îmi este oarecum... familiar. Când Mihai Drăgan îi cere, probabil pe un ton imperativ, precum îi dicta firea, să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de restul componentelor unui mesaj; la nivel funcțional, cuvântul îndeplinește un anumit rol în context. Conținutul este concretizat, în cazul cuvântului monosemantic, într-un singur sens (aspirină "nume dat acidului acetilsalicilic", teoremă "afirmație al cărei adevăr se demonstrează prin afirmație", narator "povestitor"34 etc.), iar în cazul celui polisemantic în mai multe sensuri care se diferențiază în context, de exemplu, a trece: Unchiul a trecut pe la noi. ("a venit") Dunărea trece prin România. ("are cursul prin...") A trecut examenul. ("a promovat
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Aldulescu, dar tot delir. La Aldulescu, într-un aer rural, două femei cad dintr-o dată pradă organului genital masculin purtat cu mândrie de un domn pe nume Robert. Se prosternează în fața lui, se miră tot timpul cu icnete mistice, împreună cu naratorul, de mărimea întregului aparat masculin de reproducere. Ei bine, fetele reușesc până la urmă să mai potolească din virilitatea nesățioasă a masculului propus de Aldulescu. Brumaru și-a câștigat acel drept misterios de a scrie „la fel“. Nu mai insist asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Ajungem și la proza cea mai bună, venită din partea lui Ioan Groșan. Lumea organizatorilor de petreceri de la Costinești, replici libidinoase amestecate uniform cu tării americane sau cubaneze, propagandă, umor. Pe scurt, o fată vine la mare să își cunoască tatăl (naratorul scriitoră, ajuns organizator al unui concurs penibil intitulat „Madame Bovary“. Îl cunoaște mai bine decât ar fi vrut (acesta desfășoară un întreg plan de seducție nerecunoscând în micuța ardeleancă urmele unei aventuri de tinerețe în vremea unui cenaclu literar de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
credință și fidelitate (conjugală) și „Fiul“ - însetat de pofte carnale și iubitor de existențialiști - care își zdruncină „moralul și sănătatea“ vrând să se ia la trântă cu „Tatăl“ într-o carte. Personajele lui François Weyergans nu sunt ficțiune, autorul e naratorul, într-o scriere versatilă, ironică, dramatică și surprinzătoare, cum n-am mai citit de mult. Belgianul Weyergans a făcut să freamăte lumea literară franțuzească în 2005, când a câștigat Premiul Goncourt, și nu oricum, ci „detronându-l“ pe Houellebecq. Dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
secundare și figuranții (orchestra) iau de multe ori prim-planul în dauna „eroilor“. Ritmul se accelerează, amintind, dacă tot e să rămânem în domeniul muzicii, de acel concert splendid al lui John Coltrane în Newport: Diminuendo and crescendo in blues... Naratorul romanului pare a fi discretul Băiat Să-i luăm pe rând: Tata e burghezul perfect al începutului de secol XX. Deține o afacere prosperă (face un bussines din sentimentul naționalist al americanului - steaguri, artificii etc.), e membru al unui club
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
crime și atentate cu bombă. Pianist, discipol al lui Scott Joplin (tăticul ragtimeului), e „autorul“ bebelușului găsit de Mamă în grădină. Obsesia sa vindicativă va duce la moartea tinerei negrese, la propria moarte și la un final apoteotic al... „secolului“. Naratorul romanului pare a fi discretul Băiat. Nu poți afirma asta cu tărie, însă... Discreția sa, talentul de a se decupa din scenă, de a se contopi cu fundalul îl indică totuși ca pe un potențial observator. Ragtime - printre cele 100
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
citate "sonetele deșănțate" ale lui Aretino (1524), scrise pentru a ilustra o serie de gravuri de Giulio Romano care înfățișau diferite poziții sexuale. Imensa majoritate a operelor pornografice sunt însă povestiri. Acestea pot fi asumate în mod direct de către un narator exterior poveștii sau de către un narator care este totodată personaj în interiorul ei. Ele se pot, de asemenea, prezenta la modul mai puțin direct, prin intermediul unor formatări non-narative, care nu sunt, la drept vorbind, genuri, ci "hipergenuri", mari forme de organizare
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
1524), scrise pentru a ilustra o serie de gravuri de Giulio Romano care înfățișau diferite poziții sexuale. Imensa majoritate a operelor pornografice sunt însă povestiri. Acestea pot fi asumate în mod direct de către un narator exterior poveștii sau de către un narator care este totodată personaj în interiorul ei. Ele se pot, de asemenea, prezenta la modul mai puțin direct, prin intermediul unor formatări non-narative, care nu sunt, la drept vorbind, genuri, ci "hipergenuri", mari forme de organizare textuală: dialogul, scrisoarea, jurnalul intim... Iată
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
deocheată: "Impulsul libidinal al primului degajă, din cauză că satisfacerea sa este împiedicată de femeie, o tendință ostilă față de această a doua persoană și apelează la a treia persoană care inițial îl deranja ca aliat"*. Ibid., p. 148. Spunându-și povestea deocheată, naratorul îi face plăcere naratarului, pus astfel în postura de evaluator al calității enunțării tendențioase. Aceasta din urmă implică un al treilea, femeia, care a făcut obiectul unei transformări: a trecut de la statutul de tu la cel de persoana a treia
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
interpelat în calitate de subiect doritor luat individual, în poveștile deocheate este inclus, înainte de orice, ca participant la veselia colectivă. Povestirea atribuită lui San-Antonio, deși ține de o lectură individuală, se străduiește constant să aducă în scenă un al treilea complice: personaje, narator, cititor, toate se presupune că aparțin aceleiași comunități, întemeiată pe valorile hedoniste asumate la modul ostentativ atât în povestirea propriu-zisă, cât și în narațiune. Reculul poveștilor deocheate tradiționale și difuzarea masivă a pornografiei sunt incontestabil legate. De altfel, literatura pornografică
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
puternic pornografice. Cartea este alcătuită din trei părți. Prima și a treia țin clar de erotic, iar partea centrală este pornografică. Unitatea de ansamblu este asigurată de faptul că textul se prezintă ca o succesiune de fantasme atent elaborate de narator, acest "rege al zânelor" care domnește, în imaginarul său, peste o mulțime de femei supuse. Următorul pasaj extras din prima parte este tipic erotic: "Toată după-amiaza, în lumina striată, stătuse într-un maiou bărbătesc care-i mângâie sânii la orice
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
plasat la o distanță care permite scenei reprezentate să-și păstreze un statut estetic. Această proză poetică rafinată contrastează puternic cu scriitura secvențelor pornografice, care exhibă absența punctuației și o pronunțată oralitate, redând cât mai fidel excitația sexuală pe care naratorul este însărcinat să i-o împărtășească cititorului. În următoarea scenă, de pildă, enunțătorul se masturbează elaborând o fantasmă pornind de la o fotografie publicitară înfățișând un aparat de masaj: "unde a ajuns mașinăria chestia asta masează cu apă rece fotografia e
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
este vorba despre un prezent care istorisește o întâmplare deja încheiată (prezentul narațiunii) sau care evocă evenimente ce se desfășoară în momentul enunțării (prezentul deictic): aceste enunțuri la prezent creează ceea ce pretind că descriu într-un univers de fantasme unde naratorul este totodată creator și actor. Dacă Le Roi des fées operează o simplă juxtapunere între erotic și pornografic, în aceeași perioadă seria romanescă Emmanuelle căuta mai degrabă să facă un compromis între acestea. De altfel, compromisul i-a și permis
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
unui contract mai mult sau mai puțin explicit între indivizi, care devin astfel parteneri voluntari. Propunerea de a se angaja într-o relație sexuală nu se împiedică de verosimilitate, fiindcă adevăratul contract este, de fapt, cel care se stabilește între narator și cititor, care trebuie să fie asigurat că găsește în operă un număr suficient de secvențe pornografice împlinite. Cu privire la acest punct, este o diferența netă între veritabilele opere pornografice și operele din care doar anumite secvențe sunt pasibile de o
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
pentru a justifica scena, că el merge să se masturbeze. Se întâmplă însă ca unul dintre personaje să se prefacă a ține piept, pentru scurt timp, avansurilor celuilalt. În Anti-Justine de Restif de la Bretonne, e cazul tinerei Conquette Ingénue, fiica naratorului, care, făcându-și socotelile, vrea să se căsătorească virgină. Acceptă totuși să fie linsă. "O lingeam cu înflăcărare, pândind clipa când avea să dea drumul licorii virginale, ca să mă arunc pe ea și s-o pătrund. Slobozi încă de la a
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Apare aici foarte exact ideologia care însoțește difuzarea pornografiei canonice. În realitate, acest roman de Restif include o doză zdravănă de violență, dacă e să ne gândim fie și numai la faptul că intriga se bazează pe practicile incestuoase ale naratorului față de fiica lui în copilărie, adolescență și la maturitate. Dar, fiindcă personajele au nume fanteziste ("Montencon", "Doamna Poilsoyeux", "Brideconin", "Vitnègre"*...), iar scenele reprezentate frizează adesea delirul, se produce o îndepărtare de real care eufemizează această violență. În orice caz, nu
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
draperia care scapă din șnur ca metaforă a femeii care cedează). Recursul la aluzie ne transpune în registrul erotic, pe care pornografia îl respinge. Precizând că ea "se gândi că niciodată nu se iubiseră mai puțin ca în ziua aceea", naratorul întărește doxa care opune sexualitatea și iubirea veritabilă; ceea ce justifică oblic eliziunea scenei. Scena pornografică construiește nu un tablou unic, pe care l-am putea fixa într-o singură imagine, ci o configurație dinamică de diferite relații între mai mulți
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
să fie satisfăcută. Dispozitivul pornografic vizează plenitudinea. 2. Înlănțuirea scenelor Cum se înlănțuie scenele într-o operă? A priori, autorul dispune de două strategii majore: prima constă în a le juxtapune renunțând la orice intrigă veritabilă. Este mai ales cazul naratorului care se mulțumește să descrie o serie de fantasme. După cum am observat deja, aceasta este tehnica folosită în Le Roi des fées. În forma aceasta de organizare elementară, episoadele tind să fie permutabile. Lucrul acesta se observă într-o carte
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
pregnant disocierea între un real frustrant și imaginar, trimite cititorul la condiția lui efectivă, în loc să-i propună ficțiuni compensatorii urmând să-i fie înfățișate ca parte integrantă a realității. Astfel, se recurge adesea la o altă tehnică de juxtapunere: un narator homodiegetic adică un narator care este și personaj al povestirii își istorisește aventurile sexuale unui terț; regăsim acolo un dispozitiv de narațiune în întregime clasic. Cealaltă formă de înlănțuire a scenelor implică o intrigă veritabilă, ale cărei secvențe nu mai
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
real frustrant și imaginar, trimite cititorul la condiția lui efectivă, în loc să-i propună ficțiuni compensatorii urmând să-i fie înfățișate ca parte integrantă a realității. Astfel, se recurge adesea la o altă tehnică de juxtapunere: un narator homodiegetic adică un narator care este și personaj al povestirii își istorisește aventurile sexuale unui terț; regăsim acolo un dispozitiv de narațiune în întregime clasic. Cealaltă formă de înlănțuire a scenelor implică o intrigă veritabilă, ale cărei secvențe nu mai sunt permutabile. Pentru a
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
introduce cititorul în istorii care suspendă interdicția respectivă. Textul pornografic, care formulează și ordonează fantasmele din opere tipărite în numeroase exemplare, socializează dorința. El reprezintă ceea ce se dovedește partajabil, așa cum o atestă, la modul performativ, însuși actul lecturii, care unește naratorul și cititorul și, deopotrivă, cititorii între ei. 3. O pseudo-narațiune Chiar și atunci când povestește ceva, narațiunea pornografică nu poate fi decât o pseudo-narațiune. Acest fapt se verifică la nivelul fiecărei scene, ca și la nivelul de ansamblu al intrigii. Economia
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
inițială ("O"), cu numele unei fantezii motivate sexual ("Grandvit"31), o poreclă ("Lou"), ba chiar să fie desemnate printr-un pronume ("el"): așa se face că în scenele sexuale din Le Roi des fées nu există decât doi actanți: "eul" naratorului și "ea/ele", reprezentând creaturile pe care cel dintâi și le imaginează. Se subînțelege: patronimul numește o origine, o familie, strămoșii, inserția socială; prenumele, în schimb, este legat de intimitate, individualizează fără să individualizeze, pentru că într-o colectivitate tot felul
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]