KorAP: Find »[drukola/base=nebun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...255 256 257 ...319 >

7,953 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

toate trei fetele au intrat în cofetăria particulară a lui nea Iani. Grecul vârî mâna în borcan și le cântări trei punguțe cu bomboane mentolate, secvență de sine stătătoare fără conotații în viitor. Cerul se întunecă, norii grei treceau ca nebunii, alternanța zi-noapte era blitz fotografic, blitz-ul, după câteva străluminări deveni stroboscop, lumina deveni unduitoare, dansând o gavotă. Limpezimea dezvălui pe Lia, Mița și Stana, femei cu... și nu mă mai interesează ce-a urmat! urlă Mioara. Revoc banalul. Vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
nimeni, dar nu important, ci un gol convins că e plin, un nonsens giratoriu pentru că, deși ești bătrân, tot tâmpit ai rămas. Ți-ar trebui părinți, vreo două neveste și cumnați, ca să te judece în familie, să te închidă la nebuni, de unde ai putea ieși într-un timp (nedefinit!) convins că ești ceea ce am spus mai sus. Poți să-mi răspunzi, dacă nu cumva ți s-a scurs mintea. Și m-am uitat la Gustav care ținea în mână o mapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

Abia dacă merita să-i dau atenție... Apoi încă unul. Și încă unul. De fiecare dată mai puternic și mai tare! Apoi o voce! O voce alarmată și plină de grijă. Trezește-te! Tu iar ai adormit? Trezește-te, măi, nebunule! Trezește-te că te-a întrebat profu' ceva! Am deschis ochii și am realizat că eram în sala de clasă... la ora de istorie... și într-o mare belea, căci întâmplarea cu moșneagul era doar un vis... un vis care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
ce trebuie să facă și cum, dar toate, inclusiv eu, care sunt un doar un pion în viață, speră ca ziua în care trebuie să acționeze să nu vină niciodată. Toți se tem de acea zi, inclusiv reginele, caii și nebunii vremurilor noastre. Păstrez demult o teamă în suflet cu privire la clipa aceea, rugându-mă ca ea să nu vină niciodată și totul să se rezolve de la sine și să nu fie nimeni nevoit să-și pună viața în pericol. Dar e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Auzi șoaptele celor care te mint, Corvium? Deci nu era stresul sau oboseala. Într-adevăr, existau șoaptele. Și se părea că nu eram singurul care le auzea. Și eu le aud, Corvium. Și Baronul le aude. Și Împăratul. Nu ești nebun, iar eu nu delirez. Și atunci cum justifici ceea ce spui? E imoral ce îmi zici. Cum pot să citesc minți? Cum aș putea să influențez materia? Cum aș putea să împiedic oamenii să moară? îl întrebai apropiindu-mă amenințător și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
fără să vorbești. Bineînțeles că te aud când țipi. Nu sunt surd... încă. Colierul rămâne la tine. Mi-l vei da înapoi cândva, după ce voi muri. Se așeză pe jilțul său și sub ochii mei deveni din nou bătrân. Eram nebun sau mi se părea? Să nu te temi când răceala pe care o simți o vei putea vedea. Ai face bine să pleci acum. Vei înțelege ce-am vrut să spun prin "temporar". Să-i arăți peștera când va veni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

nu trebuie să vorbești despre asta. — Și Helen Stern, fiica ei ia somnifere, și-a accidentat mașina, vor să-i dea copilul spre adopție. Iar Helen vrea ... — Mamă, te rog! Nu trebuie să mai vorbești cu nimeni despre asta! — Ești nebun? Trebuie să vorbesc despre asta, zise ea. Mi-ai redat fiul. Este un miracol. Nu înțelegi, Joshua? Ai reușit un miracol. Toată lumea va vorbi despre ce ai făcut, indiferent dacă-ți place sau nu. Josh începuse să transpire, să simtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
întrebă Zanger. Nici nu poți să-l auzi. Nu contează, spuse Gorevici. O să-l înregistrăm și apoi o să-i dublez vocea. O să facem o sincronizare cu mișcarea buzelor lui. — O să-i dublezi vocea? — N-o să-și dea nimeni seama. — Ești nebun? Toată lumea o să-și dea seama. Toate laboratoarele din lume vor verifica banda cu echipamente sofisticate. Își vor da seama de dublaj în cinci minute. — Bine, spuse Gorevici. Atunci vom aștepta să se facă mai bine. Lui Zanger nu-i convenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Islands. Pentru bani. Sunteți lacomi, cu toții. Sunteți ca niște vulturi, care așteptați ca părinții voștri să moară. Iar dacă n-o să murim, o să ne ajutați voi. O să ne duceți la azil. O să ne dați la o parte. O să ne declarați nebuni. Ăsta e planul, nu? Vânzătoarea se întoarse cu o eșarfă albă. Mama lui Ellis și-o aranjă în jurul gâtului, o aruncă peste umăr cu un gest extravagant. — Ei bine, domnule Istețescovici, n-ai să mă duci pe mine la azil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
îmbrăcați în costume înspăimântătoare de protecție contra materialelor periculoase, escortând un bărbos de treizeci și ceva de ani, în blugi și cu un tricou Che Gevara, care se zbătea în mâinile lor, înjurând și țipând. Înțelese că arăta ca un nebun. Ca unul dintre acei Ted: Ted Bundy, Ted Kaczynski. Polițiștii aveau să spună că avea echipament microbiologic în apartament, că avea instrumente pentru inginerie genetică și că era pe cale să creeze o molimă, un virus, o boală ... ceva oribil. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Ca unul dintre acei Ted: Ted Bundy, Ted Kaczynski. Polițiștii aveau să spună că avea echipament microbiologic în apartament, că avea instrumente pentru inginerie genetică și că era pe cale să creeze o molimă, un virus, o boală ... ceva oribil. Un nebun. — Lăsați-mă jos, spuse el, forțându-se să fie calm. Pot să merg și singur. Lăsați-mă să merg singur. În regulă, domnule, zise unul dintre ei. Îl lăsară pe propriile picioare, ca să meargă singur. Sanger încercă să pășească cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

tinerețe, și îi dictează o replică din Apus de soare: O, Moldovă... După Paștele ăla plin de gafe, n-am uitat ce mi-a făcut Căpșuna cu vânzarea și cumpărarea casei de lângă noi, aveau proprietate acuma și o făceau pe nebunii?, ce, degeaba a muncit Maestrul?, nu l-am uitat pe babalâcul, mitocanul Cezarinei, câte beri?, una pe zi sau una pe an?, a întrebat ăla, ce viață duceți voi aici, la Snagov! Dar le-am plătit-o la amândoi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
știți că o are pe asta cu mirosurile -, el era subțire și înalt, semăna chiar cu primul meu bărbat, cu Maestrul, l-am pupat și pe ăsta de l-am rupt, că ăsta e genul meu, am făcut amor ca nebunii. Mirosea a bărbat tânăr, îmi plăcea la nebunie, era altceva, deja îl iubeam, dar a greșit după tăvăleala aia, când eram în baie, a strigat la mine: te-a învățat ceva dom’ profesor! Avea dreptate într-un fel, dar a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
sunt topiți oamenii când le cântă el, mai scrie poezie, dar tot tristă, aș vrea să-l văd și eu mai vesel, mai pe terenul de sport. Ascultă păsările uneori și zice că le înțelege, mă, Marinică, și nu e nebun deloc. Îmi tot spune că nu-i de-aici, eu nu-s de-aici, măi, mamă, măi, nu că sunt mai bun, dar nu-s de-aici. — Îți seamănă. — Nene, dacă-mi semăna, bătea toate balurile, că eu așa am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
bătrână, eu aveam 25 de ani, aia 40, era soția unui mare regizor, pusese ochii pe mine de cum am terminat facultatea din orașul ăla așezat în mijloc de Moldovă. Am întâlnit-o la o petrecere, am dansat-o ca un nebun și, în timpul dansului, i s-a rupt o sanda. Și-a scos, ca o regină, și sandaua cealaltă, a dansat mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, libertate, te halesc, a intrat libertatea în mine!, era acolo dintotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
toate crengile de tei înflorit, sclipeau galben pletele ei negre și scurte, între sânii femeii căzuseră, umede, florile de tei ale unui întreg bulevard, am urcat în apartamentul lor dintr-o vilă veche, bătrânească, și-am iubit-o ca un nebun. Am întârziat câteva ore la petrecerea aia, dar nimeni n-a zis nimic, nici măcar marele regizor, soțul. Doar mai târziu, după vreun an de întâlniri amoroase, bărbatu-său m-a sfătuit într-o zi, la repetiții: las-o în pace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
fost să mă însor. Am luat-o de nevastă și, peste trei luni, a pierdut copilul, sarcină oprită în evoluție. Nu știu ce amestec a avut Dumnezeu în nefericita asta de întâmplare, dar mi-a părut așa de rău, că am umblat nebun pe străzi, am urât-o pe Rita mea ca pe un dușman. M-am trezit însurat cu o femeie care îmi pierduse copilul, murise copilul în burta ei lată. Apoi, femeia a plecat în București, că reușise la Conservator, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
vrea... Da, acuma e Nicu Ciot în concediu, dar o să facem noi ceva și la parterul ăsta. Cât despre boalăăă!!! Ești bolnavă pe dracu’, ești ipohondră, ți-a spus și doctorul Codrescu, reumatologul. Parcă spuneai că sunt nebună. Păi, numai nebunii sunt ipohondri. — Nu poți fi onest măcar o dată în viață? — Lasă-mă cu prostiile și vino încoace, miroși a fructe, îi spune el, adulmecându-i pielea îndelung. E un clișeu: a fructe. Chiar miroși crud, a mere verzi. E un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
200 de milioane de lire sterline - valoarea de astăzi, 6 octombrie 2005, a lui Damien Hirst - pe când se afla în lanul de secară cu pistolul la tâmplă, ar fi apăsat și mai tare pe trăgaci... Zice și ăsta așa, un nebun!, își spune Maestrul, închide trist radioul și fredonează iar, tot Ană, zorile... îi face bine melodia. Am făcut-o de oaie cu Tina și cu mesajul meu, și-acuma, ce mai vrei de la ea?, de la mine vreau, de la tine?, și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
fete. Cum iubim? Sinceritatea Cordeliei. Te pierde sinceritatea, omule! Blestemul de a fi străină-n veci!, hotărăște Lear, uitându-se lung la Loredana. Nu e Cordelia. Harta, împărțirea împărăției celor două fete... Replici. În sfârșit, bufonul: Primește boneta mea de nebun. (Și-i dă lui Kent boneta.) Lear îl întreabă cu drag: Ei, dragul meu aghiotant, ce mai faci? De-abia când bufonul ajunge la: Anul ăsta nebunia/ E la mare trecere, publicul freamătă, Maestrul simte că lipsește ceva din spectacol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
pierdut, nu?, pur și simplu, nu mai vorbește, îți dai seama că de la premieră, după premieră, de fapt, când a dispărut, s-a suit în mașină și dus a fost, de atunci, el și-a pierdut vocea, colindă ca un nebun orașul și o caută pe Tina, merge pe străzi la nesfârșit, își târâie picioarele prin campus, se așază pe o bancă, în fața clădirii teatrului nostru, acolo unde ea îl aștepta, stă ca un nebun acolo, cu spatele la Teatru și cu fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
a pierdut vocea, colindă ca un nebun orașul și o caută pe Tina, merge pe străzi la nesfârșit, își târâie picioarele prin campus, se așază pe o bancă, în fața clădirii teatrului nostru, acolo unde ea îl aștepta, stă ca un nebun acolo, cu spatele la Teatru și cu fața spre Anita pe care o caută mereu, Anita - dragostea lui, probabil că Dumnezeu își pune mâna pe capul lui și-i spune: ție n-am ce să-ți fac, tu ești artist, tu ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568

Chiriac? Avem și noi probleme presante! Ia mai dă-o dracului de ședință că mi-a venit greață de prostii! Petrică, unde naiba ai pus damigeana aia, că n-o văd?! - La dumneavostră sub catedră, dom' director! - Băi, tu ești nebun? Dacă o vedea boul ăla și ne turna la partid, vedeam noi pe dracu, mai ales eu! Ia, adu paharele alea și să continuăm partea a doua a ședinței! Ne-am ridicat din bănci și cu câte un pahar din

Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
tâmpește și pe ăștia tineri, obligându-i să se poarte ca niște ... Da' ce să mai vorbim ... Ne-o scăpa poate Domnul odată și de ei ... Numai atuncea să nu zicem cum zice țăranul nostru că schimbarea regilor e bucuria nebunilor! Ne-am mai bucurat ceva vreme de hâtroșenia domnului director și am plecat. Ieșind pe poartă, vreo cinci-șase cumetre de pe cealaltă parte a străzii și-au întrerupt conversația. Le-am salutat politicos și după vreo câțiva pași, aud: - Iaca na

Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
de parcă am fi fost înțeleși, văzându-ne de drum ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, dar supraveghindu-ne discret spatele. Cel care scăpase sticla, îi spuse celuilalt: - No, mă, ăștia ori or scăpat din pușcărie, ori de la casa de nebuni! Auzi, tu! Nu s-o spălat de opt ani! - Mă, io zic că poate ar trebui să sunăm la poliție, poate or fi fugit din pușcărie, cu toate că nu-i văd să fie tunși ... O cam băgaserăm pe mânecă! Dacă sunau

Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]