6,985 matches
-
specializați. În Transilvania erau centre meșteșugărești dezvoltate. În Țările Române, meșterii transilvăneni ce aparțineau breslelor ardelene au deschis ateliere. Erau țesători și cojocari care produceau îmbrăcăminte, măcelarii, fierarii. Dezvoltarea a fost produsă de resursele bogate, de organizarea meșteșugarilor și implicarea negustorilor, precum și autonomia orașelor ardelene. În marile orașe și târguri, dar și în sate, se desfășura comerțul activ. Erau ținute târguri săptămânale sau anuale. Mărfurile erau desfăcute și expuse în prăvălii. Orașe că Brașov, Sibiu, Cluj, Bistrița din Transilvania erau implicate
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
desfășura comerțul activ. Erau ținute târguri săptămânale sau anuale. Mărfurile erau desfăcute și expuse în prăvălii. Orașe că Brașov, Sibiu, Cluj, Bistrița din Transilvania erau implicate intens în comerțul internațional, pe marile trasee comerciale care legau Orientul de centrul Europei. Negustorii din Brașov și Sibiu beneficiau de privilegii vamale până în perioada fanariotă. Negustorii români aduceau marfurle și le expuneau în orașele de granița cu Transilvania , pentru a fi preluate de negustorii sași. Orașele genoveze de la Marea Neagră erau legate de un drum
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
și expuse în prăvălii. Orașe că Brașov, Sibiu, Cluj, Bistrița din Transilvania erau implicate intens în comerțul internațional, pe marile trasee comerciale care legau Orientul de centrul Europei. Negustorii din Brașov și Sibiu beneficiau de privilegii vamale până în perioada fanariotă. Negustorii români aduceau marfurle și le expuneau în orașele de granița cu Transilvania , pentru a fi preluate de negustorii sași. Orașele genoveze de la Marea Neagră erau legate de un drum comercial de centrul Europei-de la Chilia pe Dunăre și valea Ialomiței către
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
pe marile trasee comerciale care legau Orientul de centrul Europei. Negustorii din Brașov și Sibiu beneficiau de privilegii vamale până în perioada fanariotă. Negustorii români aduceau marfurle și le expuneau în orașele de granița cu Transilvania , pentru a fi preluate de negustorii sași. Orașele genoveze de la Marea Neagră erau legate de un drum comercial de centrul Europei-de la Chilia pe Dunăre și valea Ialomiței către Brașov, Cluj, Oradea, Buda și Viena. Mărfurile aduse din Balcani erau transportate pe Dunăre de la Girgiu la Brașov
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Române se exportau vite, peste, grâu, ceară, miere. Din secolul XVI negoțul cu Imperiul Otoman a luat amploare, stăpânind Marea Neagră. Ulterior, au interzis exportul către alte țări. Vămile erau de asemenea importante surse de venit pentru stat. Domnitorii acordau privilegii negustorilor străini, reducând taxele și scutindu-i de plățile la vămi pentru a-i atrage să vină cât mai des. În perioadele de instabilitate sau de război, drumurile comerciale erau nesigure. În 1504, negustorii din Brașov s-au unit într-o
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
de venit pentru stat. Domnitorii acordau privilegii negustorilor străini, reducând taxele și scutindu-i de plățile la vămi pentru a-i atrage să vină cât mai des. În perioadele de instabilitate sau de război, drumurile comerciale erau nesigure. În 1504, negustorii din Brașov s-au unit într-o asociație-Prima Societas Magna, unindu-și capitalurile pentru tranzacții. Din secolul XVII au apărut companiile comerciale. Înainte de înființarea mitropoliei, bisericile locale erau supuse mitropoliilor din sudul Dunării. Din secolul XIII, la Vicina, a fost
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
proprie. Bistriței îi este recunoscut statutul de civitas prin acordarea, de către regina Elisabeta, la 30 decembrie 1330, a privilegiului de a fi judecați de judele „ales de ei dimpreună și din mijlocul lor” și a dreptului de liberă trecere pentru negustorii și mărfurile produse și comercializate de dânșii. Prin actul amintit erau deschise larg căile pătrunderii mărfurilor breslelor bistrițene pe piețele regatului și recunoscută cetățenilor săi autonomia juridică. Ulterior, acordarea dreptului de târg anual (1353) a potentat forță economică a orașului
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
fortalitii, datează din anul 1438, prin care regina Elisabeta atrăgea atenția asupra stării de ruină în care se găsea fortificația, solicitând lucrări de reparații și întărire a incintei. Aflați sub protecția și grijă reginei Ungariei, bistrițenii devin cei mai importanți negustori din zona intermediind comerțul dintre Transilvania și Moldova. În acest sens, regele Ludovic de Anjou a acordat Bistriței la 1352 dreptul de a ține „tîrgul cel mare” de Sf. Bartolomeu, organizat timp 15 zile în luna august, în jurul bisericii din
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
adăpostul acestor ziduri bistrițenii construiesc începând din 1480, în Piața Centrală, unul dintre cele mai lungi ansambluri arhitecturale medievale din estul Europei, cu arcade la parter, ansamblul Sugălete (Sub galete). Cele 13 case au fost nucleul economic al orașului unde negustorii și meșteșugarii își vindeau produsele. Între străzile largi care porneau din Piața Centrală și zidurile cetății au fost trasate scurtături, străzi înguste, pietonale care parcurg orașul pe direcția nord-sud - ele aveau numele turnurilor sau a breslelor care apărau orașul dar
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
a revenit Imperiului de Răsărit și a rămas parte a acestui stat până în secolul al VII-lea, când a fost pierdută din cauza migrațiilor slavilor și proto-bulgarilor. În timpul Evului Mediu, Constanța a fost una dintre piețele comerțului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii și armatorii genovezi erau stabiliți în peninsulă. Până în zilele noastre a rămas din acele timpuri o temelie pe care a fost clădit ulterior așa-numitul „far Genovez”. După disoluția celui de al Doilea Țarat Bulgar urmează perioada de independență a
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
carne de oaie), Constanța, așa cum o descrie doctorul Camille Allard se întindea numai pe peninsulă, la sud-est de actuala stradă Negru-Vodă; la nord-vest de această limită erau stâne, mori, pășuni și vii. În oraș locuiau pescari greci, lipoveni și turci, negustori și meșteșugari greci, români, turci, armeni, evrei și maltezi, oieri români și tătari, grădinari români, bulgari și găgăuzi. În 1865 britanicii termină calea ferată Cernavodă-Constanța pentru exportul grânelor din Țările Române ; Marea-Britanie avea în oraș un consulat care, în 1861
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
națională este buburuza cu două puncte ("Adalia bipunctata", în letonă: "mărīte"). Chihlimbarul, rășină fosilizată de copac, este unul dintre cele mai importante simboluri culturale ale Letoniei. În antichitate, chihlimbarul găsit pe coasta Mării Baltice era căutat de vikingi, dar și de negustori din Egipt, Grecia și Imperiul Roman. Aceasta a dus la dezvoltarea Drumului Chihlimbarului. Mai multe rezervații naturale protejează peisajele neatinse populate de diferite animale mari. În Rezervația Naturală Pape, unde au fost reintroduși zimbrul, caii sălbatici și bouri recreați, există
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
otomane părând foarte îndepărtate, doar Insulele Ionice rămânând libere de turci. Corfu a rezistat la trei mari asedii în , 1571 și , toate soldate cu respingerea otomanilor. În secolul al XVIII-lea, însă, a apărut o clasă înstărită și răspândită de negustori greci. Aceștia au ajuns să domine comerțul în interiorul Imperiului Otoman, înființând comunități în bazinul Mediteranei, în Balcani și chiar în Europa Occidentală. Deși cucerirea otomană tăiase legăturile Greciei cu mișcările intelectuale europene ale vremii, cum ar fi Reforma Protestantă și
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
Statelor Unite ale Americii. Prin politica sa intransigentă în confruntarea cu Uniunea Sovietică în perioada războiului rece, a avut o contribuție hotărâtoare la prăbușirea imperiului comunist din răsăritul Europei și la afirmarea Statelor Unite ale Americii ca singura superputere pentru următoarele două decenii. Fiu al unui negustor ambulant de încălțăminte, Reagan a trebuit să recurgă la talentele sale sportive în jocul de "foot-ball" american pentru a-și putea finanța studiile universitare. În 1932 se licențiază în Științe Sociale și devine un apreciat cronicar sportiv la posturile de
Ronald Reagan () [Corola-website/Science/298217_a_299546]
-
reprezentat de model. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor și ale unor necunoscuți. se naște la 12 iulie 1884 în Livorno, într-o familie italiană de origine evreiască sefardă. Tatăl, Flaminio Modigliani, era un negustor originar din Roma. Primii săi ani, Amedeo i-a trăit într-o atmosferă grea, cu privațiuni, firma tatălui dăduse faliment. Totuși, cea mai importantă problemă, este sănătatea sa șubredă. La vârsta de unsprezece ani contractează o afecțiune pulmonară gravă, trei
Amedeo Modigliani () [Corola-website/Science/298252_a_299581]
-
în timpul unei singure ședințe. Își folosește acum în pictură propriile experiențe din domeniul sculpturii; datorită acestora reușește să redea, într-un desen desăvârșit, forma chipurilor umane. Prin Max Jacob îl va cunoaște în anul 1914 pe Paul Guillaume, colecționar și negustor de artă, care îi achiziționează mai multe tablouri. O legătură furtunoasă a lui Amedeo cu ziarista și poeta engleză Beatrice Hastings durează doi ani. Se despart în anul 1916, când sănătatea artistului începe din nou să se deterioreze. În această
Amedeo Modigliani () [Corola-website/Science/298252_a_299581]
-
și poeta engleză Beatrice Hastings durează doi ani. Se despart în anul 1916, când sănătatea artistului începe din nou să se deterioreze. În această perioadă, Modigliani îl cunoaște pe poetul polonez Leopold Zborowski, care devine prietenul său fidel, îngrijitorul și negustorul lui exclusiv și îi pune la dispoziție cea mai mare încăpere din locuința sa. În aprilie 1917, la o petrecere de carnaval, Amedeo o cunoaște pe Jeanne Hébuterne, o studentă la "Académie Colarossi" în vârstă de nouăsprezece ani, și se
Amedeo Modigliani () [Corola-website/Science/298252_a_299581]
-
dezvoltarea artelor și nu doar ca instrument de propagandă”. Încă din primele zile ale Revoluției din Octombrie, guvernul bolșevic a pus în aplicare o serie de măsuri care să asigure conservarea, inventarierea și naționalizarea patrimoniului cultural național. Colecția privată a negustorului și patronului de artă Serghei Șciukin a fost rechiziționată pentru a deschide „primul muzeu de artă occidentală”. Vasili Kandinski a fost numit director al Muzeului Culturii Artistice, înființat în 1919, și a deschis numeroase muzee de provincie. Aici, din nou
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
până la izbucnirea Războiului Ruso-Turc din 1877. Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu au fost, în data de 5 octombrie 1864, întemeietorii Școlii de Arte Frumoase din București. Theodor Aman s-a născut în data de 20 martie 1831 în familia unui negustor bogat, Dimitrie Dimo (poreclit Aman) de origine cuțovlah (macedonean), care a fost ridicat la rangul boieresc de serdar în anul 1818 de către Ioan Vodă Caragea. Mama sa era de origine greacă, se numea Despina (alintată Pepica) și s-a născut
Theodor Aman () [Corola-website/Science/298307_a_299636]
-
mătușa ei, care era profesoară de franceză și muzica. Femeie tânără și talentata, cunoscătoae a limbilor franceză, engleza și rusă, excelentă pianista, Inessa a devenit guvernanță. La vârsta de nouăsprezece ani s-a căsătorit cu Alexandr Evghenievici Armând, fiul unui negustor bogat. În următorii opt ani de zile a dus o viață conformă cu standardele înaltei socități moscovite, trăind în armonie cu soțul ei, (cu care a avut cinci copii), călătorind, citind foarte mult, (inclusiv literatura social-politică), ocupându-se cu actele
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
secolului XVI, Taratul Rusiei sub domnia lui Ivan cel Groaznic, a cucerit hanatele tătare din Kazan și Astrakhan, anexând întreaga regiune Volga și deschizând un acces liber către Munții Urali. Colonizarea tărâmurilor estice de către Rusia a fost condusă de bogații negustori Stroganovi. Tarul Ivan al IV-lea a garantat crearea unor state largi lângă Urali , precum și privilegii fiscale către Anikey Stroganov, care a organizat o migrație în masă către pământurile colonizate. Stroganovii au dezvoltat agricultură, mineritul și pescuitul în Munții Urali
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
atins râul Amur, traversandu-l și descperind gură râului respectiv. În 1645, a navigat pe coasta Mării Okhotsk către râul Ulya. În 1646 s-a întors către Yakutsk. În 1644, Mikhail Stadukhin a descoperit râul Kolyma și a fondat Srednekolymsk. Negustorul Fedot Alekseyey Popov a organizat o altă expediție către est, navigând în 1648 dinspre Srednekolymsk către Arctic, înconjurând Capul Dezhnyoy, traversând strâmtoarea Bering, descoperind Chukotka și Marea Bering. În 1651, Stadukhin a descoperit golful Penzhin și a explorat plajele Kamchatkei
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
l-a numit pe Chaucer „părintele poeziei engleze”. Chaucer a fost întemeietorul noii limbi literare și creatorul unei versificații care a constituit baza dezvoltării ulterioare a poeziei engleze. Chaucer s-a născut în jurul anului 1343 la Londra. Tatăl său era negustor de vinuri și se trăgea, poate, dintr-o familie de francezi stabiliți în Anglia după cucerirea normandă. La vârsta de 17 ani, este numit paj în suita contesei Elisabeth of Ulster, soția ducelui Lionel of Clarence, unul din fiii regelui
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
fi încredințate grijii Sfântului; de aceea mulți își recomandă Sfântului Anton bunurile personale, alții, înainte de a pune la poștă sau a trimite lucruri, hârtii de valoare, le pun sub paza Sfântului Anton. Și cu folos! Iată numai un fapt. Un negustor din Spania, numit Anton Dante, plecase în America de Sud pentru comerț, și se oprise la Lima. Soția sa, rămasă acasă, îi scrise în mai multe rânduri, însă nu primi nici un răspuns. Întristată de acest fapt, se duse în biserica Sfântul Francisc
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
să se roage Sfântului și văzu scrisoarea tot în mâna acestuia. Atunci, crezând că era tot aceea ce o pusese ea, se plânse că Sfântul n-o ascultase. Un călugăr, auzind pe cineva vorbind în biserică, veni, și, văzând femeia negustorului, o îndemnă să ia scrisoarea din mâna Sfântului, căci el încercase, dar nu izbutise. Femeia întinse mâna și scoase cu ușurință scrisoarea și, în același timp, îi căzură la picioare, din haina Sfântului, 3000 de scuzi mexicani. Deschise scrisoarea și
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]