7,150 matches
-
În tinerețea-i luptătoare!, nu, ci o putere pur și simplu pentru care trebuie să strângi tot felul de mâini, să te lași Împins Încolo și Încoace de șefii de protocol și să citești entuziasmante discursuri scrise de alții! - și nostalgia sa, poate, se Îndreaptă Încă o dată spre „ea”, acea putere care, numai ea, poate „schimba lumea”! Un vis pierdut, și noul șef de stat, noul președinte, Încă zăpăcit de zarul formidabil al istoriei, stă „acolo sus” absolut pierdut, ca un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
socială” sau, mai bine zis, „dreptatea clasei muncitoare”, „idee” din care mai rămăseseră doar câteva penibile franjuri, zdrențe, Încât Însuși „conducătorul”, cu un bun fler politic, schimbase „macazul” introducând un fel de „program național-comunist”, vrând să tragă capital politic din „nostalgia națională” și punând accentul pe ura față de străin, nu numai față de orice occidental - cu care el, În ceea ce-l privea, avea contacte amiabile! -, dar și față de „străinul autohton”, intelectualii care erau „de altă părere”. Nu, să nu ne Înșelăm, puterea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
intelectualii care erau „de altă părere”. Nu, să nu ne Înșelăm, puterea lui Ceaușescu nu se baza numai pe poliție și pe aparatul său militar sau administrativ; abilitatea sa a fost aceea de a răscoli mereu În populație resentimente și nostalgii, frustrări și chiar idealuri cărora le-au căzut victimă nu numai oamenii „simpli”, dar și unii intelectuali de vârf. Noica și Nichita Stănescu sunt două exemple frapante, sau Ioan Alexandru. Da, Nichita, prietenul meu și marele poet profesa uneori - doar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
comuniști să facă ce voiau! -, după decembrie ’89 ne punem toate nădejdile În politicieni și În mass-media. Societatea civilă este aproape la fel de amorțită ca și Înainte, lumea de vârf, intelectuală, scriitoricească mai ales, fracturată sau anesteziată de un fel de nostalgie după tirajele și drepturile de autor de „altădată”, uitând că acestea, tirajele umflate erau tipice pentru o dictatură polițienească și ideologică și că, În „viziunea” stăpânirii, noi trebuiam să funcționăm ca un simplu mijloc de propagare a așa-ziselor lor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
disprețuiesc”, dar, auzi domnule, nici nu ne mai bagă În seamă! Da, literatul român a ajuns să constate că lumea se poate Învârti foarte bine și fără el! De aici, profunda noastră jignire, care În termeni „sociali” se exprimă prin nostalgia după tirajele de altădată, sărăcia atâtor oameni de talent, absența dureroasă a unui Premiu Nobel etc. etc. Această „indiferență” clară, marcată, a trăit-o pe propria-i piele poeta Ana Blandiana. Excelentă scriitoare, păstrându-și demnitatea și o anume ținută
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
află de partea cealaltă a paradisului - a tinereții! Aceasta este opinia curentă și istorică, livrescă. Tinerețea e și a fost cântată pe mii de harpe și tonalități, genuri și specii. Este acel loc spre care, adeseori paradoxal, privim cu o nostalgie puternică, dureroasă, aproape cu invidie - de parcă am fi fost un altul! Spuneam paradoxal deoarece, nu În puține cazuri, această vârstă ascunde avataruri și eșecuri formidabile, iar nu puțini nu par a fi Înzestrați cu minimum de cinism necesar pentru a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și, În contact tot mai strâns cu această lume diferită, ajung să-și reelaboreze propriul sistem de valori. Comuniști, securiști, informatori Raportul românilor cu trecutul comunist rămâne tulbure și echivoc. Condamnarea formală a comunismului se Împletește cu tot felul de nostalgii (doar parțial mărturisite). Sunt puțini români care să spună: ce bun a fost comunismul! Dar sunt mulți care spun: atunci o duceam mai bine. Repudiat ca sistem, comunismul este reabilitat pe segmente, care, toate la un loc, dau un fel
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
care ține de statutul românilor În lume). Din păcate, pierzându-și evreii, românii au pierdut, fără să-și dea seama, nu numai un ferment economic (astăzi, dat fiind deficitul de competențe economice, ei au toate motivele să se gândească cu nostalgie la evreii și germanii plecați), dar și o parte din sufletul românesc. Nu numai românii etnici au creat România și cultura românească. În ce-i privește, evreii au adus o doză apreciabilă de nonconformism, de curiozitate și mobilitate intelectuală. Câțiva
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a patriotismului și anticomunismului. Dar cum să-l asociezi cu democrația și cu respectul datorat celuilalt? Nucleul dur al admiratorilor săi este alcătuit din partizanii soluțiilor autoritare și xenofobe, aparținând Îndeosebi Partidului România Mare — cam tot aceiași care au și nostalgia lui Ceaușescu. În mod ironic, ei sunt Într-un fel urmașii celor care l-au trimis pe mareșal În fața plutonului de execuție. Cazul românesc este foarte interesant, tocmai prin multiplele răsturnări ideologice și politice, pentru urmărirea mecanismului manipulării eroilor istoriei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vechea Românie nu le-a mai rămas românilor prea mult. Comunismul a distrus o bună parte din ce a fost Înaintea lui, apoi s-a prăbușit, la rându-i. Au supraviețuit doar elemente disparate: frânturi de folclor și de tradiție, nostalgii, repere culturale și istorice. România este astăzi o țară dezarticulată, alcătuită din segmente, care nu prea se Îmbină, de viață tradițională, de reminiscențe interbelice, de structuri și atitudini comuniste și de evoluții postcomuniste. Este un sistem care funcționează anevoie, În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să plecăm în vizită. Am petrecut mare parte din acea dimineață reașezând mobila din sufragerie în poziția originară, însă mi-am dat seama în timp ce făceam asta că îmi plăcea cum fusese rearanjată mobila - și am simțit un ciudat atac de nostalgie în timp ce împingeam canapelele și mesele. Iar mocheta - deși încă decolorată - arăta impecabil: urmele de pași în cenușă nu mai erau evidente și deși preponderența nuanței bej în prelungirea celei verzi era deranjantă, camera nu mai era susceptibilă unor interpretări ciudate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vremii. Preziceam evenimente importante. Vroiam răspunsuri. Aveam nevoie de claritate. Trebuia să controlez lumea. Scriitorul tânjea după haos, mister, moarte. Inspirația lui. Impulsul pe care și-l dorea. Scriitorul vroia explozii de bombe. Scriitorul dorea o înfrângere olimpiană. Scriitorul nutrea nostalgia mitului și legendei și coincidenței și flăcărilor. Scriitorul îl vroia pe Patrick Bateman înapoi în viața noastră. Scriitorul spera că toată această oroare mă va inflama. Eram în situația în care tot ceea ce dorea scriitorul mă umplea de remușcări. Credeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
căreia a fost plantat. Nu e deloc pus în valoare. Facem câteva poze cu nedreptățitul genovez în fundal. Posteritatea, oricum, i-a recunoscut meritele. Acum, rolurile s-au inversat. America se grăbește să descopere Europa, asemenea unui strănepot bolnav de nostalgia originilor. Madridul e inundat de tot soiul de sud-americani în vacanță, dintre care remarcasem multe femei peruviene, îmbrăcate în călugărițe, dar care nu aveau nici pe departe intenții pioase. Erau hoațe de stradă. Și operau cu un aplomb de invidiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
citim cărți românești i se pare o barbarie. Totuși, suferă că Rusia a ajuns ciuca bătăilor, că este urâtă și atacată de foștii „frați” de uniune, mai ales de intelectualii din republici, pentru că poporul simplu, a aflat ea, are puternice nostalgii sovietice. Îi propun să se întoarcă în Rusia și să pună umărul la democratizarea țării. Ia sugestia mea ca pe o glumă. Și-a făcut o anumită situație în Suedia, s-a integrat perfect, nu poate fi vorba despre o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de care ar putea profita grație așezării lor geografice, îndemnându-i, la sfârșit, să-și descopere „vocația europeană”. Contrar așteptărilor mele, citesc în ochii lor o totală indiferență față de perspectiva pe care le-o colorez, ba mai mult, o imensă nostalgie după Rusia, de care se simt rupți, exilați, înstrăinați. O criză a identității combinată cu o criză de legitimitate. Destine de enclavizați. Întâlnirea continuă cu niște cântece populare rusești - micul orgoliu artistic al gazdelor, care trebuie neapărat să-și demonstreze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
kafkian și biserici transformate în muzeu. Ferestrele cu vopseaua dusă și scorojită de la Ermitaj, protejând (?) picturile lui Matisse și Fra Angelico. Statuile lui Lenin, omniprezente. Istoria împovărătoare a trecutului comunist în acest „oraș-erou”, care nu se poate despărți decât cu nostalgie de trecut. La Moscova se simte un alt aer, mai proaspăt, pe bulevarde, în vechiul „Arbat”, unde am flanat cu „contrafortiștii”, prietenii mei, europeni autentici, cu Nicolae Prelipceanu și cehul Miroslav Hule. Și Minskul, retras în sine, îl țin minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
condițiilor socio-istorice. Capitolul II Aceștia au fost prietenii apropiați, „complicii”, „frații literari”, nucleul unei „alte” viziuni despre om și despre lume ce trebuia să aibă meritul paradoxal de a fi originală - așa cum vrea orice tânăr să fie, ne-asemănător! -, în ciuda „nostalgiei” față de tradiție, de marea tradiție, elitistă, a artei naționale. Da, noi ne plângem pe drept cuvânt de asprimea inimaginabilă a post-stalinismului românesc - încă o dată, mai barbar, mai brutal antiintelectual decât cel, asemănător, din țările de la nord, „comuniste” și ele! -, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noua libertate a României, s-au situat oarecum în psihologia „postbelică”, cu aerul, poate și cu convingerea că „trebuie reluate lucrurile de la ’38 încoace”! Alții, credem noi mai numeroși, sunt convinși că „lucrurile merg înainte” și că, „oricât am avea nostalgia interbelică, nu pot fi ignorate cele patru-cinci decenii de sub comunism!”. Această „dublă psihologie” se leagă, cred eu, și de revenirea unor cuvinte ocultate sau calomniate sub dictatură, printre care și cel de „carieră”; îl folosim, îl gândim, acest cuvânt, această
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ocupat Sorbona și străzile din jur, câteva săptămâni, trăind un fel de feerie poetico-revoluționară și așteptându-i zadarnic pe muncitorii fabricilor pariziene și pe liderii partidului comunist francez să li se alăture... Da, „revoluția” sau „mișcarea de la ’68” a eșuat - nostalgia și chiar „modelul” ei este încă viu în mintea unor foști troțkiști, maoiști sau doar foști membri ai acelui P.C.F. care, după cum s-a adeverit cu câțiva ani în urmă, a primit ani în șir subsidii grase din partea U. Sovietice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adăugat în ultimul deceniu ceaușist și cei, destul de numeroși, care dețineau funcții în aparatul administrativ, polițienesc, politic etc., legați de dictator și din pricina penuriei imense de hrană, medicamente și chiar de banale, firești obiecte și materiale necesare oricărei familii. Iar „nostalgia” unora după dictatură - care, probabil, unor comentatori din străinătate, chiar și multor români, li se pare absurdă, dacă nu un semn „de întârziere civică a poporului român!” - este perfect explicabilă din acest punct de vedere, al acestei „realități” a „răscolirii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ins ce plănuia, în ciuda regulilor oarecum rigide pe care Moscova sovietică le instaurase pentru acoliții ei, șefi de state comuniste europene, o renaștere a unei „monarhii comuniste”, o feudalitate ciudată, abruptă, strident anacronică, ce se baza cu un picior pe nostalgia maselor după adevărata istorie a Românilor, iar cu altul, pe o poliție din ce în ce mai rigidă, mai insolentă. 14 ...Cum îmi spunea, parcă, cineva, odată: - Poți să fii ori martor, ori complice!... Cu vitalitatea mea, într-o anume entuziastă onestitate a persoanei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
răstălmăcit, compromis, deturnat, forțat etc., când se încerca o răsturnare a tuturor valorilor?! E adevărat și... totuși! Au fost posibile nu numai opere, creație, valori, dar și cariere. Sigur, un pic schimbate, deoarece, sub „șapa de plumb” a noului regim, nostalgia noastră, a celor care am intrat în activitate „sub ei”, era mare, intensificată probabil chiar de interdicție și interdicții, iar foamea generației mele de cultură adevărată - uriașă! Ea era, cum o mai spuneam, constituită din cel puțin trei falange, noi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cât”, chiar și într-un regim pe care, fatalmente, lumea civilizată îl accepta ca atare, speranța că generațiile viitoare, tinerii și copiii nu vor mai trebui să se hrănească cu false valori, speranța întărită, hrănită la rândul ei de acea „nostalgie” a multora după o Românie dispărută, de care noi și părinții noștri fuseserăm atât de bucuroși și mândri. Și-mi place, apropo încă o dată de acest cuvânt emblematic, carieră, să-mi „amestec” propria mea carieră, în sensul afirmat mai sus
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sugerăm prin forme și efecte puternice o „altă viață”, mai „urâtă” sau mai „armonică” decât cea pe care „ni se pare” a o trăi, ceas de ceas, zi de zi; nu totdeauna nemulțumiți de aceasta, ci animați adesea de o nostalgie după un „altceva”! Și, în această „nostalgie”, trăită cu febră și o anume fascinație obsedantă, sâcâitoare, „noi” ne găsim rostul: unul „dubios”, desigur, în ochii micului burghez, harnic și rob al utilității de orice fel sau în ochii Prostului etern
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
altă viață”, mai „urâtă” sau mai „armonică” decât cea pe care „ni se pare” a o trăi, ceas de ceas, zi de zi; nu totdeauna nemulțumiți de aceasta, ci animați adesea de o nostalgie după un „altceva”! Și, în această „nostalgie”, trăită cu febră și o anume fascinație obsedantă, sâcâitoare, „noi” ne găsim rostul: unul „dubios”, desigur, în ochii micului burghez, harnic și rob al utilității de orice fel sau în ochii Prostului etern. („Iar vorba de spirit doarme în urechea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]