9,947 matches
-
și citito rilor: scrisori a căror surprinzătoare valoare literară s-a relevat printr-o in discreție a prietenului căruia i se adresase călă toarea „cu tocurile În guste“ și fără vreun gând de a le vedea vreodată tipărite. [...] Singurătatea și oboseala scriitoarei „cu picioarele subțiri și călătoare ca niște suveici de aur“ au dat totuși - și asta numai pe urma miracolului literar pomenit - roade neașteptate și pulsând din plin În paginile cu descrieri de călătorie prin Ba nat, Țara Făgărașului, Țara
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
femeile, aventurile, bu curiile și regretele pe urma ei. - Cum că experiența noastră cu femeile ne oferă o metodă de cunoaștere filozofică, practică și transcendentă. - Ce păcat Însă că scurtele accese de genialitate ale iubitelor noastre sunt Întrerupte brusc de oboselile măriti șului. - Multă și impertinentă vor bărie despre femei, despre zbuciumul lor zadarnic și despre scurta lor glorie lumească. - Cele mai aspre cuvinte ce ați auzit despre femei, despre tentațiile, rătăcirile, vițiile și prădă ciunile lor. - Les femmes n’ont
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
oraș - ce plictiseală, ce monotonie! Dar pe jos, În căruță sau călare, și fie chiar cu bicicleta, călătoria devine bogată, felurită și plină de Întâlniri și Întâmplări neașteptate: și unde mai pui că oste neala Îți cultivă aptitudinea rezistenței la oboseli și suferințe, potolindu-ți nervii; iar praful, vorba rumânului, este de la Dumnezeu. AM POMENIT DE INTELECTUALI. CE MINUNAT EXERCIȚIU, fizic și mintal, pentru un adevărat intelectual reprezintă totuși automobilul! Dar practicat de aproape, fără șofer, mai Întâi În curtea casei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
alesesem potrivit, cu virtuțile lui eminente și constând Într-un minimum de confort și de perfecțiune tehnică (le mieux c’est l’ennemi du bien), cât mai aproape, adică, de tehnica carului cu boi, ca să mă pătrundă până la oase sfânta oboseală a drumurilor și ca să-i poată da de rost, cu mine Împreună, fierarul sau „mehanicul“ satului. Automobilul este degradat definitiv de domnii și de cucoanele comode, care poposesc din oraș În oraș, din cofetărie În cofe tărie, ca și când abia au
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Te văd Întreg și v-am văzut pe toți Într-Însa. M-am cutremurat de accentul vorbelor tale, eloquen tul meu Beldișor, care ți nesocotești Într-atât Însușirile! În corda rea mea s-a topit deodată și am simțit dulceața oboselii, sfâr șeala ceea care te-ar face să nchizi cu bucurie ochii pentru vecinicii. Dragul meu, noutatea e elementul care mă face să trăiesc cu atâta intensitate, să vibrez de toate emoțiile de parcă aș fi vizitată de un duh sfânt
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iulie 2012 Am scris, În sfârșit, o nouă fișă, adăugând la sumar profilul scriitoarei Mara Paraschiv, pe care Îl voi include și În PB7, volum ce a Început să se contureze. 7 iulie 2012 Canicula, din ce În ce mai greu de suportat, și oboseala au făcut ca azi să nu mai am același spor. Am trimis doar câteva corespondențe, am adăugat câteva date la unele fișe și am selectat alte vreo 30 de cărți dintre cele ce le voi dona moineștenilor. Consemnez, În acest
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Începerea vecerniei, pe parcursul căreia am și citit la strană. A urmat o scurtă cină, apoi utrenia, unde am fost iar solicitat, iar acum Încerc să-mi adun gândurile, pe care le voi lăsa totuși pe mâine, Întrucât sunt frânt de oboseală și, În plus, trebuie să mă ascund sub plapumă, pentru că e foarte rece, iar lumina a Început să dea semne că e pe punctul de a se Întrerupe curentul. 25 noiembrie 2012 Prima Liturghie a fost Înălțătoare și plină de
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Împrăștiați și nu trăim cu toată ființa ceea ce se Întâmplă În Altar. Eu n-am fost nominalizat În vreun fel, dar am citit printre vorbe și va trebui să-mi revizuiesc atitudinea. 8 decembrie 2012 Pentru prima oară am resimțit oboseala, cel mai tare durându-mă mijlocul și coloana, de la statul În picioare, dar poate fi și o stare pregripală, pe care nu aș dori-o. De altfel, cam toți suntem betegi, Însă nu avem Încotro și trebuie ca În mănăstire
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ani? Unele au fost, totuși, citate ca sursă bibliografică, așa că mai sunt ceva speranțe, deși gloria asta lumească n-are valoare... 31 decembrie 2012 Ultima zi din 2012. Am o stare ciudată, ce oscilează Între somnolență și nemulțumire, datorată probabil oboselii, dar mai ales faptului că În ultimele zile m-am trezit În cursul nopții, ba la 2, ba la 3, așa că peste zi am fost indispus. Iar dacă ieri noapte trezirea s-a produs instantaneu, astănoapte m-a sculat pe la
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
începutul iernii. Și, echipat astfel, m-am alăturat grupului: Biță - împingător, încă cinci băieți la mijloc, și eu - cârmaci. Facem minuni: sania noastră este de neîntrecut, curse fantastice, fără număr, nici nu ne pasă de frig, nici nu ne atinge oboseala, nici nu mai simțim scurgerea orelor, chiar, habar n-am avut când a venit, când a trecut ora prânzului, nici unul dintre noi nu s-a îndurat să meargă la masă și apoi habar n-am avut când zburase vremea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cartofi. Garnitura de tren înainta alene, târându-se ca un melc, prin câmpia nesfârșită, albă și înghețată. Se lăsase un ger cumplit și ei toți erau copleșiți de frigul care le pătrunsese până în oase și erau copleșiți de frică, de oboseală, de foame și de sete. Când și când, marfarul oprea în vreo stație uitată de lume și încremenea acolo ceasuri lungi, nesfârșite, iar ei rămâneau muți, așteptând fără să știe ce așteaptă, liniștea creștea atunci enormă, li se auzea respirația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
întins pe patul improvizat așa îmbrăcați cum erau, cu paltoanele pe ei: strânși unul în altul, să se încălzească - culcușul era acceptabil. Au mai vorbit cam zece-cincisprezece minute, încercând să contureze prima lor acțiune de luptă, apoi i-a răpus oboseala. Au adormit în noua lor casă, o casă pe care o imaginau ca fiind casa curajului și a libertății. *** În acest timp, în orășelul Serenite, în biroul șefului de raion Gârmoci, telefonul suna furios. Chiar mai-marele peste orășelul nostru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din poem. Totul se închega acum formidabil, parcă el era un zidar și parcă această alcătuire verbală era o clădire monumentală ce se ridica armonios din mâinile sale, sub ochii săi. Era trecut de miezul nopții, dar el nu simțea oboseala, total ieșit din real, uitase unde se află, uitase de tragedia fratelui nostru cel mijlociu. Atunci s-a auzit motorul unei mașini grele care a oprit în fața casei noastre. Vlad însă nu l-a auzit. Tocmai căuta o rimă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu recunoști, ă?! țipa el confuz. O jumătate de ceas sau o oră a durat bătaia smintită, apoi mama și-a dat duhul. Tovarășul Cameniță a continuat să o izbească încă vreo zece minute, gâfâia din ce în ce mai tare, dar nu simțea oboseala, repeta fără contenire: -Ă, nu recunoști, ă?! Atunci, Truman, m-am trezit din acest vis. A fost un vis cu mama. 18 TC "18" \l 1 Strig: -Nu, nu, nu! Ceea ce am visat nu e adevărat! Nu, nu, nu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la capătul drumului. Nu s-a dovedit a fi așa. În anii următorii încă i s-a părut că mai are de luptat. A fost unul dintre cei prezenți cu trup și suflet în Piața Universității. Era însuflețit, nu simțea oboseala sau depresia, mereu cu inima împăcată, liniștită, își ducea bătălia neabătut. De fapt, își ducea, își duce existența liniștit, împăcat, nedorind nimic pentru sine, voind doar să-l uite, să-l îngroape pentru totdeauna pe vechiul Cameniță, sperând să șteargă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe străzile Chișinăului, auzeam mereu bubuituri de tun, se dădeau lupte grele la Vadul lui Vodă. Distanța de la Chișinău până la Vadul lui Vodă este de circa 30 de kilometri. În jurul orelor două noaptea am ajuns acasă, flămânzi și frânți de oboseală. Bătrâna a avut puterea să ne spună că făcuse acasă un ceaun plin de sărmăluțe, cu crupe de porumb. începând de a doua zi bătrâna nu mai avea stare, voia să plece înapoi, zadarnic o sfătuia fiica să nu plece
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mai am dragă răbdare. Ieri a fost bine de prășit......... îi greu , da ce să facem. Să ne dăm deadura?. Hristos a răbdat, trebue să rabd și eu” „Nici singurică nu vă puteți descurca. Munca e grea și va ajuns oboseala și supărarea”.......... Am plecat la Sculeni, să schimb în lei dolarii aduși. Doamna Rugină și măicuța Natalia s au hotărât să sădească varză, să facă puțină ordine prin curte. Când am revenit, o cloșcă cu pui stătea pe lângă măicuța Natalia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
medici, condusă de prof.univ. Carol Stanciu, a consultat-o imediat. Am aflat curând rezultatul: Natalia Ilașcu nu avea șanse de supraviețuire, întrucât ciroza se afla într-un stadiu foarte avansat. Acasă am ajuns destul de târziu, după ora 21, frânt de oboseală și distrus sufletește. Am primit telefon, de la Suceava, de la Mihai Vicol și Mircea Motrici, am relatat situația, precizând că am anunțat-o și pe Lidia Bobână, de la Radio Chișinău. La puține minute după această convorbire telefonică, Mircea Motrici anunță, la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ieftin, avea cinci etaje și un hol foarte mare, pe înălțimea primelor două. La câteva zeci de mese, tot neamul de refuzați ai soartei, majoritatea vârstnici, jucau rummy, citeau reviste sau se adunau la un taifas. Mirosea destul de urât a oboseală și a stătut, dar, fiindcă din stradă nu puteai ghici nimic din forfota dinăuntru, m-am gândit la o cauză. M-am întrebat de ce bătrânii aceia preferau claustrarea, în loc să se prăjească la soare sau să se plimbe prin oraș. Prințul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
spre balcon să fumeze ultima țigară: „Haide, mă, supăratule, vino și ține-mi scrumiera, dacă-ți place să te chinui“. „Încerc să înțeleg“, a spus Vasile B. „Ce-i de înțeles - i-a retezat-o femeia, dar fără răutate, ca și cum oboseala de după o noapte de chef trebuia să-i facă pe toți mai iertători -, te culcai cu alta și te gândeai la mine. Așa făcea și deșteptul de bărbatu-meu înainte să ne căsătorim. Ce motiv aș avea să-i uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care-i de rău. Și, întrucât un analist cu gura spurcată de la un post de televiziune îl laudă pe deputat zicând că avem, în sfârșit, și un tip vertical, se bucură. La miezul nopții trecute, când deputatul vine frânt de oboseală și nu vrea altceva decât să intre un minut în baie și apoi să se culce, o apucă tandrețea. „Ai văzut ce scrie de tine?“, ciripește ea ca odinioară, când n-avea decât cincizeci și patru de kilograme, nu optzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și Bucovina. În urma acestor măsuri „Bucovina” putea ajunge în Moldova numai în plicuri cu scrisori sau pachete trecute în țară prin diferiți emisari. Astfel numărul abonaților a scăzut. S-au adăugat apoi presiunile din partea guvernului, neplăcerile cu tipografia. Pe lângă acestea oboseala și starea sănătății lui Alecu care lucra singur la ziar l-au determinat să depună pana până în zile mai senine. Astfel ziarul apare din ce în ce mai neregulat, în format mic cu întreruperi mari, până la 2 octombrie 1850 când apare ultimul număr (numărul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
o căutam. Își Întorceau privirea de la zborul meu extraordinar peste pămînturile și peste mările lumii. PARA LAS GRIPES, CAMA Pentru răceală, repaus la pat Motocicleta dădea semne de plictiseală pe lungul drum lipsit de accidente, iar noi dădeam semne de oboseală. Condusul pe un drum acoperit cu pietriș transformase o plimbare plăcută Într-o activitate dificilă. La căderea nopții, după o zi Întreagă În care am schimbat Între noi locurile la cîrmă, dorința de a dormi era mai puternică decît aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de adrenalină și criza mea de astm s-a Înrăutățit. Învelit Într-o pătură de la poliție, am privit ploaia și am fumat țigări de foi - una după alta -, ceea ce m-a ajutat Într-o oarecare măsură să-mi mai potolesc oboseala. Spre ziuă am reușit să adorm, sprijinit de un stîlp din hol. Dimineața m-am simțit ceva mai bine, iar Alberto găsise niște adrenalină, care, În combinație cu niște aspirine, m-a făcut să mă simt ca nou. L-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
case din apropiere. M-am hotărît să amîn examinarea situației pînă mai tîrziu, fiindcă țînțarii Încă ne dădeau tîrcoale, Înfometați, și chiar Își savurau festinul. Alberto dormea adînc, așa că m-am gîndit să mă alătur lui. M-a cuprins o oboseală morbidă, o epuizare agitată. Nu mă simțeam În stare să iau vreo decizie, m-am agățat doar de gîndul că, indiferent cît de mult s-ar fi Înrăutățit lucrurile, n-aveam de ce să mă gîndesc că nu le vom face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]