7,232 matches
-
trebui să aleg. Surîsul și Întrebarea. Rafael și manieriștii. Pietà de la San Pietro și Pietà Rondanini. În Tahiti, Gaugain ar fi putut să așeze la intrarea colibei sale un sfinx surîzÎnd. Nu există o statuie mai nimerită pentru țărmul unui paradis himeric ; și nici Îndemn mai potrivit decît povața uneia dintre cele două icoane despre care ni se spune că pictorul le-a pus să-i străjuiască refugiul : „Fiți misterioase și veți cunoaște fericirea”... Să protestez ? Știu prea bine că fața
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zbat pînzele corăbiei umflate de vînt, nu-l mai interesează altceva. Mă Întreb cît de utilă ar fi prezența Ariadnei pe coridoarele unui labirint ca acela imaginat de Borges, de forma unei biblioteci absurde, Biblioteca Babei (tot Borges Își Închipuia Paradisul ca o bibliotecă imensă!) unde oamenii, „bibliotecari imperfecți”, se Încrucișează tăcuți, se ceartă, se omoară sau Înnebunesc nesuportînd ideea că Într-unui din hexagoanele fără număr se află cartea pe care o caută și n-o vor găsi... Dar poate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cît mai demn. Într-o zi stînca se va opri În vîrf și clipa aceea, În care sfinxul se Întoarce cu fața spre moarte, spune totul despre naivitatea de a-l fi socotit pe Sisif un ocnaș. Nu există alt paradis În afară de acest munte. Fiecare crede ceea ce este În stare despre „meseria de a trăi” cum o numește Pavese, dar ceea ce trebuie repetat cu obstinație e că viața constituie singurul paradis posibil, că totul se rezuma la acest munte În afara căruia
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-l fi socotit pe Sisif un ocnaș. Nu există alt paradis În afară de acest munte. Fiecare crede ceea ce este În stare despre „meseria de a trăi” cum o numește Pavese, dar ceea ce trebuie repetat cu obstinație e că viața constituie singurul paradis posibil, că totul se rezuma la acest munte În afara căruia nu există nimic și că stînca nu e decît curajul de a ne atinge destinul. În măsura În, care Înțelege acest lucru, Sisif poate fi nefericit sau nu. Drumul lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nimeni nevoie. Să Începem, așadar. Luați aceste plante de lotus. Învățați să trăiți clipa care vi se oferă...) Dar se poate spăla memoria ca puntea unei corăbii? Un val de Întrebări absurde mă asaltează Însoțindu-se cu balansul mării... Dacă paradisul inițial a fost pierdut prin cunoaștere, Înseamnă că ar putea fi recucerit prin ignoranță și amnezie? Cunoscînd lucrurile ni le Înstrăinăm? Le numim pentru a le pierde? Cucerind lumea o transformăm În ruine? Și ținînd minte totul nu-i Îngăduim
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nenumite, cum au fost la Începutul lumii. Propria noastră copilărie e vîrsta de aur trăită cîndva, Olimpul din care am coborît și unde am crezut În toate poveștile, iar frunzele și iarba ude de ploaie foșneau de oracole subiective. Singurul paradis pierdut e această copilărie, acest Olimp În care nu ne mai putem Întoarce decît lucizi, căci ne-am pierdut inocența și puterea de a privi un copac ca pe o poveste. Riscul de a urca muntele din nou e de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
copilăriei noastre, alergînd nepăsătoare și neștiutoare spre poalele Olimpului, grăbită să-și sacrifice puritatea În schimbul descoperirii că nu există nimic definitiv și că trebuie să ne Îmbătăm ca Dionysos de lucruri cîtă vreme sînt În jurul nostru neatinse Încă de remușcarea paradisului pierdut. Ar trebui să vorbesc acum despre munți, să Închid ochii În fața mării. Aș putea evoca aici o grădină sălbăticită de țipetele cocoșilor În amiază și de merii care au crescut Între timp torențial asfixiind iarba caldă și plină de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Eugen Lovinescu. Întrebarea pe care mi-o pun În continuare este inevitabilă; dar ce caut eu? Între clipa care Îmi atinge degetele și setea de a-i construi o piramidă pentru a o apăra există suficient loc pentru drumul dintre paradis și infern. Probabil, Înainte de a-l condamna pe Narcis, ar trebui să știm mai temeinic ce a văzut În fîntîna În care s-a privit. Graba de a-l acuza nu poate eluda faptul că, evocîndu-l, ne interesează În realitate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și ne ajută să Înțelegem că darurile ce ni se oferă sînt ireversibile; și că umanismul a Început prin a descoperi că zeii, pentru a fi frumoși, trebuie să ia trup omenesc. Pentru cei care au visat reîntoarcerea Într-un paradis pierdut populat cu statuile sculptorilor antici, socotind că Evul mediu a trădat acest paradis, constructorul de catedrale gotice ar fi un izgonit. O asemenea eroare cred că nu mai trebuie dovedită. Amurgul artei antice era un fapt Împlinit cînd istoria
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că umanismul a Început prin a descoperi că zeii, pentru a fi frumoși, trebuie să ia trup omenesc. Pentru cei care au visat reîntoarcerea Într-un paradis pierdut populat cu statuile sculptorilor antici, socotind că Evul mediu a trădat acest paradis, constructorul de catedrale gotice ar fi un izgonit. O asemenea eroare cred că nu mai trebuie dovedită. Amurgul artei antice era un fapt Împlinit cînd istoria a Început să macine statuile și templele grecești. Zidul gotic s-a lansat pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Așadar, chiar dacă Heracles este un semizeu, muncile lui aparțin unui om care sîngerează, schimbă lucrurile prin efort, nu numindu-le altfel. Pe urmele lui umblăm printr-o lume de zei, dar făcută astfel Încît omul poate transforma pămîntul Într-un paradis. Heracles alungă monștrii sau Îi ucide, după care se odihnește sprijinit În măciuca sa acoperită În parte de pielea leului din Nemeea și ținînd În mînă merele din grădina Hesperidelor cum Îl Înfățișează cea mai frumoasă dintre statuile sale datorată
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
bivol? De ce-am săpa la rădăcinile lor, evocîndu-l pe Hesiod vorbind despre o vîrstă de aur cînd oamenii trăiau, pretinde el, ca zeii, fără suferință și bătrînețe, dacă, oricum, nu-l putem crede și nu-l putem urma? Un paradis pierdut se bazează totdeauna pe neîncrederea că ar mai putea fi cucerit altul și nici o altă eroare n-ar descuraja mai mult mîna Întinsă spre fructele acestei veri. Fericirea nu e decît o amintire tulbure, tot ce mai putem face
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Fericirea nu e decît o amintire tulbure, tot ce mai putem face e s-o regretăm, iată ce spune În realitate Hesiod luptîndu-se cu duritatea pămîntului pe care-l cultiva singur sub Înălțimile Parnasului și Eliconului. Însă a accepta un paradis pierdut Înseamnă pe jumătate o renunțare la efortul pentru fericirea proprie; un prim pas spre Înfrîngere, debarece sînt Întotdeauna mai ușor de construit edenurile fictive decît micile fericiri reale. Și dacă mă reîntorc printre marmurile grecești o fac fără să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spre Înfrîngere, debarece sînt Întotdeauna mai ușor de construit edenurile fictive decît micile fericiri reale. Și dacă mă reîntorc printre marmurile grecești o fac fără să uit Întrebările pe care această mare mi le-a pus În locul sfinxului... Marmura din paradisul elenic a zăcut În promiscuitate laolaltă cu șopîrlele și cu stafiile zeilor defuncți... istoria au șters-o parca ploile și a supraviețuit numai un alb neîntinat, străin de tot ce s-a petrecut În preajmă... am uitat cine erau judecătorii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la care renunță. Trăim din precauții inutile, ar zice Tales, deoarece sufletul e nemuritor și se va reîncarna În alte ființe ori Într-un mineral. Nu-l mai putem Însă crede și trebuie sa avem grijă cum justificăm acest singur paradis... Poate că nu e aici decît o formă de egoism, de a nega morții orice glorie pentru a o risipi În toate detaliile ce ne Înconjoară. Dar nu cred că acest egoism merită să fie condamnat. Și dacă din această
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Damascului 1 și așezat în raiul pământesc și după ce Eva a fost creată din coasta lui, fiindu-le oprit să mănânce din pomul cunoașterii- și mâncând ei, și păcătuind ei astfel, fură îmbrăcați cu tunici din piele și izgoniți din paradis -, au trăit fără dreptatea de la începuturi, pe care o pierduseră, toată viața lor cu multă trudă și pocăință; și așa mai departe, chibzuind cu înțelegerea mai în amănunt, folosindu-ne de voință, după cum s-a spus. 52. Al treilea punct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ar fi fost oprit șde Dumnezeuț. 58. Al treilea punct. Să privesc cine sunt eu, micșorându-mă, prin exemple: mai întâi, ce sunt eu în comparație cu toți oamenii; în al doilea rând, ce sunt oamenii în comparație cu toți îngerii și sfinții din paradis, în al treilea rând, să privesc ce este toată creația în comparație cu Dumnezeu; darămite numai eu? ce pot fi? În al patrulea rând, să privesc la toată stricăciunea și urâțenia mea trupească; în al cincilea rând, să privesc la mine ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aproape de realitate. Carlina își îndraptă privirea înspre acel complex comercial, aducându-și aminte de vremea când se cunoscuse cu Valentin, când acesta se afla abia în construcție. Luminile în interior începeau a se aprinde strălucind ca niște adevărate steluțe din paradis. Se uită în vitrină și își văzu chipul. I se păru că are buzele prea groase iar alunița de pe obrazul stâng nu îi dispăruse, totuși se însenină la față. Părul destul de voluminos, de culoare acaju era lăsat să îi cadă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
al șaselea simț pe care îl poseda din plin parcă îi spunea: ,, O casă goală fără mamă are ceva care te doare. Parcă e un ceas fără cadran. De ce oare când am putea să ne trăim viața ca-ntr-un Paradis cu flori, preferăm să suferim, să plângem și să ne lăsăm pradă furiei și pasiunii, chinuindu-ne ca în flăcările iadului?” Carlina plecase lăsându-l acasă până la vacanța de vară care nu era departe. Într-o zi, pe când îl cuprinse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dar toate aceste persoane nu aveau cum s-o ajute. În viața fiecărui om, locul întâi îl ocupă copiii. Dar ea ce fel de mamă era? Unde greșise? Ce măsuri urgente ar fi trebuit să ia și nu luase? Fericirea, Paradisul vieții este întotdeauna acolo unde ești cu cei pe care-i iubești. Trebuia să treacă prin toate aceste răutăți până avea să-și găsească liniștea. Dar cui să-i explice ce simțea ea atunci? Îți mușcă buzele ușor, iar cineva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cât prima pagină din scenariu, cuprinde în principal ”Les films du rivage”, ”Domino Film” și ”France 3”). Amestec de dezinvoltură regizorală și schemă calculată până la ultima picătură de sudoare, Asfalt tango amuză, trezește din somnolența ”cinematografului de autor”, promite în paradisul comercial spre care, chipurile, ne îndreptăm, el este purgatoriul pe roți : regizorul-scenarist găsește ideea, foarte la îndemână, de altfel, a autobuzului cu pipițe, o supune testului tragic-comic al stării drumurilor românești și victorie ! constată (și noi odată cu el) că ea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ce), dacă a-ncercat să continue analiza (excelentă !) din E pericoloso sporgersi, aducând-o la zi în economia de piață, atunci rezultatul este, mă tem, discutabil. Nae nu s-a apropiat de Billy Wilder (modelul său), ci de Cornel Diaconu (Paradisul în direct) ; e drept, cu mai multă grație și infinit mai multă inteligență, dar Scena edificatoare este cea în care Charlotte Rampling îl învață pe celălalt Diaconu (Mircea, din fericire) pașii tangoului : este cel mai prost moment al filmului, Rampling
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
îngrozitor, la vârsta mea, cum ar fi îngrozitor rictusul de maimuță, în locul surâsului cald cu care mă plecam peste trupșorul tău, spre privirea minunată de viață a ochilor tăi mari, castanii. Cât aș vrea să pot fi lângă tine! Iată „paradisul pierdut“. Înainte, desbrăcându-l de reminiscențele literare, livresci, nu-i puteam da semnificația reală, concretă; acum, paradisul pierdut ești tu, viața noastră trecută, comună, micile bucurii, marile bucurii, viața măruntă, cotidiană, cu finalul nocturn - povestirea evenimentelor zilei, la mine în cameră
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă plecam peste trupșorul tău, spre privirea minunată de viață a ochilor tăi mari, castanii. Cât aș vrea să pot fi lângă tine! Iată „paradisul pierdut“. Înainte, desbrăcându-l de reminiscențele literare, livresci, nu-i puteam da semnificația reală, concretă; acum, paradisul pierdut ești tu, viața noastră trecută, comună, micile bucurii, marile bucurii, viața măruntă, cotidiană, cu finalul nocturn - povestirea evenimentelor zilei, la mine în cameră, cu tine în fotoliul larg de cretonă. 12 ianuarie [1948], luni [...] Azi am avut imens de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de lei și, cum banii sunt puțini și greu de câștigat, n-am reușit să plătesc până acuma; așadar, am cumpărat doi bujori roșii, precum cei care creșteau în grădina lui de la Fălticeni, și m-am dus, ca spre un paradis pierdut, să mă afund în disperare. Și iată că disperarea mă aștepta în prag: urna nu mai era acolo. O duseseră în pod - la comun. Pentru că acum, dacă vrei să ai nișa ta, trebuie să plătești 12 000; pentru că de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]