8,290 matches
-
simț de-onoare. Disprețuește viața, Înclină-te de sara și până dimineața, Trufașule obscure - te crede sfânt și-ales, Un om din altă carne făcut - și cu eres Poporul se-nchina-va chiar la a tale oase. Învie, măgulește tu patimi dușmănoase, Invidia și ura botează-le virtuți, {EminescuOpIV 301} Numește brav pe gâde, isteți pe cei astuți, 105Din patimi a mulțimii fă scară de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. C-o frază lingușește deșertăciunea lor, Din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Un om din altă carne făcut - și cu eres Poporul se-nchina-va chiar la a tale oase. Învie, măgulește tu patimi dușmănoase, Invidia și ura botează-le virtuți, {EminescuOpIV 301} Numește brav pe gâde, isteți pe cei astuți, 105Din patimi a mulțimii fă scară de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. C-o frază lingușește deșertăciunea lor, Din risipite roiuri atunci faci un popor. Fii dinainte sigur, la rele el urma-va, Cu sânge și cenușe pământul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un nume oare? Pentru-un astfel de lucru se junghie popoare. În mână de vei prinde-a istoriilor carte În ea atunci vedea-vei un falnic op de arte, Vedea-vei cum sub ochi-ți în plin se desfășoară Tot patime de laudă; că vremea se măsoară După a răutății pășire... Rău și ură Dacă nu sunt, nu este istorie. Sperjură, Invidioasă, crudă, de sânge însetată E omenirea-ntreagă... o rasă blestemată, Făcută numai bine spre-a stăpâni pământul... Căci răutății
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
IAMBUL De mult mă lupt cătând în vers măsura, Ce plină e ca toamna mierea-n faguri, Ca s-o aștern frumos în lungi șiraguri, Ce fără piedeci trec sunând cezura. Ce aspru mișcă pânza de la steaguri Trezind în suflet patima și ura - Dar iar cu dulce glas îți împle gura Atunci când Amor timid trece praguri! De l-am aflat la noi a spune n-o pot; De poți s-auzi în el al undei șopot, De e al lui cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lume să mi-l pun: Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău nici bun, {EminescuOpIV 386} Căci n-am avut metalul demonilor în vine, Nici pacinica răbdare a omului de bine, Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind - Am fost un creer bolnav ș-o inimă de rând. De mult de vorbe goale nici voiu să mai ascult. Nimic e pentru mine ce pentru lume-i mult. Ce este viitorul? Trecutul cel întors E șirul cel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
jind - Am fost un creer bolnav ș-o inimă de rând. De mult de vorbe goale nici voiu să mai ascult. Nimic e pentru mine ce pentru lume-i mult. Ce este viitorul? Trecutul cel întors E șirul cel de patimi cel pururea retors. Am asvîrlit în laturi greoaie, veche cărți, Cari privesc viața din mii de mii de părți Și scrise în credința, că lumea tot se schimbă Cu deslegări ciudate și cu frânturi de limbă. Nu-i foliant în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
capul în lume să mi-l pun Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun, Căci n-am avut metalul demonilor în vine Nici pacinica răbdare a omului de bine, Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind... Un creer plin de visuri ș-o inimă de rând. De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult. Viitorul un trecut e, pe care-l văd întors
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
creer plin de visuri ș-o inimă de rând. De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult. Viitorul un trecut e, pe care-l văd întors... Același șir de patimi s-a tors și s-a retors De mînile uscate a vremii-mbătrînite. Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncîlcite: Nu-ntreb de ce în lume nu ne e dat de soarte Noroc fără durere, viață fără moarte. Am pus de mult deoparte acele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oase, Atunci învie într-înșii pornirea dușmănoasă, Invidia și ura botează-le virtuți, Numește-erou pe-un gâde ca fierul să-i ascuți, Pe cel viclean și neted numește-l înțelept, "Nebun zi-i celui nobil și simplu celui drept, "Din patimi a mulțimii fă scară la mărire "Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. "Cu laude mîngîe deșertăciunea lor, "Din roiuri risipite vei face un popor Și sigur fii la rele de-apururea urma-va, "Cu sânge și cenușă pământul presura
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu gene E chiar durerea însăși a vieții pământene, Venin știind că este sărutul zânei Vineri, Venin mi-era suflarea și ochii tăi cei tineri Și nu voiam ca dânșii cu dulce vicleșug S-aprinză al meu suflet pe-al patimilor rug; Și sborul cugetări-mi, mândria din cîntare-mi, Eu nu voiam c-un zâmbet al tău să mi le sfaremi... Priveai la mine straniu și te mirai că tac... Tu nici visai că-n gîndu-mi eu fălcile-ți desbrac De
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu-ntrebați de ce? Noaptea ca și poeții îți urlă la ureche Ca un ostaș de gardă el latră-n trecători. Ca tinerii la baluri e Don Juan de stradă, Se hîrîe în ură, se pupă-n promenadă, Ca omul are patimi, ca ei este zelos De-a îmmulți nainte tot neamu-i păcătos. Dar omul are atîtea: cugetători el are, Poeți, artiști, istorici, cugetători - căldare. 80. SUB CERUL PLIN DE NOURI... (cca 1879) Sub cerul plin de nouri vezi șesu-n răsărit, Întins
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să facă absolutul ceva mai comestibil. Omul - un buchet de conjuncturi și de interferențe. O polemică îi edifică, de regulă, pe câțiva și îi derutează pe ceilalți. Absolutul poate fi o obsesie. Dar de lux. Talentul artistic se hrănește cu patimi și cu neliniști. Sufletul, în care încearcă să coabiteze creștinul și filosoful, are toate șansele să devină o groapă cu lei. Grecii antici au logodit două mituri. Pe cel al frumuseții cu cel al cunoașterii. Vremurile moderne ne-au mutat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
brațele lui Dumnezeu nu sufletul, ci doar un cadavru. Creștinismul ține de profunzimea ordinii morale, nu de superstițiile ritualului. Te poți retrage la mănăstire când ești cuprins de voluptatea ascezei.. Răstignirea lui Iisus ar fi trebuit să ne izbăvească de patima răzbunării. Singura religie care predică îndoiala este buddismul. Inchiziția a fost o aplicare “creatoare” a Bibliei unde nu există nici un îndemn la Justificarea crimei. Inchiziția a coborât iadul pe pământ. În suferința acerbă nu te poți lipsi de Dumnezeu. Suntem
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe cel al fiului. Sarcina omului e să reconstruiască speranța în perimetrul rațiunii Să defilăm cu steagul valorilor sentimentale. Identitatea de mahala trebuie transformată în una de centru, nu doar mutată. Precum melcul, Brâncuși și-a dus la Paris satul. Patima câștigului financiar usucă toate celelalte idealuri. Adevărata virtute nu așteaptă aplauze. Lumea ar trebui să evolueze de la frica de celălalt spre grija pentru alții. Marile spirite savurează provocarea. Cine poate să spună repede de ce trăiește? Într-o comunitate nu trebuie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sătenilor nu numai din Pungești, ci din toată Moldova. La judecătoria din Pungești, unde a funcționat și Vlahuță, procesele de violență abundau, bătăliile pentru o palmă de pământ erau numeroase; ceea ce vreau să spun este faptul că lucrarea surprinde această patimă, așa cum investighează și toate sentimentele unor moldoveni preocupați nu numai de asigurarea unei existențe materiale, ci și de păstrarea obiceiurilor morale, de educația copiilor în spiritul muncii, de într-ajutorarea între neamuri, de respectul între generații, de supunerea instinctuală a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93049]
-
o parte morala sănătoasă a țăranului moștenită din moși strămoși, pe de altă parte înțelepciunea oaspetelui. Și, ca în mai toate romanele lui Nichita Danilov, fantasticul se îmbină cu realul, absurdul cu posibilul, calități proprii scrierilor Daniloviene. Remarcabile paginile despre patima alcoolismului, despre rolul femeii, dar și al bărbatului, care ar ajunge unul la câteva milioane de femei... și nu în ultimul rând de semnalat delicatețea tratării sexualității și totuși incitantă, pe marginea păcatului. Desigur, în partea a II-a a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
constata că săpăturile sunt adânci și filoanele aurifere descoperite întrec pe cele din zăcămintele de la Aiud. „Când scuturăm Pomul Timpului - zice cugetătorul - toate fructele cad pe pământ, conform legii gravitației”. Ale lui au căzut în coșul editurilor. „Ne irosim în patimi și în lucruri de prisos și nu prețuim clipa care trece”. Aici aș adăuga eu că multe clipe prețioase au fost smulse din drumul lor fără întoarcere și prinse, spre binele oamenilor, în coșul autorului, plin ochi. „Ori de câte ori pleacă cocorii
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
mai trăi niciodată trista experiență de dezrădăcinare din vatra strămoșească, ce-i asigura perenitate, moralitate, perspectivă și de aceea scriitorul și-a propus și a reușit ca nimeni altul, să lase mărturii-document. De subliniat că Nicolae Ariton nu scrie cu patimă, nu dezaprobă istoria, ci doar fotografiază în tăcere o colectivitate-turmă obligată să trăiască și să supraviețuiască, așa cum neam de neamul nostru a supraviețuit hoardelor năvălitoare în căutare de pășune. Fenomenul migrației de la sat la oraș este prezentat corect, cu toate
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
romană deznaționalizează pentru că e singurul element unitar între elemente foarte diferite. Cugetări sintetice asupra istoriei romanilor. [MUNTELE ÎN ISTORIA ROMÎNILOR] 2275B Este muntele tată al râurilor și al poporului românesc. Aceasta e cumpăna lui, cântarul lui, cu care-și cântărește patimile și faptele, și acest cântar [î]i zice să fie drept. Oare e cestiunea principală la religie? Este ca ea să fie un adevărat absolut în privirea simbolurilor ei, în privirea formelor ei esterioară, sau să cuprinză înlăuntru-i o
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
s-a întors, l-am visat peste noapte. La {EminescuOpXV 230} 8 mai 1883 am observat acea bărbie admirabilă, la 9 [mai] am constatat adresa. Acum ies cu C. Abia o văz, abia-mi închipuiesc în focul unei ne-nțelese patimi cum să-ntreb unde șade, vine dobitocul în acel moment chiar în care-mi bag adresa în buzunar. Plec la adr[esă]. întîlnesc pe P. Bilet * la Tg. E.... Cum o să iasă nu știu. Marți a plecat. Luni sara, martie
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
b [plus] c [plus] d [plus] e [plus] ( - a - p - u)f [plus]... = x ["DAR ÎL VEȚI NUMI ABSOLUT... "] 2275B Dar îl veți numi Absolut, dar [î]l veți numi Infinit, dar Unul - Unul rămâne pururea. Dezechilibrul e durerea, e patima* pe deoparte - e bucuria, e fericirea pe de alta. Odată echilibrul stabilit, rămâne zero dinamic, sentimentul urâtului, și al golului sufletesc. Și echilibrul e dreptate - e adevărul - e urâtul. De-aceea Macchiavelli găsește că statele drepte și adevărate sunt ennuyante
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
poate însă pune ceea ce nu-i. [11] După bucurie nemăsurată vine neapărat - urmă a făpturei firei omenești - întristarea. Bucuria face sângele să fiarbă și aceasta produce o simțire neplăcută și dureroasă, care trebuie [să] nască întristare. Cine-i accesibil de patimi puternici știe că-n mijlocul bucuriei mari se amestecă un fel de rea-dispunere. Același lucru se-ntîmplă la toate pasiunile vehemente. Leacul: moderație - cine poate. [12] Amiciția se-ntemeiază pe stimă, prin urmare pe calități a sufletului. Amor pe calități a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nime de geniu decât după ce a dovedit în o sută de coale că-i un nebun. [17] Un om cu temperament fericit și fără mișcări vehemente a sufletului trebuie să rămâie numai pasiv pentru a fi fericit. Pentru cel cu patimi frumusețea creațiunei e moartă. [18] Oameni veseli comit mai multe nerozii decât cei triști; dar aceștia comit mai grave. E o mare mângâiere la contrarietăți dacă ne-nchipuim a fi cu câțiva ani mai bătrâni. Cine cunoaște lumea știe ce
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cele frumușele sunt totdeuna darnice. [59] Om de la om trăiește și de la toți comunitatea. 2275B, [60] Moralitatea e pentru suflet identică cu sănătatea pentru trup. Un popor imoral e fizic nesănătos sau degenerat. 2288, [61] Sucul învietor al gândirii e patima. E vorba numai ca această patimă să aibă un obiect nobil și desigur că cel mai nobil e adevărul. 2289, [62] Ce bine că oamenii sunt atât de proști. 2290, 1058 {EminescuOpXV 1059} {EminescuOpXV 1060} 1868-1869 (p. 674) anii pacifică
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Om de la om trăiește și de la toți comunitatea. 2275B, [60] Moralitatea e pentru suflet identică cu sănătatea pentru trup. Un popor imoral e fizic nesănătos sau degenerat. 2288, [61] Sucul învietor al gândirii e patima. E vorba numai ca această patimă să aibă un obiect nobil și desigur că cel mai nobil e adevărul. 2289, [62] Ce bine că oamenii sunt atât de proști. 2290, 1058 {EminescuOpXV 1059} {EminescuOpXV 1060} 1868-1869 (p. 674) anii pacifică preface * fruntea secolii suvenir Cu cât
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]