6,437 matches
-
, subintitulat " Amintirile unui pescar cu undița", este un roman scris de Mihail Sadoveanu și publicat în 1950 de către Editura Tineretului din București. Romanul este o rescriere în spirit proletcultist a câtorva povestiri pescărești din volumul "Împărăția apelor" (1928), în care personajul principal, băiatul Iliuță
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
moș Spânu și lelea Ileana, ce suferiseră multe necazuri în cursul vieții. Coloniștii trăiau din pescuit, din furtul porumbului de pe câmp și din prestarea ocazională a unor munci sezoniere. Iliuță a mers acolo timp de o lună, împrietenindu-se cu pescarii și învățând tainele acestui meșteșug. Pe la sfârșitul lunii mai, sosește la Nada Florilor muncitorul Alecuț Dumitriu de la Pașcani, un prieten mai vechi al insularilor, ce aderase la mișcarea socialistă și era urmărit de poliție ca agitator al țăranilor răsculați. El
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
astfel viața de jandarmii care controlau ostroavele. În ziua următoare, băiatul trebuia să susțină o teză la matematică, dar, necunoscând materia deoarece lipsise de la școală în ultima vreme, desenează pe foaia albă ostrovul de la Nada Florilor și figurile prietenilor săi pescari. Profesorul s-a simțit ofensat și a înaintat un memoriu în care cerea exmatricularea tânărului. Ceilalți profesori și uncheșul Haralambie reușesc să-l îmbuneze pe inspector, iar băiatului i se permite susținerea tezei la matematică în sesiunea de toamnă. Imediat
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
între hârtiile inginerului Ilie Dumitraș, bunul său prieten, poezia lui Solomon Cornea, o scrisoare veche de la tatăl său și celebra teză la matematică. Romanul cuprinde 17 capitole numerotate cu cifre romane și având următoarele titluri: Mihail Sadoveanu a fost un pescar pasionat, deprinzând patima pescuitului cu undița de la bunicul său, rotarul Gheorghe Ursachi din Verșeni, sat aflat pe malul stâng al râului Moldova. La vârsta de 13 ani, după ce familia sa se mutase în 1891 de la Pașcani la Fălticeni, el a
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
de pe malul Moldovei. Alte șase povestiri („Tovarăși de pescuit”, „Intrare în ostrov”, „Pierde-vară”, „Ploaie, la Nada Florilor”, „Îndeletnicirile insularilor mei”, „Pescuitul racilor și altele” și „Știuca”) constituiau un nucleu narativ de sine-stătător și se refereau la experiențele sale timpurii de pescar pe plavia (insula plutitoare) Nada Florilor, ascunsă în stufăriile din bălțile Șoldăneștilor, unde se adunau zilnic un băiat mai mare pe nume Culai, moș Hau (fanaragiul orașului), moș Spânu (un grec fugit de prigoana turcilor și pripășit aici cu zece
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
la rândul ei omul. Un exemplu în acest sens îl reprezintă descrierea antologică a ploii de la Nada Florilor, un recital de un lirism solemn de infinite mișcări abia-simțite și de zgomote abia-auzite. Oamenii care populează acest spațiu mitic (vânători și pescari) par a fi ei-înșiși elemente constitutive ale naturii, părând a proveni dintr-un trecut în care domnea un respect față de natură. Rămânând aproape de natură, ei au ajuns să-i cunoască tainele. Îndeletnicirile lor ancestrale și instinctul vânătoresc îi face să
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
trecut în care domnea un respect față de natură. Rămânând aproape de natură, ei au ajuns să-i cunoască tainele. Îndeletnicirile lor ancestrale și instinctul vânătoresc îi face să străbată munți, văi și bălți misterioase și îi întoarce către natură. Vânătorii și pescarii leagă între ei camaraderii trainice care nu țin cont de ierarhia socială și sunt unite de aventurile comune transmise prin poveștile narate domol lângă focurile din ceas de seară. „Iar „munteanul”, ca și „omul din baltă”, ca și poporul din
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
, ortografiat și Ilie Constantinescu, Ilia Constantinovschi sau Ilie Konstantinovski, (în , n. 21 mai 1913, Vâlcov, ținutul Izmail, gubernia Basarabia — d. 1995, Moscova) a fost un scriitor, dramaturg și traducător rus. S-a născut în anul 1913 în satul de pescari Vâlcov din ținutul Izmail al Basarabiei (în prezent în raionul Chilia, regiunea Odesa, Ucraina). A urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității București, pe care le-a absolvit în 1936. A făcut parte din mișcarea comunistă clandestină din România; a
Ilie Constantinovschi () [Corola-website/Science/335377_a_336706]
-
specii de fungi. Printre principalii prădători sunt diferite specii de pești, păsări piscivore și șerpi acvatici. Specia are o valoare economică sau sportivă modestă și locală. Carnea porcușorului este osoasă dar foarte gustoasă și îndulcește mult ciorba fiind apreciată de pescarii locali. În unele țări din Europa de Est este comercializată pe piețele de pește și este consumată prăjita sau conservată. Specia este încă relativ comună și abundentă în mare parte din arealul său de distribuție. La nivel local există populații amenințate de
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
i-a observat pe câțiva dintre locuitori care au început să arunce cu săgeți și pietre spre aeronavă. Chiar dacă tsunami-ul a afectat zonele de pescuit ale băștinașilor, se pare că aceștia s-au adaptat. Pe 26 ianuarie 2006, doi pescari au fost uciși de băștinași, când bărcile acestora s-au apropiat prea mult de insulă. Înainte de cutremurul din 2004, Insula Santinelei de Nord avea aproximativ 72 km pătrați și avea o formă relativ pătrată. Era o plajă îngustă care înconjura
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
Larus fuscus"), sitar de mâl ("Limosa limosa"), grelușel-de-zăvoi ("Locustella luscinioides"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), presură sură ("Miliaria calandra"), codobatură albă ("Motacilla alba"), muscar sur ("Muscicapa striata"), codobatură galbenă ("Motacilla alba"), culic mare ("Numenius arquata"), nagâț ("Vanellus vanellus"), grangur ("Oriolus oriolus"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), corcodel mare ("Podiceps cristatus"), corcodel-cu-gât-roșu ("Podiceps grisegena"), corcodel-cu-gât-negru ("Podiceps nigricollis"), pelican creț ("Pelecanus crispus"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), lopătar ("Platalea leucorodia"), țigănuș ("Plegadis falcinellus"), cristeț cenușiu ("Porzana parva"), ciocântors
Balta Vederoasa () [Corola-website/Science/332721_a_334050]
-
liber, pe un teren împrejmuit cu un șanț de apărare și gard din nuiele împletite. Intrarea în muzeu se face pe o punte din lemn, iar colibele sunt de mărime naturală. Una dintre colibe este reprezentativă pentru o locuință de pescar, alta pentru agricultor, alta pentru olar etc, au în interior obiecte neolitice sau reconstituiri ale unor obiecte neolitice, mese, altare de cult, unelte pentru gospodărie și practicarea diferitelor ocupații, de asemenea a fost reconstituita și o locuință lacustră, folosită în
Muzeul Câmpiei Boianului () [Corola-website/Science/332833_a_334162]
-
Limosa limosa"), grelușelul de stuf ("Locustella luscinioides"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), presură sură ("Miliaria calandra"), codobatură albă ("Motacilla alba"), codobatură galbenă ("Motacilla flava"), muscar sur ("Muscicapa striata"), rață cu ciuf ("Netta rufina"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), grangur ("Oriolus oriolus"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), pelican creț ("Pelecanus crispus"), pelican comun ("Pelecanus onocrotalus"), cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), notatiță cu cioc subțire ("Phalaropus lobatus"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), lopătar ("Platalea leucorodia"), țigănuș ("Plegadis falcinellus"), ploier argintiu
Lacul Oltina (sit SPA) () [Corola-website/Science/332904_a_334233]
-
Lullula arborea"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), pescăruș sur ("Larus canus"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), gaie neagră ("Milvus migrans"), culic mic ("Numenius phaeopus"), culic mare ("Numenius arquata"), lopătar ("Platalea leucorodia"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), cresteț pestriț ("Porzana porzana"), cresteț mijlociu ("Porzana parva"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), corcodel mic ("Tachybaptus ruficollis"), corcodel mare ("Podiceps cristatus"), cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"), cristei de baltă ("Rallus aquaticus"), silvia undulată ("Sylvia nisoria"), fluierar de
Câmpia Cermeiului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333734_a_335063]
-
ciocârlia de pădure ("Lullula arborea"), ciocârlia de Bărăgan ("Melanocorypha calandra"), prigoare ("Merops apiaster"), codobatură albă ("Motacilla alba"), muscar sur ("Muscicapa striata"), presură sură ("Miliaria calandra"), hoitar alb ("Neophron percnopterus"), pietrar sur ("Oenanthe oenanthe"), grangur ("Oriolus oriolus"), viespar ("Pernis apivorus"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), pitulice sfârâitoare ("Phylloscopus sibilatrix"), pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), silvia undulată ("Sylvia nisoria"), silvia mică ("Sylvia curruca"), silvia de câmpie ("Sylvia communis"), silvia de zăvoi ("Sylvia borin"), silvia cu
Băneasa - Canaraua Fetei () [Corola-website/Science/333780_a_335109]
-
insecte acvatice. Icrele și puietul nu sunt îngrijite de părinți. Icrele sunt extrem de toxice. Longevitatea acestor pești este de cel puțin de 20 de ani. Lepisosteiformele sunt frecvent considerate ca dăunători pentru peștii destinați pescuitului sportiv și rup adesea plasele pescarilor în statele din sud-estul SUA. Peștii aligator sunt prădători importanți în majoritatea ecosistemelor acvatice unde ei se întâlnesc. Carnea lepisosteiformelor este foarte osoasă și de obicei nu este consumată de către oameni. Excepțiile includ New Orleans și unele regiuni din sud-estul
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
(titlu original: "Gone Fishin"') este un film american de comedie din 1997 regizat de Christopher Cain. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Joe Pesci și Danny Glover (ca doi pescari înfocați dar incompetenți), în rolurile secundare joacă Rosanna Arquette, Lynn Whitfield și Nick Brimble. Acest film este a treia colaborate între Glover și Pesci. Primele două filme sunt "Armă mortală 2" și "Armă mortală 3". Aceștia au colaborat apoi și
La pescuit () [Corola-website/Science/333045_a_334374]
-
și pot rezista câteva luni fără să se hrănească. Totuși, mănâncă aproape orice, iar analizele conținutului stomacului unor specimene au arătat că mănâncă polichete, creveți, paguri, caracatițe, stele de mare, pești osoși și cartilaginoși, păsări și balene. Mixinele sunt dăunătoare pescarilor, pentru că, dacă se prind în năvoadele de adâncime, pot mânca o mare parte din conținutul lor înainte ca acestea să ajungă la suprafață. Cum mixinele stau în grămezi, Tractul digestiv al Myxinilor este unic printre cordate pentru că mâncarea este închisă
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
fugari au fost aduși înapoi. Yi i-a decapitat iar capetele lor au fost expuse în public. Bătăliile lui Yi Sun-sin au pus presiune semnificativă asupra japoneziilor și le-a afectat înaintarea. Marina coreeană se baza pe o rețea de pescari locali și bărci de cercetași pentru a primi informații despre mișcările inamicului. În zorii zilei de 13 iunie 1592 Yi Sun-sin și Yi Eok-gi au pornit cu 24 de panokseon-uri, 15 nave de război mici și 46 de bănci (ex.
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
flota coreeană a fost intimidată. După bătălie, coreenii au căutat nava amiral a lui Kurushima, capturând un frumos evantai de aur dăruit lui Kurushima de către Toyotomi Hideyoshi. Amiralul a tot căutat pe insulele din jur până ce a primit de la niște pescari alt raport care spunea că o altă mică flotă japoneză este ancorată la Danghangpo. Acolo avea să se dea o nouă bătălie. În dimineața de după bătălia de la Dangpo și în următoarele câteva zile, amiralul Yi a căutat alte nave japoneze
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
(n. 26 iunie 1908, Sevilla, Spania-d. 10 iulie 1983, Madrid, Spania) considerată de unii drept cea mai mare cântăreață de muzică de copla, denumită "Regina de Pasodoble" Ea a fost fiica unui pescar gallego și cea mai mică dintre cei unsprezece copii. La unsprezece ani a lucrat la Academia de maestru Realito, unde a învățat, de asemenea, tehnici de bază de a cânta. La doisprezece ani ea a interpretat în fața regelui Alfonso al
Estrellita Castro () [Corola-website/Science/334528_a_335857]
-
veterinar-pictor, pictează în perioada concediilor de odihnă abordând teme diverse, întâlnite în peregrinările sale prin țară. Deschide expoziții la Valea lui Mihai, Arad și Oradea. După pensionare, în 1983, se dedică total picturii. Abordează subiecte din ce în ce mai diverse: viața țăranilor, a pescarilor, a ciobanilor etc. Se stabilește în orașul Oradea. Deschide expoziții la București, Oradea, Arad, Salonta etc. Participă și la expoziții de grup în țară și străinătate. Se stinge din viață, în decembrie 1997, la Oradea, în apartamentul personal. Opera picturală
Ioan Șereș () [Corola-website/Science/334569_a_335898]
-
urmă pe lacul Snagov, la care a asistat prozatorul Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Povestitorul ar fi mărturisit public că a asistat la fermecarea unui șarpe acvatic de către localnicul Nicolae Pescaru în timp ce se afla într-o luntre la pescuit pe acel lac; pescarul i-a mărturisit ulterior că a învățat vraja de la un unchiaș bătrân care o știa și el de la alți unchieși din vechime. Brătescu-Voinești a scris o povestire intitulată „Minunea” pe care a publicat-o în „Adevărul literar și artistic” (anul
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
adunate într-un volum intitulat "Țara de dincolo de negură", care a fost tipărit în 1926 de către Editura Cartea Românească din București. În cuvântul înainte dedicat poetului George Topîrceanu, Mihail Sadoveanu îl dojenește pe acesta că a uitat de moș Procor (pescar lipovean evocat în povestirea „Oameni din bălți, lângă ostrovul lui Caliniuc”), precum și de alte persoane pe care le-au întâlnit mai demult cu prilejul expedițiilor cinegetice din „Țara de dincolo de negură” aflată în bălțile din Delta Dunării. Poetul a scris
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
acel fragment de proză scurtă rememorează o vânătoare petrecută la începutul primăverii în „împărăția trestiilor dintre zăvoaiele Prutului și matca cea înșelătoare a Jijiei”, la care a luat parte împreună cu Sadoveanu, evocând cu acest prilej figura lui moș Gheorghe Barnea, pescar ce apare și în povestirea „Pasaj de rațe, sara” din volumul sadovenian. Topîrceanu afirmă că a notat chiar a doua zi amintirile de la acea vânătoare, care l-ar fi inspirat pe care Sadoveanu în scrierea volumului „Țara de dincolo de negură
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]