14,286 matches
-
una dintre uși se mișcă în mod vizibil. Cine e? întreabă enervat. — Eu, stăpâne, îndrăznește bărbierul să se arate, cu plecăciuni până la pământ. Se apropie și sărută mâna întinsă. — Azi n-ai nevoie de mine? Nu mai tăiem barba un pic în jurul gurii, să nu te jeneze când mănânci? Germanicus își pipăie cu grijă barba. Atât Augustus, cât și Agrippina îl îndeamnă întruna să renunțe la barbă, dar un obraz chel e rușinos. Prea efeminat. Din contră, pilozitatea conservă înfățișării masculine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
semene mai mult cu bunicul său, Marcus Antonius. Își înăbușă un suspin. Când va îmbătrâni și va încărunți, după 40 de ani, o s-o dea jos. Cu câteva clămpănituri experte de foarfecă, sclavul taie cu eleganță firele rebele. Scurtăm un pic și părul? — Nu, nu, se împotrivește tânărul. Lasă-l în pace! Își aranjează dezinvolt pletele la spate. Ce au toți cu părul lui? Este ce-i drept un picuț mai lung decât se poartă, dar îi stă bine. Îl îndepărtează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care se înroșește și îi spune precipitat: — Lasă toaleta pentru mai târziu! Grăbește-te, te rog, să ajun gem la sacrificiul de pe Câmpul lui Marte! Dacă pot, renunț la salutul de dimineață. — Am terminat, trebuie doar să mă aranjez un pic. Germanicus zâmbește. Agrippina, ca majoritatea femeilor, consideră inutilul drept necesar. După-amiază, la ora băii, se va ocupa și de curățenia trupului. Acum, abia coborâtă din pat, îi e de ajuns să se „aranjeze“. Iese pe coridor, urmat de Tigellin, care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pedagogice grecești se pot trage principii viabile pentru dezvoltarea intelectuală și morală a tineretului. Se îndreaptă într-acolo, hotărât să intre și să facă ordine, urmat îndeaproape de credinciosul Tigellin. Cu mâna pe clanță, se oprește și mai ascultă un pic zumzetul de voci dinăuntru. Un glas de fetiță țâșnește vesel precum trilul unei privighetori. Inima îi tresaltă de bucurie. Livilla lui cea frumoasă ca o zeiță și înțeleaptă asemeni unei femei mature, care reușește totuși să-și păstreze toată gingășia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
versiune masculină. Tânărul Agrippa, fratele Mariamnei, împărtășește cu sora lui mai mare aceeași piele de o albeață neobișnuită pentru rasa lor, luminată de ochi negri, strălucitori ca focul. Numai trăsăturile îi sunt mai rigide, în ciuda frunții bombate, iar nasul, un pic coroiat, cu nări dilatate. Îl îmbrățișează cu efuziune. — Locul are potențial turistic, aidoma Piramidelor din Egipt, insistă afaceristul. Multiplică plecăciunile și la adresa lui Herodes: — Cu un capital minim, am putea scoate un profit înzecit, ce zic eu, însutit chiar... Iulius Agrippa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Evident, este și el frapat de îmbrăcămintea ei somptuoasă. Dar țesătura vopsită în nuanțe multiple nu i se pare câtuși de puțin deplasată. Încetinește pasul în același timp cu Iulius Agrippa. Amândoi, sensibili la frumusețe, doresc instinctiv să câștige un pic de răgaz pentru a putea admira în voie albastrul furat parcă de pe bolta cerului, îmbinat atât de natural cu auriul lămâii, cu verdele vălului naiadelor și cu galbenul împrumutat cu siguranță de pe mantaua Aurorei când își pune caii la ham
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îndoială, Panthagathus este un expert, crema elitei din profesia lui. Dar ceilalți... Oleacă mai pricepuți decât niște călăi. Nici măcar în Antiohus nu are încredere să-l lase să-i umble cu briciul pe față ori pe gât. Doar câte un pic, la ceafă. Își pipăie nervos cicatricele minuscule de pe bărbie. Încearcă să mai amâne un pic neplăcuta operație, și cere să urineze. — Olița, murmură în surdină către Lygdus. În timp ce se ușurează în vasul ținut de sclav, nu se poate împiedica să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
decât niște călăi. Nici măcar în Antiohus nu are încredere să-l lase să-i umble cu briciul pe față ori pe gât. Doar câte un pic, la ceafă. Își pipăie nervos cicatricele minuscule de pe bărbie. Încearcă să mai amâne un pic neplăcuta operație, și cere să urineze. — Olița, murmură în surdină către Lygdus. În timp ce se ușurează în vasul ținut de sclav, nu se poate împiedica să nu-i admire simetria bicepșilor și a umerilor, care dau corpului negru un aer de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
briciul e suficient de departe de fața sa. — Grăbește-te, îl repede nervos. Până termini și cealaltă parte, o să-nceapă deja să-mi crească peri albi pe obrazul ăsta. — Imediat, stăpâne, se umilește bărbierul și începe să se miște un pic mai repede. Insuportabilă corvoadă, suspină Nero. Augustus s-ar considera însă jignit dacă ar apărea în fața lui chiar și cu barba de o zi. Doar circumstanțe grave sau dureroase l-ar scuti de această forma litate neplăcută, devenită un fel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stat. — Gata! anunță victorios Panthagathus. Firele care au mai rămas am să le smulg cu pastă epilatoare. Tiberius strâmbă din nas scârbit. Iar o să-i întindă pe față por căria aia puturoasă din rășină, smoală și grăsime de măgar. Un pic de fiere de capră, cere sentențios Antiohus unuia dintre ajutoare, în timp ce toarnă în amestecul dezgustător câteva picături de sânge de liliac. — Pune și puțină pudră de viperă, îi sugerează Panthagathus. Se va desprinde mai ușor. Resemnat, Tiberius închide ochii și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tiberius se preface că nu observă ironia. Nu are nevoie de încă un dușman. În plus, atât el, cât și maică-sa au rămas alături de Livia pe tot timpul exilului său la Rhodos. — Și tu ești un erou, murmură un pic crispat. Nici măcar nu minte. În bătălia de la mlaștinile Volcaean, Plautius Silvanus și-a asigurat o glorie eternă. Bazându-se numai pe câțiva centurioni răniți, a restabilit disciplina și tenacitatea soldatului roman și a smuls victoria unei înfrângeri aproape sigure. Lipsa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în Germania!“ zbiera altul. Tiberius Nero surâde. Așa e, oștenii l-au primit cu lacrimi de bucurie în ochi. Mulți luptaseră sub comanda lui în diferite regiuni ale imperiului. Bătrânul consideră că este momentul să-l ia pe lingușitor un pic peste picior și rostește cu un ton excesiv de laudativ: — Bravo ție! Dai dovadă de sentimente rar întâlnite la tinerii din vremea noastră. În clipa următoare însă mintea îi fuge la mezina lui, așa că, în loc să glumească mai departe, suspină. Tocmai ea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
niciodată să se stingă în cămin? În acest moment asistența păstrează o tăcere respectuoasă. Fiecare mișcă din buze și murmură în sinea sa cuvintele rugăciunii. Îi vine să râdă când se gândește că Augustus a mai dezvoltat și el un pic cultul larilor, astfel că din publici au devenit acum auguști. Oare harababura asta idolatrică nu-i zăpăcește? În mijlocul altarului se află o statuetă din bronz care întruchipează un băietan, încoronat cu flori. Drept veșmânt are o tunică largă și scurtă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
recapătă instantaneu controlul asupra situației: — Puppus rămâne acasă, bineînțeles. Agrippina încuviințează. — Iar voi, li se adresează Germanicus celor două femei, ple cați chiar acum cu ceilalți trei, ca să ajungeți la timp. Și tu? se interesează supusă soția. — Mai întârzii un pic, apoi vin și eu, răspunde el scurt. Fără nici un alt cuvânt de rămas-bun, îl apucă pe Herodes Agrippa de mână și-l târăște după el. Când consideră că se află la o distanță suficientă, bombăne înfundat: — N-oi cunoaște eu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cească visul. Iulius Agrippa oftează. Pe el îl frământă cum să afle vești despre Rufus. Dă să se îndepărteze, dar Germanicus îl reține repede de mână și-i șoptește pe nerăsuflate: — Atunci, cum rămâne? Mergem diseară? Sau când? Stai un pic, îl calmează Agrippa. Să vorbesc mai întâi cu Theogenes. Oamenii veniți să-l consulte sunt chemați după o rânduială cunoscută numai de el. Îi șoptește la ureche: Bănuiesc că nu vrea puhoi de lume adunată în fața porții lui care să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
șervetul franjurat pe care l poartă pe braț. — Ia-l să te ștergi pe mâini! rostește plină de o importanță copilărească. Toți râd. Fără să se supere, principele îi face discret un semn complice cu mâna să mai aștepte un pic. Își trage apoi maiestuos toga peste cap. Urmează să oficieze cu creștetul acoperit, după ritul roman. Se produce o mișcare în dreptul treptelor. Cei masați acolo se dau respectuoși la o parte să facă loc unui grup de șase femei. După
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atenție coada tăureanului. Se ridică și el curios pe vârfuri să vadă dacă e crescută pe deplin. Constată cu o strângere de inimă că nu prea. Bine măcar că se oprește la încheietura genunchiului. Suficient de lungă. Dacă ar fi un pic mai scurtă, s-ar putea să apară semne că jertfa nu este primită de zeu. Nici nu șchioapătă. Un alt indiciu favorabil. Din păcate, cam trage de funie și pare că vrea să scape de la altar. — S-ar putea să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
A mai trecut o zi din viața mea banală, deși nu ar trebui să fie așa. Sunt jurnalistă, pentru numele lui Dumnezeu! Este cu siguranță o existență fascinantă și interesantă, nu? Din păcate, nu și pentru mine. Tânjesc după un pic de fascinație, iar în rarele ocazii când îmi arunc ochii peste articolele din revistele pe care le răsfoiesc, mă gândesc că sunt în stare de mai mult. Probabil că aș și putea mai mult, numai că nu am experiența să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
uitasem de el, uitasem de mâncarea de-acasă. Nu, n-am s-o fac, de-acum stau cuminte. Pe de altă parte însă, e mai bine să-i mănânc, să fiu sigură că or să dispară, ca să nu mai rămână pic de mâncare proastă în casă. Da, firește că e mai bine să-i termin dintr-odată, decât să-i consum încet și constant pe parcursul unei săptămâni. Dacă fac așa, n-o să mai rămână nici unul după seara asta, și atunci o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jemima. ― E, doar un vechi amic. ― O noapte sălbatică, nu-i așa, Jemima? zice Ben făcându-mi cu ochiul. ― Îhâm, spun eu în cele din urmă, hotărându-mă să scap naibii de precauție. M-am îmbătat foarte rău, eram un pic drogată și am sfârșit prin a mi-o trage cu un tip în baie. În mașină se instalează tăcerea. Nici Ben, nici Geraldine nu prea știu ce să spună, iar mie mi-e rău. Știu că am spus ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
s-a orientat către Lisa. ― Îl cheamă Nick Hanson, are treizeci și trei de ani, e singur și îl iubesc, suspină Lisa visătoare. Doamna Lisa Hanson. Ce ziceți? Domnul Nick Hanson. Doamna Lisa Hanson. ― Cred că s-ar putea să exagerezi un pic. Jur că nu vreau să fiu rea, doar că am mai văzut asta de atâtea ori înainte și știu exact ce se va întâmpla. După prima întâlnire Lisa o să vină acasă și o să-și petreacă toată seara desenând rochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la dormitorul lui Ben. În cotloanele de lângă pat și-a pus niște rafturi de pin și le-a dat cu baiț ca să îndepărteze patina portocalie care arată așa de ieftin. Le-a șlefuit chiar el, apoi le-a bătut un pic cu un ciocan, ca să le facă să arate vechi, după care a frecat baițul cu tampoane de vată. Pe rafturi sunt mai multe cărți, mai multe fotografii. Cărți îngrămădite până sus, aproape dând pe afară, și fotografii ale prietenilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui sunt întotdeauna aceleași; în ceea ce o privește pe Jemima, acele cuvinte sunt începutul pentru acel „până la adânci bătrâneți“ al ei. Așadar, cred că acum suntem cu toții de acord că în acest stadiu al vieții ei, Jemima Jones merită un pic de distracție. Primul pas în noua mea viață este să mă opresc la librărie pe drumul spre casă, după ce plec de la muncă. De fapt, nu este chiar drumul spre casă, implică un important ocol prin Hampstead, dar, în ciuda faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
blochează astfel o altă mașină - pentru că, firește că nu există locuri de parcare - după care oprește aparatul. ― Păstrați restul, spun eu după ce-i dau 6 lire, pentru că azi este începutul noii mele vieți, și-mi pot permite să fiu un pic extravagantă. Aș putea să fac și niște cumpărături, pentru că este abia 5.45, iar magazinele vor fi deschise pentru încă puțină vreme și mă tentează cu fermecătoarele lor exponate din vitrine. Dar mai întâi la librăria Waterstone, unde e întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bănuiesc că Ben este genul de bărbat pe care nici nu pot spera să-l aibă, îl urăsc pentru că este arogant, orgolios și-și dă importanță. Dar noi știm că nu-i adevărat, pentru am ajuns să-l știm un pic pe Ben; iar Jemima știe și ea că nu-i adevărat, pentru că a privit dincolo de gropițele și ochii lui albaștri (pentru că a greșit când l-a descris colegelor sale de apartament, ochii lui sunt de fapt de culoarea cerului senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]