14,398 matches
-
pe care Romanii îi bat și-i iau pe fugă. Auxiliarii germani ai lui Traian dau în acest timp peste un corp mai mare de Daci, cu care au o luptă crâncenă dar victorioasă. Conducătorul Dacilor, văzând și această bătălie pierdută, se sinucide. Această pierdere aduce supunerea unui trib al Dacilor, care vine să facă închinare lui Traian cu nobilii lor în frunte și cu o mare mulțime de femei și de copii, cerându-i îndurarea. Traian, care avea interes de
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
nici timpul de a se gândi; lovitura urmează după lovitură cu repeziciunea fulgerului. Îndată după luarea cetății el pleacă în contra lui Decebal și-1 atacă în lagărul său întărit, luând și pe acesta după o crâncenă luptă. Decebal atunci văzând pierdută orice speranță de mântuire, se hotărăște a urma patria lui în mormânt și, blestemând o de pe urmă dată pe pricinuitorii pieirii sale, se aruncă pe spada lui. Capul său tăiat este adus lui Traian. Șefii Dacilor ce mai supraviețuiseră tuturor
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
mea în mod ridicol, aș vrea să-mi dați numele ofițerului care l-a înlocuit în postul de comandant al forțelor noastre pe Venus. Ugell spuse: - El se numește Eldred Crang. Nu am dat de urma acestui trădător. Cu privirea pierdută, Enro continuă: - Și care sunt sugestiile voastre în privința acestei planete, domnilor? - Noi sugerăm, citi Ugell cu voce monotonă, ca părțile locuibile ale acestui sistem să fie impregnate cu oricare dintre izotopii radioactivi cu un an de activitate, pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pentru a ajunge pe distrugător, încă două până la bază și ceva mai puțin de patruzeci și opt de ore pentru a veni aici - în jur de o sută douăzeci și două de ore din care numai trei pot fi considerate pierdute." Cinci zile! flota de execuție, în mod sigur, putea fi detașată de la o bază mult mai apropiată de Venus - și probabil că așa se și întâmplase. Aceasta îl încurca în previziunile sale. Comunicațiile videofonice prin similaritate implicau o deplasare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Doilea Război Mondial, din nou ca măsură temporară, pe terenul de sport au fost ridicate încă șapte barăci din prefabricate, fiecare adăpostind cîte două săli de clasă. într-o dimineață cenușie, cîțiva băieți noi stăteau într-o mulțime cu fețe pierdute, la poarta liceului. în școala primară fuseseră uriașii terenului de joacă. Acum erau piticii unei cete de oameni mai înalți cu o jumătate de metru decît ei. Băieții dintr-un grup secret din Riddrie se înghesuiau unii în alții încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cele purtate de Disraeli. — Victorienii erau departe de a fi monștri plictisitori pe care îi credem apoi, spuse el cu o voce cîntată și studiată. Apoi sosi Molly însoțită de Macbeth și de alții, și grupul fu complet. Macbeth părea pierdut și nefericit, pentru că Molly îl ignora, dar Thaw se simțea în largul lui. Conversația se învîrti în jurul unor oameni pe care nu-i întîlnise și al unor grupuri pe care nu le vizitase niciodată, dar observațiile lui ocazionale erau ascultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și zicîndu-și: „ Ești un cretin“. Se întrebă dacă avea prieten și de ce nu era el acolo. Oricum, dansase cu el din amabilitate; legătura lor nu era una de egalitate. Și-i imagină pe prietenii ei bătîndu-și joc de expresia lui pierdută cînd dansase cu ea. Ea o să rîdă și-o să zică: „E doar un copil!“. Căută un loc în care să se ascundă. Din toate coridoarele întunecate veneau șoapte intime, așa că deschise o ușă care dădea în balconul sălii de dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
reuși să se ridice în picioare, pămîntul părea neted și rămase singur în ceață. Nu se mai vedea nici măcar linia galbenă. — Rima! Rima! Rima! țipă el și ascultă, dar nu auzi decît marea în depărtare. O clipă, se simți îngrozitor de pierdut. Scoase lanterna din rucsac, o aprinse și descoperi linia galbenă la un metru de el, apoi își aminti că, dacă Rima ar fi căzut peste linie, s-ar fi rostogolit în direcția opusă. Gîndul era îmbucurător, pentru că făcea ca evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tinere, cu gîturile, sînii, abdomenele acoperite cu tot felul de haine. Avu impresia că nu mai văzuse în viața lui atîtea fete. Cînd privi mai atent, observă că sînt la fel de mulți bărbați, dar aceștia nu lăsau o impresie deosebită. Rămase pierdut, între fascinație și invidie, pînă cînd îl strigă cineva din colț. Se uită și-i văzu pe Gilchrist, Pettigrew și domnișoara Maheen stînd la un bar capitonat cu plastic roșu. — Ascultă, îi zise el lui Macfee. Tipul ăla înalt e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i se umeziră. întinse o mînă spre ea, iar ea spuse cu blîndețe: — Sărmane Lanark! Chiar suferi, și plecă încet, închizînd încet ușa. Suspinele se potoliră în cele din urmă. Rămase întins, cu pieptul strivit de o greutate de plumb. Pierdut, se gîndi să se îmbete sau să spargă mobila, dar i se păru că orice gest ar fi istovitor. Greutatea de plumb îl reținu în pat pînă adormi. Mai tîrziu, cineva îi puse o mînă pe umăr și el deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
țipete scurte. Spera că se distrau și era bucuros de companie, și săruta, și mîngîia pentru a demonstra asta; apoi totul se răsturnă, și el era cerul de plumb care apăsa turnul în pămîntul de jos, dar se simțea din ce în ce mai pierdut, pentru că știa că turnul putea rezista ore întregi, fără să tragă nici un foc. Cineva îi șopti: — Nu vrei să te dărui? — Nu pot. Jumătate din puterile mele sînt zăvorîte de teamă și ură. — De ce? — Nu-mi amintesc. — Dar cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gurii care indicau că această față moale, palidă și ironică era a unui bărbat destul de bătrîn. — Nu ești Glooppy, zise el. — De ce nu? — Gloopy, te-ai schimbat. Arăți mai bine. — N-aș zice același lucru despre tine. — Gloopy, sînt singur. Pierdut și singur. — O să te ajut să ieși din asta. Stai acolo. Lanark se așeză la o masă. Gloopy se duse la cel mai apropiat bar și se întoarse cu un pahar înalt. — Poftim. Un curcubeu, zise el. Lanark îl înghiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu opera lui! Dintre cele unsprezece mari narațiuni menționate, doar una a influențat cartea Lanark. Discursul lui Monboddo din ultima parte din Lanark este o parodie mizeră a lecției de istorie a arhanghelui Mihail prezentă în ultima carte din Paradisul pierdut și eșuează din aceleași motive. O proprietate nu este întotdeauna valoroasă pentru că a fost furată de la un om bogat. Și prin acest procedeu literar furat îfără încuviințare) de la Milton, găsim confruntarea dintre un personaj al ficțiunii cu autorul ficțiunii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui. Era întins pe solul venusian, ferm, solid susținut de această bază planetară invulnerabilă gare este Venus. Procesiunea lentă a gândurilor lui își schimbă cursul. Venus! Dar nu era pe Venus. Era pe Pământ. Amintirile se treziră într-un ungher pierdut al minții. Pârâiașul de elemente active deveni un râu, apoi un fluviu adânc și întunecat care se năpustea spre ocean. "Sunt mort ― își zise el ―, am fost mitraliat și carbonizat în flăcări"! Se cutremură la amintirea suferințelor atroce. Își lipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
indiferent care va fi rezultatul final, forțele invadatoare și forțele non-A, angajaseră, sau erau pe cale să angajeze lupta. Așezat acolo, Gosseyn se simțea cuprins de o descurajare îngrozitoare. În mod logic, privită sub toate aspectele, bătălia era de pe acum pierdută. Băgă de seamă cât de obosit era Lyttle. Tânărul abia dacă-și mai putea ține capul. Simțind privirea lui Gosseyn surâse stins. ― Am fost toată ziua de ieri sub o asemenea presiune, încât n-am apucat să închid ochii măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
suporta vulgaritatea și pornografia monstruoasă. (Ar trebui poate adăugat că pornografia pomenită aici nu are nimic comun cu sexualitatea, de care a fost legată vreme de secole numai ca să murdărească și una din ultimele șanse ale omului de a reîntâlni pierdutele adieri ale începutului; ar trebui adăugat că pornografia mai sus pomenită dospește în aberațiile bunului-simț comun și, mai ales, în agresivitatea fără precedent a puterilor, dar să lăsăm...) Totuși, câteodată, ca să mă dezgust și mai mult, citeam și ziarele; ocupația
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca să le pot suporta, suprafața mea de contact pe atunci încă fragilă mă obliga adeseori să recurg la poezie; atunci incoerența și echivocul intrau în joc doar ca aparențe ale posibilului, pe când, dimpotrivă, înțelegerea formulată mi se părea pe jumătate pierdută. Zenobia mă ajuta să restabilesc pas cu pas o natură în parte uitată, în parte presimțită, dar care mă îndreptățea să mă îndoiesc de realitatea percepțiilor mele; această natură constituia pentru ea câmpul firesc al existenței. În norul care ne
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aș fi putut iubi. Nimeni nu trebuie să vadă dispreț sau denigrare când am să afirm că fiecare dintre ei mi se părea că pierde câte ceva din ce ar trebui găsit, găsind în schimb cam mult din ce ar trebui pierdut. Din ce în ce mai izolat, vedeam clar cum picătura de har, uitată pe drum, se dilua și devenea cel mai adesea pretext sau subiect pentru inteligente texte teoretice, pe cât de strălucite, pe atât de viclene, în timp ce gândirea poetică, abătută din matca ei mută
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să-și ducă bărbatul de-a lungul culoarului și să-l coboare între linii. Acolo, chiar sub ferestrele vagonului în care mă aflam, bărbatul s-a lăsat moale pe vine, și-a tras pantalonii în jos... Avea o privire tristă, pierdută. Femeia stătea în picioare, lângă el, și repeta disperată : „Pardonați !... Pardonați !...“. Ceilalți vădeau atâta înțelegere a omului de către om, încât m-au înduioșat, ca la cinema, când eroul moare, nevinovat, în brațele iubitei. Se făceau că nu-l văd, se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mea în mod ridicol, aș vrea să-mi dați numele ofițerului care l-a înlocuit în postul de comandant al forțelor noastre pe Venus. Ugell spuse: - El se numește Eldred Crang. Nu am dat de urma acestui trădător. Cu privirea pierdută, Enro continuă: - Și care sunt sugestiile voastre în privința acestei planete, domnilor? - Noi sugerăm, citi Ugell cu voce monotonă, ca părțile locuibile ale acestui sistem să fie impregnate cu oricare dintre izotopii radioactivi cu un an de activitate, pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pentru a ajunge pe distrugător, încă două până la bază și ceva mai puțin de patruzeci și opt de ore pentru a veni aici - în jur de o sută douăzeci și două de ore din care numai trei pot fi considerate pierdute." Cinci zile! flota de execuție, în mod sigur, putea fi detașată de la o bază mult mai apropiată de Venus - și probabil că așa se și întâmplase. Aceasta îl încurca în previziunile sale. Comunicațiile videofonice prin similaritate implicau o deplasare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lui. Era întins pe solul venusian, ferm, solid susținut de această bază planetară invulnerabilă gare este Venus. Procesiunea lentă a gândurilor lui își schimbă cursul. Venus! Dar nu era pe Venus. Era pe Pământ. Amintirile se treziră într-un ungher pierdut al minții. Pârâiașul de elemente active deveni un râu, apoi un fluviu adânc și întunecat care se năpustea spre ocean. "Sunt mort ― își zise el ―, am fost mitraliat și carbonizat în flăcări"! Se cutremură la amintirea suferințelor atroce. Își lipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
indiferent care va fi rezultatul final, forțele invadatoare și forțele non-A, angajaseră, sau erau pe cale să angajeze lupta. Așezat acolo, Gosseyn se simțea cuprins de o descurajare îngrozitoare. În mod logic, privită sub toate aspectele, bătălia era de pe acum pierdută. Băgă de seamă cât de obosit era Lyttle. Tânărul abia dacă-și mai putea ține capul. Simțind privirea lui Gosseyn surâse stins. ― Am fost toată ziua de ieri sub o asemenea presiune, încât n-am apucat să închid ochii măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fizician cu tot. O clipă, Grosvenor crezu că e victima unei iluzii optice. Vedea însă cât se poate de clar peretele dur și strălucitor, iar lângă acesta, unsprezece oameni nădușiți și speriați, dintre care șapte își frământau zadarnic armele. - Suntem pierduți! Bâigui unul dintre ei. Dacă-i în stare să ne modifice structurile atomice și să ne treacă printr-un perete solid, ne luptăm cu el fără sorți de izbândă! Remarca asta îl scoase din sărite pe Morton, care se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
el. Acum zăpada de care se bucurase la venire îl supăra, noroc că începuse să se topească. Bunica lui, care credea în sfinți, ca orice femeie, îi spusese că există un sfânt pentru orice necaz. Spera că și pentru obiectele pierdute. Mai ales pentru cele pierdute de alții. — Și să sperăm că apuci matale și o bună recompensă. După ce scăpă de ultimul comision, fugi acasă să-și schimbe chipiul roșu de serviciu cu șapca de timp liber: dacă rămânea cu chipiul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]